EMMA
Era doar o fantezie. Eram atât de rănită încât creierul meu a luat-o razna.
Lucas a dispărut imediat ce m-am întors, nu a fost real.
Mi-am dus mâna la inimă și lacrimile s-au înmulțit. Simțeam o ardoare în jurul pieptului.
Îl vreau pe Lucas! Aș da orice ca el să se întoarcă înapoi. E numai vina mea! Numai vina mea.
— Lucas...m-ai distrus... Vreau să te văd și să te simt în preajma mea. Mi-e dor de tine. Eu plec, te voi vizita cât de curând pot...
M-am îndepărtat de mormânt plângând. Mi-am pus gluga în cap și am început să merg pe stradă către casa lui Stefan. Știu că poate William a luat-o razna și e îngrijorat, dar pot spune că nu-mi pasă. Aveam nevoie de asta, de Lucas. Îmi e dor de ochii lui negri, dar, a plecat...
Aproximativ o oră mai târziu am ajuns acasă, era ora douăzeci, am trântit ușa și m-am sprijinit cu spatele de ea.
Am închis ochii și mi-am ținut lacrimile în frâu.
Deodată simt cum două brațe mă cuprind într-o îmbrățișare caldă. Era crețul meu, așa că l-am cuprins și eu.
— Unde ai fost? mă întreabă uimit, îngrijorat...nici nu știam ce sentiment se citește pe fața lui
Am ignorat contactul vizual și m-am uitat într-un colț al camerei, apoi am zâmbit.
— La un prieten drag.
— Să ghicesc... Lucas. Ce mai face? O duce bine?
E un nesimțit. L-am împins și m-am îndepărtat de el. Nu pot să cred ce comentarii răutăcioase face la adresa unei persoane, moarte, pe care însuși el a ucis-o!
— Nu pot să cred. William! E fratele tău la dracu! E sânge din sângele tău! Cum Dumnezeu poți fi așa de indiferent față de tot ce se întâmplă?! Cum poți fi așa de tare. Ai o inimă de piatră!
Parcă nu e real, William e atât de diferit față de oamenii normali încât nu pot crede că el există.
E un demon trimis pe pământ ca să mă chinuie. Și pe restul oamenilor.
— Puteai pur și simplu să mă iei, nu să omori un om nevinovat. spun de data aceasta plângând
— Știi ceva Emma. Nu vreau să mă cert cu tine. Normal că nu poți înțelege, nici unul dintre voi nu mă poate înțelege. Sunt un nebun, care ar fi trebuit să fie închis pe viață. Tu nu pricepi că mie nu îmi pasă nici măcar de moartea mamei mele? Tu nu înțelegi că nu pot simți niciun sentiment. Dar la naiba, nu știu cum tu ai reușit, ai reușit să-mi provoci multe stări. Simt că inima asta idioată îmi bate din nou și cum zâmbetul îmi apare fără vreau pe față atunci când te privesc. Știu că sunt un prost și că te rănesc fără să îmi dau seama dar așa sunt eu, eu văd iubirea altfel, prin suferință și violență. Nu poți înțelege.
Inima mi-a stat în loc. În timp ce îmi ținea predica distrugea tot ce îi venea în cale. Stefan a rămas fără un bec, fără două noptiere și fără un televizor.
El s-a oprit cu spatele la mine. Era distrus psihic. Săptămâna aceasta a fost în toane bune, în curând nervii lui vor apărea și mă va răni din nou fizic. Și de ce sunt așa idioată? Nu pot acționa în niciun fel împotriva lui. Sunt neputincioasă.
M-am apropiat de el și i-am înconjurat talia cu mâinile, l-am sărutat pe gât și am plecat de lângă el. Am intrat în camera noastră, dar azi nu vreau ca William să doarmă lângă mine. A fost o zi grea, de fapt toate zilele cu el sunt grele.
M-am schimbat în pijamalele pe care Marlene mi le-a împrumutat și m-am întins în pat adormind imediat.
*
Peste noapte nimeni nu a încercat să deschidă ușa, mă refer la William. Oricum era închisă.
Cobor la parter, dar mă opresc în capul scărilor atunci când îi zăresc pe Stefan și Marlene pe canapea. Erau atât de îndrăgostiți, și arătau foarte frumoși împreună. Zâmbetul lui Stefan nu mai dispare de pe față, erau într-un cuvânt...fericiți.
M-am dus spre bucătărie salutându-i. Mi-am luat doar un pahar cu suc de portocale și m-am întors în camera mea. În sufragerie Stefan mi-a spus că William încă de ieri seară e plecat.
De parcă îmi păsa. Bine, îmi pasă, dar...el își controlează viața.
În camera pe care Stefan ne-a dat-o, era o mică bibliotecă. Avea multe cărți, așa că neavând ce să fac am căutat o carte mai interesantă.
Într-un final găsind una am început să o citesc.
M-am oprit ceva timp mai târziu, atunci când i-am auzit vocea lui William în curtea din fața casei. M-am apropiat de geam și am privit jos, William era alături de doi băieți necunoscuți și Stefan cu Marlene, care era lipită de el. Zâmbesc din nou, iubesc afecțiunea asta dintre ei doi. O merită din plin.
Toți cinci au format un cerc și râdeau și glumeau, nu am auzit prea bine ce vorbeau, dar râsetele lor se auzeau până aici.
Parcă ceva m-a străpuns atunci când William a făcut contact vizual cu mine. M-am îndepărtat rapid de geam. Apoi m-am uitat din nou, și l-am văzut pe William, spuse ceva și intră în casă.
Am fugit în pat întinzându-mă pe burtă și citind în continuare cartea mea. La naiba, aveam emoții, știam că William a intrat în casă doar ca să vină aici.
Am închis ochii atunci când i-am auzit pașii greoi pe hol, s-au oprit și ușa camerei s-a deschis, el intrând. Îmi venea să chicotesc dar nu știu de ce. Îmi îndrept privirea înapoi în carte ne băgându-l în seamă.
El se întinse lângă mine.
— 'Neața. spuse apropiindu-se de mine și îmi plasează un sărut în creștetul capului
Pe bune? El nu își amintește deloc scena noastră de aseară?
— Bună. îi răspund la salut
— Ce citești micuțo?
Inima mi-a tresărit.
— Te rog din suflet nu mă mai numi așa, spune-mi oricum vrei tu dar nu "micuțo". îi spun tristă
Lucas mă numea așa mereu.
— Bine. Ce zici de "iubito"?
— Nu sunt iubita ta!
— Atunci... buburuzo. Gata, asta rămâne. Acum vreau să cunoști pe cineva. Vino.
El se dădu jos din pat, eu urmându-l până jos. La grupul lui de prieteni.
— Băieți, ea este iubita mea Emma. Emma, ei sunt doi idioți. Saylee și Evan. unul era un șaten roșcat și celălalt era brunet
— Nu pot să cred. Tu?! Brown? Ai o iubită? Tu, fetiță, unde e prietenul meu și ce ai făcut cu el? spuse brunetul care bănuiesc că era Evan și eu chicotesc
Sincer eu i-aș spune adevărul, și aș mai adăuga că eu nu îl cunosc pe crețul ăsta.
— Pentru că misiunea de ieri a decurs perfect ce-ați zice să sărbătorim diseară, într-un club numit "Jerold's club"? întreabă roșcatul, adică Saylee
— Sigur, clubul ăla ar fi grozav. spuse Stefan
Nu sunt sigură dar mi se pare că Jerold era numele lui Stefan. Poate era doar o coincidență.
— OK. Ne vom distra. Vei veni și tu Emma așa-i? mă întrebă Saylee
— Eu nu am haine nici de schimb și tu ai pretenții la haine de club? spun râzând. Sunt încă în pijamale.
— Serios? Nici nu am observat. Arăți bine.
— Ai grijă! îl avertiză William
— Nu vă faceți griji pentru ea. Sigur va veni. Mă voi ocupa eu de ea. Marlene spuse și eu mă uit urât la ea
— Dar nu am spus că vreau să vin. Nu sunt genul care merge prin cluburi.
— Haide. Voi fi și eu, și Evan cu Saylee vor veni și ei cu iubitele lor. Vom fi multe fete.
— Voi sunteți parteneri, dar eu nu am...
— Și eu ce dracu sunt? spuse William tăios
Acum e timpul meu să intru în joc.
— Auzi, tu, iubitule. Nu m-ai întrebat niciodată dacă vreau să fiu iubita ta. Veneai în fiecare seară la geamul meu ca un idiot îndrăgostit și mă rugai să te primesc, că îmi duceai dorul... Să nu mai aduc aminte de serile când îmi cântai serenade.
El rămăsese aproape cu gura căscată. Îmi venea să râd atât de mult de fața lui dar mă abțineam cu greu să mă mențin serioasă. Evan pufni în râs, la fel și ceilalți.
Doar eu cu William ne uitam unul la altul.
— Stai să vezi ce-ți fac. spuse crețul nervos
Eu am început să fug, William fiind pe urmele mele. Am intrat în casă fugind direct în camera mea. Dar intrase înainte să apuc să închid ușa cu cheia.
Mă prinse de mână și se aruncă în pat, eu picând deasupra lui.
— Ți-ai fi dorit să se întâmple asta? spuse el
— Mi-aș fi dorit să fim un cuplu normal. spun ridicându-mă de pe el și privindu-i pe Marlene și Stefan pe fereastră. Sunt atât de drăguți... gândesc cu voce tare
— Știi bine situația noastră....
— Da știu. Știu că nu putem fi împreună și că tu mă ții lângă tine doar ca să-l faci pe tatăl meu să sufere. Dar în ciuda acestui lucru, vreau să fiu cu tine, ne putem schimba împreună, reciproc.
Lucas mi-a spus asta, în ziua în care m-a adus de la spital...
— Eu cred că până și tu știi motivul pentru care te țin lângă mine, eu ți-aș da drumul oricând, de fapt ai fost mereu liberă, dar nu pot risca ca tatăl tău să te prindă din nou.
— Deci pot merge pe stradă fără să stau cu frica că atunci când mă voi întoarce voi găsi un nebun?
— Da...într-un fel. Dar nu ai voie să vorbești cu vreun băiat. spuse de data aceasta serios
— Dar nu sunt iubita ta! repet asta pentru a treia oară azi
— Sunt multe lucruri pe care tu buburuzo nu le ști încă, dar le vei afla în curând. Promit că într-o zi apropiată îți voi spune absolut tot.
— De ce nu acum?
— E o poveste lungă. Acum... vino aici.
M-am apropiat de el și m-am întins în pat. Are dreptate, eu nu îl cunosc mai deloc. L-am cuprins în brațe și l-am sărutat din nou pe gât.
— Mușcă-mă de buza de jos atunci când mă săruți. Slăbiciunea mea. spuse, eu credeam că glumește dar vorbea serios
Eu am zâmbind, odihnindu-mi capul pe pieptul lui.
E un prost, dar îl iubesc.