EMMA
După un drum lung cu mașina, ajungem la aeroport, unde William merge și cumpără două bilete către America, apoi ne îmbarcăm în avion. Cred că a dat o avere pe biletele astea două, mai ales că a venit să le cumpere în ultimul moment.
Aveam scaunul cu numărul 231 și William 232, nu eram la clasa întâi. Până la urmă pentru mine e mai confortabil la clasa a doua. Revenind, William cred că va avea parte iar de o criză, are privirea încruntată și dă enervat din picior. Sper că nu va face nebunii pe aici.
Îmi ridic mâna de pe picior și o cuprind pe a lui, dar și-o trage și își sprijină capul în mâna stângă, fără să se uite la mine.
Cum naiba aș putea să-l liniștesc?
Stăteam ca pe ace și îmi venea să mă arunc din avion, mai stăteam și lângă geam, ca starea mea să se înrăutățească mai repede. Am rău de înălțimi foarte mari, așa că trag perdeaua mică de culoare kaki și încerc să uit că suntem la mile de sol.
O stewardesă a trecut pe lângă noi și am profitat de ocazie cerându-i o sticlă cu apă și un pachet de alune, dacă tot William plătea, nu aveam eu de ce să mă plâng.
Peste trei minute stewardesa îmi aduce comanda, și eu îi zâmbesc mulțumindu-i.
Am luat o gură de apă și m-am liniștit. M-am uitat la el și era la fel de încordat.
— William te rog... îi șoptesc
— Lasă-mă dracului în pace. șoptise accentuând fiecare cuvânt aproape silabisind
Mă holbam în continuare la el, continua să se uite tot la podea, uneori dându-și ochii peste cap. Omul ăsta chiar că nu e normal, el nu e ca noi.
*
După ore întregi de zburat, ne aflam din nou pe sol american. William a reacționat foarte bine, nu l-a apucat nimic în avion. La sfârșitul călătoriei a început să-și tragă câteva palme ca să se liniștească. Anormal.
Ne aflam în orașul Los Angeles, deși stau în America nu am fost niciodată aici.
— Acum, vom merge la apartamentul meu de aici. spuse William strângându-mă puternic de încheietură
Mă durea atât de tare strânsoarea lui, dar nu am spus nimic ci doar am scrântit din dinți și am îndurat. El era în continuare încordat.
Ieșim din aeroport și el făcuse semn primului taxi văzut să oprească. Îi împărtășise destinația, apoi îmi eliberase mâna din strânsoarea sa îngrozitoare.
Conturul degetelor lui îmi erau imprimate pe piele, fiind roșii. Mi-am masat încheietura ca să alung durerea. Nu îmi mai simțeam întreaga mână.
Treizeci de minute mai târziu ajungem în fața unui complex micuț și elegant, ce din față părea că are puține apartamente.
William plătise drumul și coborâse din mașină apoi mă cuprinse din nou de încheietură, acum strânsoarea lui ne mai fiind atât de puternică.
Intrăm în recepție, era imensă, a mers la stânga apropiindu-ne de un lift, am intrat în el și eram doar noi doi. A apăsat butonul ce indica ultimul etaj.
— Te voi duce la apartament și vei sta acolo. Eu plec în oraș. spuse cu vocea lui groasă și înfiorătoare
De ce nu mai poate fi la fel ca ieri?
Am inspirat adânc apoi am expirat. Liftul s-a oprit și în față ni se întinse un gol lung cu multe uși. Am înaintat și ne-am oprit în fața ușii unde bănuiesc că era apartamentul lui William.
Deschide ușa cu cheia lăsându-mă pe mine să intru prima, apoi intră și el. Prima cameră era un living imens cu un perete întreg de sticlă. Eram la o înălțime foarte mare și aveam vedere largă înspre clădiri și străzi. Am simțit un gol în stomac și picioarele nu mai aveau putere de a-mi ține corpul. M-am întors speriată și l-am luat pe William în brațe.
— Ce naiba faci? mă întreabă, apoi mă îndepărtez de el
— Scuze, mi-e frică de înălțimi. spun făcând doi pași în spate
Eram stânjenită, mi-a respins îmbrățișarea, de fapt nu era o îmbrățișare, mă sprijineam de William ca să nu mă fac una cu pământul.
— Acolo e camera noastră. spune făcând semn spre o ușă albă de lemn
Ce dracu? Iar sunt nevoită să dorm împreună cu el? De ce nu putem sta separați?
— Am pus o fată să facă câteva cumpărături, frigiderul e plin. Am plecat. Pa! spuse plecând închizând ușa în urma lui
Am rămas singură aici. Am fugit în cameră, nu voiam să mai am priveliștea aia în față, în cameră era o fereastră imensă dar avea draperie, așa că am tras-o rapid.
Camera era de culoare mov închis. Era frumos apartamentul, exceptând zidul de sticlă.
M-am întins în pat. Așternuturile miroseau a parfum bărbătesc. Cineva a fost aici recent.
Stomacul meu scotea sunete ciudate, îmi era foame. Așa că am plecat în căutarea bucătăriei. Trebuia să parcurg living-ul pentru a ajunge la ea, așa că am făcut-o cu ochii închiși.
Bucătăria era mare. Am luat din frigider câteva ouă și am început să-mi fac omletă. Am făcut și în plus pentru William, sper să îi placă.
Am început să mănânc observând un televizor micuț atârnat de perete. L-am deschis și am început să urmăresc un post de știri.
Am auzit ușa deschizându-se, așa că am pus omleta lui William pe o farfurie și am mers în living.
Mi-am mărit ochii de uimire când am văzut picioarele unei fetei blonde înconjurate în jurul lui, era strivită între el și perete și el o săruta pofticios pe gât.
M-am pus mâna la ochi și m-am întors în bucătărie. Am început să plâng. Să te ia dracu William! Ești un prost! Un mare prost!
Ce pedeapsă mai mare poți primi decât atunci când vezi persoana iubită peste altcineva. La dracu! Asta e pedeapsa mea pentru că m-am îndrăgostit de el.
El a uitat că sunt și eu aici sau a făcut-o intenționat? La naiba, am aruncat farfuria din mâinile mele de perete.
O ușa se trântise. Nu erau în camera unde spusese William că vom dormi, ci camera de lângă. Voi sta aici, ignorând acea zonă a apartamentului, am închis ușa bucătăriei și am mărit volumul televizorului ca să acopăr strigătele blondei.
Cu fiecare zgomot auzit, din inima mea se mai rupea câte o bucățică și câte o lacrimă se scurgea pe obraz.
O jumătate de oră mai târziu, am auzit cum blonda își luă la revedere de la William, m-am oprit din plâns și înfruntând realitatea am mers în camera mea după ce blonda plecase.
Nesimțitul ăla era în pragul camerei unde a regulat-o pe blondă, nici măcar nu mă uit la el. Închid ușa încet și o închid cu cheia, măcar un lucru bun aici, ușa avea cheie.
El nu a venit la mine și m-am simțit ușurată.
A doua zi nu a dat ochii cu mine, am auzit cum de dimineață a plecat și a venit seara aproape de miezul nopții.
Și la fel a procedat și în următoarele trei zile. Nu ne-am întâlnit deloc.