WILLIAM
— Au sosit noile fete. spuse Stefan. Au sosit odată cu armele din Rusia, dar avem nevoie de aprobarea tatălui tău.
— Perfect. Vreau dosarul fiecărei fete. Voi decide chiar eu pe cine putem păstra. Cât despre tatăl meu, nu îți face griji
— Fie. O să-l trimit pe Saylee, eu am o problemă de rezolvat la clubul meu. Deci ne vedem la noapte cu toții. Da?
— Da.
Am plecat din "sediul" nostru. O nouă zi, o nouă provocare. Înainte să urc în mașină am simțit cum telefonul meu vibrează în buzunarul pantalonilor. L-am scos și pe ecranul lui era numele lui Saylee.
~ Stefan mi-a spus că ai nevoie de dosarele noilor venite. Unde ești?
~ În parcare.
~ Așteaptă-mă, imediat vin și ți le dau acum ca să nu mai bat drumul până la tine acasă.
Am închis telefonul și m-am sprijinit de mașină plictisit. În mintea mea apăru ochii albaștri ai Emmei. În ultimul timp am numai certuri cu ea, și nu-mi place asta. Și cu stările mele bipolare, o voi răni...
— Uite aici. spuse Saylee apărând în fața mea. Sunt în total optsprezece fete, jumătate virgine. Unele au fost de acord, altele luate împotriva voinței lor. Ceea ce contează e că toate sunt din casele de plasament, prin urmare, fără reclamații, dispariții și rahaturi.
— Te duce căpșorul. Și ele acum unde sunt?
— În depozitul lui Evan.
— Nu au multe de făcut, doar să satisfacă, fără acte sexuale.
— Deci, expertele noastre rămân la putere.
Am dat din cap și m-am urcat în mașină pornind către casă. Eu și Emma am plecat din casa lui Stefan, mutându-ne în una nouă, și numai a noastră.
Eram într-un fel nervos, ne trebuiau mai multe fete, altfel banii se vor duce pe apa sâmbetei, și vreau fete care știu să-și facă treaba. Oricum, jumătate din ele sunt deja ca niște prostituate. Mai pe scurt, ne trebuie fete pentru prostituție. Nu sunt neapărat un proxenet, sau poate sunt... Pentru mine nu contează. Pentru că nu o pot cataloga prostituție, avem grijă de fetele noastre. Le oferim doar pentru un dans în poală, o atingere, cele virgine chiar nu au parte de acte sexuale, în nici o gaură. Servicii particulare. Adevărul e că multe fete sunt orbite de puterea banilor și sunt în stare de orice, nu mă simțeam vinovat de nimic oricum, și nici nu o să mă simt vinovat pentru ceea ce fac.
Ajungând acasă într-un sfârșit, am mers în biroul meu, nu înainte de a o saluta pe Emma, și m-am apucat de "sortat" fete.
Erau una mai ca alta, dar una mi-a atras atenția. Era brunetă, scundă și la naiba avea cincisprezece ani, Saylee, Evan și restul sunt chiar idioți? E prea mică. Am început să râd.
Din optsprezece, au rămas doar doisprezece, spre fericirea lor. Cea de cincisprezece ani a zburat din prima, limita minimă pentru fetele mele e de șaptesprezece ani.
Mi-am strâns dosarele și am ieșit din birou, acum, mă duc la Emma. Și după voi merge la depozitul lui Evan să le văd.
Emma era în camera ei, citind o carte, cartea pe care o citea și la Stefan acasă, i se părea atât de interesantă. Dar fie, nici altă activitate de făcut nu are, exceptând jelirea după fratele meu, e atât de agasant.
— La ora douăzeci vom merge la club. îi spun
— Acum cât e ceasul? întrebă somnoroasă
— Șaisprezece.
M-am apropiat de ea și am sărutat-o pe buze, luând-o complet prin surprindere. Era așa dulce, la propriu.
— Te rog, îmi poți achiziționa un telefon? Mă plictisesc cât e ziua de lungă, închisă. Tu ești mai mereu plecat.
— Nu, nu îți voi cumpăra un telefon. În schimb voi sta mai mult cu tine. Și când sunt plecat ai putea ieși la cumpărături, la plimbare. Acompaniată sau nu de Marlene, am încredere în tine.
— Nu, nu ai, altfel mi-ai achiziționa un telefon...și nu o să ies pe afară.
— De ce?
— Păi...nu ies pe afară și punct.
— Am întrebat de ce?!
— Pentru că mi-e frică! spune țipând, apoi oftează
Am încercat să mă abțin, nu suport să mi se țipe.
— Ți-e frică de mine, sau?
— Nu...ci că oamenii tatei mă vor găsi.
— Ce? Nu te va căuta și în gaură de șarpe. Tatăl tău se află acum prin Franța.
— Dar oamenii lui sunt aici. Ce face în Franța?
— Nu am idee, noi îl monitorizăm mereu. Ba chiar, eu însumi mi-am trimis un om să se infiltreze printre oamenii lui, dacă află câte ceva să mă anunțe imediat de acum.
— De ce ai risca viața cuiva pentru mine?
De parcă mi-ar păsa de viața cuiva.
— Ca să am grijă de tine. îi recunosc
O trag brutal în brațele mele și o strâng la pieptul meu. Simțeam că am nevoie de afecțiune, iar ea este singura care îmi poate oferi asta. Își încolăcise brațele în jurul taliei mele și am zâmbit, așezându-mi obrazul în creștetul capului său. Înălțimea sa era deplorabilă, abia dacă îmi ajungea până la piept și mi se părea atât de drăguță fata asta. Deși nu voi înțelege niciodată ce are diferit față de toate femeile din lume. Îmbrățișați cum eram, am sărit în pat și am rămas așa minute bune.
În scurt timp ea adormise, m-am dezlipit ușor de ea și am plecat spre depozitul lui Evan.
Când am ajuns acolo, am vorbit mai întâi cu el despre armele de la ruși, m-a informat că totul e în regulă, doar aprobarea tatălui meu mai lipsește, si nu am sincer idee cum voi face rost de asta, deși i-am spui lui Evan că totul e în regulă. Nu am vorbit cu spurcăciunea de tata de zile bune, mă urăște fiindcă i-am ucis fiul preferat.
"— Ești nebun, un nebun făcut de doi idioți, numai fiul meu nu ești. Cine are habar cu cine s-a culcat și mă-ta când te-a procreat.
— Chiar cu tine, ce surpriză.
— Regret seara aia, eram beat oricum. Să nu mai îndrăznești să îmi calci pragul casei, nici măcar în raza mea vizuală să nu apari, altfel, ai să regreți."
Apoi am mers la fetele care erau "pregătite" pentru a face bani, și de a primi plăcere sexuală. Altele erau speriate de moarte.
Erau într-o sală întunecoasă, toate erau legate la mâini și picioare. Tremurau, țipau, plângeau...
— Fata de cincisprezece ani să iasă în față. spun către grămada de fete speriate
Din cel mai întunecat colț al sălii se ridică mica brunetă de jos, era mult mai frumoasă ca în pozele din dosar. Tremura și parcă era amețită, nici nu se putea ține pe picioare.
Nu știu de ce dar ea mi-a capturat atenția, celelalte nu.
— Apropie-te. îi spun
Ea începe să se deplaseze cu pași mici și grei din cauza funiei ce îi înconjura picioarele.
Când a ajuns în fața mea m-am uitat adânc în ochii ei negri.
M-am aplecat și i-am desfăcut funia de la picioare.
— Ce dracu faci William?! țipase Evan nervos
— Are numai cinșpe' ani. Ce dracu ai vrea să facem cu ea?
— Ea ar face toți banii. șoptește morocănos și îmi dau ochii peste cap.
De parcă aș lucra cu oameni de doisprezece ani.
El tăcuse din gură și mi-am îndreptat privirea înspre fata din fața mea. Am făcut contact vizual din nou cu ea și i-am desfăcut și funia de la mâini.
— Ești liberă micuțo. îi spun și ea răsuflă
Mă luase complet prin surprindere atunci când mă apucase într-o îmbrățișare de urs. Dar nu am simțit nimic, nu era Emma...
Nu am reacționat nici cum, ea s-a dezlipit de mine și lacrimile au început să-i curgă.
— Evan ai o listă cu fetele pe care le păstrăm. De restul te vei ocupa tu. Eu mă voi ocupa personal de ea. spun făcând semn către fata brunetă și ea se uită confuză la mine
Am prins-o de încheietură și am mers cu ea până la mașina mea.
— Unde mă duci? întrebase
— Ai părinți?
— Bineînțeles!
— Reformulez, îi cunoști? Ții legătura cu ei? Ai unde să mergi?
— Nu.
— În acest caz, te voi duce la mine acasă. Stai calmă, am o iubită acolo. Te vom găzdui până găsesc o soluție, ce să fac cu tine.
Ea aprobă, liniștindu-se, apoi urcăm împreună în mașină. Nici nu vreau să îmi imaginez reacția Emmei când o va vedea fata, va trage concluzii pripite din nou și se va îmbufna, ce de obicei. Geloasa mea.
— Cum te numești?
— Mă răpești și nu știi cum mă cheamă?
— Spre apărarea mea nu eu te-am răpit.
— Zoe. Mă numesc Zoe.
După câteva minute am ajuns acasă. Am coborât din mașină și fata mă urmează.
Am intrat în casă, și Emma chiar atunci ieșise din bucătărie cu o farfurie în mână. Când mă văzu făcuse o grimasă, rămăsese pe loc, confuză.
— Ea cine e? întreabă cu o privire amuzantă
— E Zoe. Va sta cu noi câteva zile.
Își așază mâinile în sân, pe frunte apărându-i câteva cute din pricina încruntării. Cu acele pijamale largi, arăta adorabilă. Dar mai adorabilă ar arăta fără ele.
— De ce?
— Asta nu contează. Acum, tu micuțo, du-te și fă o baie. Ușa de sub scări. Îți voi arăta camera, Emma te va împrumuta cu hainele.
Emma încă rămăsese pe loc, era atât de confuză.
— Du-te și pregătește-te, plecăm la club în douăzeci de minute.
Trecu pe lângă mine uitându-se urât. L-am sunat pe Michael, un prieten, ca să vină să stea cu Zoe cât eu și Emma suntem plecați, încă nu am încredere deplină în mica fată brunetă.
După ce Michael a ajuns m-am dus și eu și m-am pregătit. Purtam o pereche de blugi albaștri, un tricou negru și nelipsita mea geacă de piele neagră.
Am mers la parter și pe ușă apăru Stefan cu Marlene. Omul ăsta e nebun. Are clubul lui, e îngropat în bani și vine la mine să-l duc cu mașina, mașina mea.
Bătu palma cu mine și am rămas să o așteptăm pe Emma.
Imediat coborî și ea, cu o rochie albă mulată și în picioare sandale. Părul era liber și machiajul era aproape inexistent. Era atât de frumoasă.
Când s-a uitat la mine am început să zâmbesc și i-am făcut cu ochiul.
Am ieșit cu toți afară, intrând în mașină. Emma era atât de supărată pe mine încât a vorbit cu Stefan ca să o lase în spate, lângă Marlene.
Ajungând la club, ne-am așezat la o masă și Stefan fiind proprietarul ne-a lăsat să alegem orice băutură pe gratis.
*
Eram la al 8-lea shot de whisky, nu știam dacă eram beat sau treaz, dar simțeam o stare euforică.
Emma nu s-a ridicat deloc de pe scaunul ei, a vorbit cu Marlene ocazional și arunca priviri prin club.
Era ticsit de oameni, nu puteai auzi nimic din cauza muzicii și luminile roz deveneau deja enervante.
Stefan cu Marlene s-au dus pe ringul de dans, oferindu-mi oportunitatea de a vorbi cu Emma.
— Te distrezi? o întreb apropiindu-mă de ea
— Duhnești a alcool, William.
Mă apropii de ea, în încercarea de a-i fura o sărutare, însă mă trezesc cu mâna sa în piept, împingându-mă cu toată forța.
— De ce dracu mă tot respingi? o întreb nervos
Ea se uitase la mine confuză. Își scuturase capul și continuă să nu mă bage în seamă.
— Uită-te la mine! țip prinzând-o de bărbie
— Lasă-mă! urlă și se îndepărtează de mine
Mă enervase. Ce dracu? S-a supărat pe mine din cauză că am adus-o pe fata aia la noi acasă? Până la urmă nu suntem un cuplu și pot face orice vreau.
— Tu să nu-mi comentezi mie. Ai uitat cine sunt? Dacă spun ceva tu o faci!
Ochii ei se făcuse cât cepele, și nu sunt sigur dacă aia e o lacrimă pe obrazul ei. Nu mă impresionează.
— Și dacă nu te ascult ce faci? spuse încet
Mi-am ridicat un colț de gură într-un zâmbet strâmb. Apoi am lovit-o peste obraz, și am lovit-o cât am putut de tare, șeful rămâne șef pe viață, nu se va lăsa călcat în picioare de o simplă femeie. Dar asta e ceea ce mă enervează la culme, că ea nu e doar o simplă femeie pentru mine.