EMMA
Priveam tăcută stropii de ploaie ce alunecau de-a lungul ferestrei, lent și chinuiți.
Mă gândeam mereu și mereu la sărmanul Lucas, l-am lăsat acolo pe jos fără suflare, măcar dacă m-ar fi lăsat idiotul de William să-i fac o înmormântare cumsecade. L-am lăsat acolo, singur. Mi se rupe sufletul. El m-a îngrijit și m-a salvat, și nu am apucat să-l răsplătesc... Nici măcar să-mi iau adio....indiferent de faptul că este unul dintre cei ce m-au răpit și m-au privat de libertate, a devenit un prieten, nu era atât de maniac precum fratele său, nu era violent, și cel mai important, mă păstra departe de tata.
Mâine este aniversarea mea, doi septembrie, împlinesc douăzeci de ani, schimb prefixul din unu în doi și nu îmi vine a crede. În loc să am o familie fericită, sunt prinsă aici, cu bărbatul pe care îl iubesc dar el nu simte la fel. Nu am idee dacă el e conștient că e ziua mea, dar în orice caz nu o să-i spun, nu am motive să sărbătoresc.
Gândul mi-a sărit din nou la Lucas și lacrimile au început să curgă, vreau să fie aici cu mine. Mi-e dor de el. Nu că aș simți ceva pentru el, dar în ultimele două luni ne-am apropiat mult, ca prieteni evident.
Eram ghemuită la marginea patului și William era întins pe partea cealaltă, butonează de aproape o oră telefonul ăla.
Simțeam o durere ascuțită în piept, parcă inima îmi era sfâșiată, dar oricum era, au trecut abia două zile, și la dracu, ne-am întors înapoi în State, și mă simt iar ca o prizonieră. Dar prefer aici, cu acest animal decât pe străzi, cu spaima că la orice colț de stradă îmi pot răsări în cale oamenii tatălui meu, să mă readucă la coșmarul vieții mele.
Am simțit cum William se ridică din pat și se așază în fața mea, cuprinzându-mi bărbia între două degete, obligându-mă să-l privesc în ochii de smarald, întunecați. Părea nervos, iar asta îmi transmitea fiori de-a lungul spinării.
— Nu te mai smiorcăii! Treci peste! Nu sufăr eu că Lucas e fratele meu și chiar eu l-am omorât și suferi tu, un nimic în fața lui. spuse și eu îmi pun mâinile pe urechi, nu vreau să-l mai aud
Era la câțiva centimetri de mine, așa că mă ridic din pat și stau undeva în mijlocul camerei.
— Taci! Nu vreau să te mai aud! Mi-ai distrus întreaga viață! spun referindu-mă la acel viol...și la restul acțiunilor sale ce m-au trimis în depănare
— M-ai răpit, m-ai maltratat, m-ai violat, apoi din nou tot tu m-ai răpit și te comportai ca un om bipolar cu mine. Lucas doar m-a scăpat și m-a îngrijit. A avut grijă de mine și m-a ajutat. Până să apari tu și să-l...ucizi pur și simplu și să nu ai nici o remușcare. Și din nou m-ai răpit. Doar tu! De ce? De ce îmi faci asta?
Urlam, suspinând și sughițând nu părea afectat de vorbele mele. Eu mi-am cuprins antebrațele si plângeam în continuare.
— Pentru că te iubesc!
Genunchi mi-au cedat. E imposibil... Monstrul ăsta nu are inimă ca să iubească. E imposibil ca sentimentul să fie reciproc. Un monstru nemilos ca el nu poate dobândi sentimente.
— Nu te cred William. Mi-ai făcut prea multe rele ca să mă iubești. spun calmându-mă și punându-mă în fund pe pat, cu spatele la el
Nu spune nimic, deci mințea, avea impresia că o să cad în plasă. Dar nu sunt proastă.
— Nu, tu nu înțelegi. Eu la naiba, te iubesc. Te știu încă de când aveai cinci ani. Știu totul despre tine, știu absolut totul. Știu că mâine e ziua ta și știu până și ce mărime porți la cupa de la sutien. Eu...nu știu cum să-ți demonstrez, nu am mai simțit asta, adică sentimentul ăla când vezi o fată pe care o placi, ei bine la tine simt ceva în stomac și nu știu cum să reacționez la asta. Crizele mele de furie, nu sunt eu în momentele alea, eu sunt doar un nebun care nu are vindecare. Dar eu te iubesc. De ce te-am răpit? Acum ai aflat. Eu te iubesc, dar nu știu cum să ți-o arăt.
Am rămas cu gura căscată. Nu credeam că William poate spune astfel de cuvinte. Nu credeam că are momente când chiar e om... nu puteam crede că William Brown mă iubește!
Încep să plâng din nou, și merg nervoasă spre el.
— E numai vina ta! Sufăr prea mult, și dragostea mea pentru tine nu scade. Te urăsc! Te urăsc pentru asta! Ai auzit? spun lovindu-l cu pumnii în piept, cu toată forța mea de om firav
Mă trase violent aproape de el și formam o ...îmbrățișare...
Nu pot să cred. Amândoi suntem bipolari! M-am convins că ne potrivim, suntem stricați, toxici, iar asta mă atrage al dracului de tare...
Merse spre pat și mă trase după el. Se întinse și eu m-am întins lângă el.
— Tot te urăsc! M-ai făcut să sufăr prea mult. spun și mă ghemuiesc lângă corpul lui
El îmi șterse lacrimile de pe obraji și mă apropie și mai mult de el.
La naiba, mă face să mă topesc. Mă schimb total atunci când sunt aproape de el. Și ce era ciudat, e că mereu atunci când noi avem momente drăguțe afară e furtună.
*
Două ore mai târziu, întunericul se lăsă afară, dar furtuna era încă prezentă. William dormea, si eu eram cu capul pe pieptul lui și cu o mână mă jucam, în părul său creț și pufos.
Era plictisitor, dar eu nu aveam somn.
Un fulger lumină atât cerul cât și încăperea în care ne aflăm, cum priveam absentă pe geam, fiind fascinată de spectacolul fulgerelor, reflexia lui Lucas apare pentru o fracțiune de secundă, am rămas înlemnită. Dar chiar și în acea secundă, am putut observa furia în ochii lui, privindu-mă rece și agasat, am rămas înlemnită de spaimă. Involuntar, am scos un țipăt ascuțit și mi-am ascuns fața în pernă, încercând să uit ceea ce tocmai văzusem pentru că a fost de-a dreptul înfricoșător.
I-am simțit trupul lui William mișcându-se sub atingerea mea, semn că l-am trezit în momentul în care țipasem.
— Ce e? mă întreabă somnoros
— L-Lucas...
Nu puteam vorbi, eram prea speriată. Părea atât de real...m-a privit direct în ochi. Nu cred că era o stafie, am impresia că e doar imaginația mea, însă nu eram sigură...tot ce știu e că m-a speriat mult prea tare scena aceasta...
— A fost doar un coșmar, calmează-te. Sunt aici. mă alină William, deși pățesc aceste lucruri din cauză că el și-a ucis propriul frate
William mă strânse în brațe.
Se lăsă înapoi pe spate și eu fac la fel, încercând să mă calmez.
— Ce cadou ți-ai dori pentru ziua ta?
— Să mă lași să-l înmormântez pe Lucas așa cum se cuvine.