Perspectiva KyungMi
Eram pe un camp cu flori. Cerul era senin iar vandul adia usor. In departare am vazut pe cineva. Nu puteam depista asa ca am inceput sa alerg inspre el. Alergam si tot alergam dar fara folos. A inceput sa se apropie. Era Minhyuk.
- KyungMi! KyungMi! a inceput sa strige el.
Nu ii puteam raspunde. Nu puteam vorbi deloc. Apoi a fost un cutremur. Totul se darama incet.
- KyungMi! Trezeste-te odata! KyungMi!
Am deschis ochii incet.
- In sfarsit! a spus mama uitandu-de la mine. Credeam ca nu te mai trezesti. E deja 7:30! Azi ai de gand sa chiulesti?
- 7:30?!
Nu am asteptat un raspuns ca am si sarit din pat catre baie. In 20 de minute am fost gata. Mi-am luat rucsacul si am inceput sa alerg spre scoala.
Perspectiva Minhyuk
Era deja 7:45 si KyungMi inca nu iesise din casa. Nu e ciudat ca o astept chiar daca nu mergem impreuna... Am grija doar ca ea sa ajunga in siguranta. Sunt obligat sa o fac in calitate de prieten. Un prieten foarte bun. Unul apropiat. He. Hehe.
Ma uitam incontinuu spre usa ei ca un psihopat. La un moment dat a iesit. M-am uitat la ceas si am vazut 7:52. Okay. O sa intarziem putin. A inceput sa alerge iar. Fira-ar. Alearga ca o profesionista.
Perspectiva KyungMi
Alergam cat puteam de rapid. Nu am intarziat in viata mea la o ora. Mereu ajungeam printre primii, eu fiind de fel o persoana foarte punctuala. In graba mea nu am apucat sa ma leg la un siret asa ca m-am impiedicat cand alergam. Unul din genunchi si palmele imi sangerau si simteam usturimea pana la oase. Urasc momentele in care sunt doar o impiedicata. Macar acum aveam o scuza pentru intarziere.
Perspectiva Minhyuk
In timp ce alerga KyungMi s-a impiedicat. Am fugit cat de repede am putut spre ea. Era ranita. Nu am asteptat sa spuna ceva ca am luat-o in brate si am dus-o eu spre scoala, acolo ducand-o la cabinetul medical. Ea nu a spus nimic. Privea tot timpul in jos.
- Esti bine? Am intrebat-o in timp ce cautam trusa de prim ajutor.
- Da, a raspuns dupa cateva secunde.
In final am gasit trusa. Era ascunsa printre niste cutii. M-am dus direct la ea si am inceput sa o ingrijesc. Initial a incercat sa se ingrijeasca singura, dar nu am lasat-o. Era ranita.
Perspectiva KyungMi
Minhyuk tocmai m-a carat in spate tinandu-ma de dupa genunghi pana la scoala si acum imi ingrijeste ranile. Asta e un vis? Ma uitam la el in timp ce imi dezinfecta lovitura de la genunchi. Lipseste de la ora din cauza mea. Ma simt asa prost. Nu am realizat ca ma holbam la fata lui pana ce nu mi-a atras el atentia.
- Umm. Am ceva pe fata? A spus el atingandu-si obrazul.
Eu doar am dat din cap in semn ca nu si am inceput sa rosesc. Am fost prinsa holbandu-ma. Cat de stupida sunt...
- Gata, a spus Minhyuk strangand hartiile de la pansamente.
- Multumesc Minhyuk, am zis zambindu-i timid.
- Pentru nimic. Dar pe viitoare fii mai atenta!
- Voi fi domnule! Am spus cu o tenta de amuzament ridicand mana in stil soldatesc.
El doar a ras scurt.
- Pai ar trebui sa mergem la ore,am spus dand sa ma ridic, dar nu am apucat deoarece Minhyuk si-a pus degetul pe fruntea mea si m-a impins inapoi in pat.
- Unde crezi ca mergi domnisoara in aceasta stare? Tu te vei odihni aici. Voi anunta eu profesorii si pe JiYong. Ne vedem peste o ora. A spus el iesind din cabinet.
- Aigoo. Nu e de glumit cu baiatul asta. De unde atata atentie pentru mine din partea lui?! In ultima vreme am vorbit cam mult... Sunt sigura ca e doar prietenos...cred..., mi-am zis mie cu voce tare.
Am inceput sa fredonez o melodie. Plictiseala predomina asa ca am adormit in scurt timp.
******
- Kyung Mi! Trezeeeeste-tee. E pauza de pranz! Am auzit pe cineva tipand in urechea mea, ceea ce m-a facut sa tresar. El se uita la mine amuzat. Hai. Ridicat-te odata. Deja au trecut 5 minute din pauza! Stii ca trece foarte repede! Vreau mancare mai repedee. A spus el ca un copil de 5 ani care bate cu tacamurile in masa.
M-am ridicat din pat lenesa. Eram inca amortita dupa somn si aveam ochii partial inchisi asa ca nu am vazut ca el era in dreptul patului, in picioare, ceea ce s-a sfarsit cu fruntea mea izbita de pieptul lui. El si-a pus mana pe capul meu, intorcandu-ma spre usa, apoi a inceput sa ma impinga de la spate. Usa era incuiata asa ca am dat sa o deschid, dar aceelasi lucru l-a facut si el, astfel punandu-si mana peste mana mea, amandoi retragandu-ne mainile rapid.
- Scuzee, a spus el cu un zambet jucaus pe fata.
Nu am raspuns, doar am deschis usa iesind rapid. Voiam sa ies mai repede din camera aia. Simteam ca imi ard obrajii. Nu am mai simtit niciodata asta... Eu mergeam grabita pe hol, in timp ce el mergea alene in urma mea. Ajunsi in cantina i-am vazut pe JiYong si pe Kihyun stand la o masa si cand ne-au vazut ne-au facut semn sa ne asezam la masa lor.
- KyungMi? Esti bine? A intrebat Jiyong cu ingrijorare in privire.
I-am zambit si apoi am asigurat-o ca sunt in regula intreband-o ce mai este nou.
- Pai nu e cam nimic nou... aaa, ba e ceva. O stii pe Sun Ah? Am incuviintat, ea continuand sa vorbeasca. Ei bine, sambata viitoare organizeaza o petrecere in cinstea castigarii premiului 1 la olimpiada de matematica.
- Si? Mergi nu-i asa? Intreb eu privind-o cand pe ea cand pe Kihyun.
- Daa, a raspuns ea mestecand un morcov. Ar trebui sa vii si tu! Ne vom distra.
- Stii ca petrecerile nu sunt pentru mine. In plus, am de invatat in weekend. Am spus ridicandu-ma de la masa.
Ma plimbam pe coridor amintindu-mi de momentul din cabinet. Am simtit cum incep sa rosesc iar...
- Kyung Mi! De ce ai plecat ca o furtuna din cantina? M-a intrebat JiYong. Si de ce esti rosie? Iti e inca rau?
- Aaa. Da. Asta e. Merg la cabinet. De asta ma grabeam...
- Ah. Te conduc eu la cabinet. S-a oferit ea prieteneste.
- NU E NEVOIE, am spus mai tare de cat trebuia. Ma descurc singura...
- ...Ok... In cazul asta... stii... crezi ca ai putea... stii tu...
- Treci la subiect.
- Vii te rog, te rog, te rog, te rooooooog la petrecere? a spus afisand o fata de catelus.
- Stai sa ma mai gandesc o data... hmmm. Nu.
- De ceeee? Eu voi fi acolo. Kihyun va fi acolo. Alti oameni vor mai fi acolo. Nu ai motiv sa nu vii.
- Tu si Kihyun veti disparea si apoi raman eu acolo, intr-un colt singura, ca o ciudata tot restul petrecerii. Deci nu.
Ea si-a plecat capul in jos incercand sa planga. Nu ii iesea. Dintr-odata am simtit o greutate pe umeri.
- Ei haide KyungMi. Va fi amuzant. Plus... eu voi fi acolo. Te astept. Asa ca ne vedem, spus Wonho facandu-mi cu ochiul.
Nu am apucat sa raspund deoarece el deja plecase.
Perspectiva Minhyuk
Plecasem din cantina in cautarea lui KyungMi cand am vazut cel mai oribil lucru. Fata lui Wonho. Dar nu era de ajuns. Iar era pe langa KyungMi. Ntntnt. Si-a asezat mainile murdare pe umerii ei delicati. Am incercat sa ma apropii sa ascult ce vorbesc. CE E ASTA? El chiar vrea sa moara?! Aish. A invitat-o la petrecere. Dar stia ca ea nu ar accepta si a plecat. Daca ajungeam eu primul ar fi mers cu mine! De acum nu o mai scap din ochi. Dupa ce a plecat si JiYong ea a ramas singura cu fata indesata in dulapul ei. Arata dragut asa ca i-am facut o poza. Am zambit pentru mine si apoi am batut-o pe umar.
- KyungMi? Ai lesinat in dulap? Ea si-a scos rapid capul de acolo. Era foarte rosie la fata, iar apoi la vederea mea si-a facut ochii cat cepele.
- Sunt foarte bine, a spus schitand un zambet simpatic.
- Deci... mergi la petrecere?
- Ce? Nu stiu...
- Pai vino cu mine. Voi sta cu tine mereu. Nimeni nu te va deranja cat voi fi acolo.
- Oh. Okay... cred...
Tocmai acceptase? Hehe. Stiam eu ca sunt mai tare decat Wonho. M-a trezit Kyung Mi din visat atunci cand a plecat. Am urmat-o rapid.
- Unde pleci?
- Pai... inca suntem la scoala Minhyuk, iar pauza e aproape gata.
- Dar nu ai mancat inca...
- Stiu, dar nu mai am timp oricum. Nu voi muri, a zis surazand.
- Bine...
Normal ca nu aveam sa las asta asa. Deja pierduse energie cand a cazut. M-am dus rapid si am cumparat niste triunghiuri de kimbap pe care i le-am pus in rucsac cand nu era atenta.
Perspectiva KyungMi
Orele au trecut rapid. In sfarsit puteam merge sa ma odihnesc. Am urcat in autobuz, iar in scurt timp am ajuns acasa. Cand imi scoteam caietele din ghiozdan am gasit o punguta cu niste pachetele de kimbap si un biletel pe Care scria " Niciodata nu sari peste mese." Nu era niciun nume dar cand am intors biletelul sa verific daca era de la cine credeam eu... am vazut o poza in stilul pozelor din albumul de liceu. Am mancat kimbap-ul gandindu-ma la viitoarea petrecere. Yay... cred ca iar voi sfarsi prin a citi singura intr-un colt al camerei...
*HEEI!!! Am pus un nou capitol. Sper ca nu v-ati plictisit prea mult. Dar va promit ca urmatorul va fi mai bun. Puteti sa imi spuneti in comentarii ce credeti ca s-ar putea intampla in continuare cu cei doi sau ce va doriti sa se intample si daca va place ceea ce am scris pana acum. Sper ca voi putea sa postez urmatorul capitol cat mai repede.*