19. Seară de vară
Viața ne rezervă uneori surprize mai mult sau mai puțin plăcute, dar mereu trebuie să ne conformăm cu ceea ce ne este dat să tragem și să mergem mai departe cu capul sus. În viață se întâmplă să faci unele greșeli pe care, oricât ai încerca, nu mai poți să le repari. Timpul nu mai poate fi dat înapoi...
Stau pe scaunul de la bar și îl privesc cum comandă câte o băutură pentru fiecare. (După ce ne-am îndopat bine, am decis să ieșim câteva ore într-un club să ne destindem.) E atât de frumos, de blând și de dulce! Nu pot să cred că nu am observat ce culoare intensă au ochii lui verzi, conturați de genele negre. Ai putea să te pierzi în acel abis de smarald... Părul ușor ondulat te invită să îți treci mâinile prin el, să-l mângâi și să-l săruți. Iar buzele... Ah! Buzele cărnoase și roșii încadrate de o barbă ușor crescută te provoacă să te abandonezi păcatelor. Este un bărbat cu totul atrăgător pentru care multe ar renunța la mândrie și orgoliu să-l aibă o noapte în patul lor. Iar eu... Eu ca o proastă ce sunt umblu după potcoave de cai morți, când tot ceea ce îmi pot vreodată dori -un bărbat frumos, fidel, realizat, iubitor, tandru, dulce- este fix la picioarele mele.
Așa suntem noi oamenii. Niciodată nu apreciem ceea ce avem până pierdem, iar atunci când pierdem plângem și jelim.
-La ce te gândești, prințesă? mă întreabă minunea aceasta de bărbat.
Nici nu am realizat că s-a apropiat de mine. Probabil eram prea prinsă în gânduri.
-La cât de norocoasă sunt că te am și cât de proastă am fost când am renunțat la tine pentru nimic, îi răspund cu cea mai mare sinceritate.
-Lasă prostiile și hai să ciocnim! îmi ordonă practic, pupându-mă pe frunte și apoi întinzându-mi paharul cu o băutură colorată.
Îi iau băutura și privindu-l în ochi îl întreb:
-Pentru ce ciocnim?
-Hmmm... Pentru noi! exclamă el.
-Pentru noi să fie! Zâmbesc.
Și pentru un nou început alături de tine. Pentru viitor și pentru uitare! continui în gând.
Clinchetul paharelor și apoi încheierea toastului prin sorbirea din ele marchează începerea drumului nostru împreună.
***
Abia urcăm scările sprijiniți unul de celălalt, râzând de noi. Am cam exagerat cu alcoolul în seara asta și șoferul de taxi era totalmente de-acord cu noi; probabil de aceea a și lăsat toate geamurile deschise - să ne răcorim. Am lăsat mașina lui George în fața clubului în care ne-am făcut muci și am chemat un taxi. Beți, beți, dar responsabili. Un nou început merită sărbătorit cum se cuvine, iar noi ne-am cam făcut de cap. Dar cui îi pasă?
Aproape am ajuns la ușa apartamentului meu că m-am și împiedicat de ultima treaptă. Prietenul meu de nădejde încearcă să mă prindă din cădere și cade și el peste mine sprijinindu-se în mâini. Fețele noatre sunt foarte apropiate, iar bătăile inimii mele cresc din ce în ce mai mult. Respirația mi se precipită privind când la buzele , când la ochii lui. Mă înec în abisul de smarald și înghit în sec.
Nu știu dacă e din cauza băuturii, a euforiei, a situației în sine sau a buzelor sale întredeschise, dar îmi doresc să îl sărut până rămân fără aer. Închid ochii și încerc să îmi calmez respirația.
Se ridică de pe mine destul de repede pentru un om în stare de ebrietate și mă ajută să mă ridic și eu. Ne uităm intens unul în ochii celuilalt pentru câteva minute care par ore, dar rup contactul vizual. Mă provoacă la păcat. Nu cred că aș mai rezista fără să îl sărut. Și nu mă refer la acel sărut nevinovat, acel sărut al dovezii de afcțiune, ci tipul de sărut care te lasă fără aer, care mărește ritmul cardiac, sărutul acela flămând și plin de pasiune.
Ne desprindem unul de celălalt și înaintăm spre ușa metalică cu un preș maro la ușă și cu o pisică la sonerie. Scotocesc sub preș după cheia de rezervă, pentru că pe cea bună, nici să mă omoare cineva nu știu să îi spun unde am pus-o. Nici de telefon nu sunt sigură că-l mai am, pentru că nu a sunat de câteva ore bune. Nu știu dacă este de vină ora întârziată sau faptul că l-am pierdut.
Pe bâjbâite introduc cheia în ușă și învârt de două ori. O deschid ușor și intru aprinzând lumina, cu George pe urmele mele. Când să-mi descalț pantofii care mi-au cam omorât picioarele, ușa se trântește, iar odată cu ea sunt și eu izbită cu blândețe de cel mai apropiat perete. Buzele îmi sunt luate cu asalt și fără să-mi dau seama îi răspund la fel de sălbatic.
-De când îmi doream să fac asta! sunt informată când îmi eliberează buzele.
Sunt amețită, picioarele îmi sunt mai ceva ca gelatina și al dracului de excitată. Nu îi mai zic nimic și mă las purtată de instinct. Îi sar în brațe și-mi înfășor picioarele în jurul taliei lui. Mă sprijină punându-și palmele pe fundul meu și mă privește curios. Inspir adânc și îl sărut. Îl sărut ca și cum viața mea ar depi de de acel sărut. Îl sărut cu sălbăticie, cu pasiune, cu doriță și dor.
Mă poartă până în living unde sunt sprijinită de un alt perete. Profit de moment și îi prind tricoul de poale ridicându-l până scap de el și-l arunc undeva în cameră. Buzele noastre se despart pentru scurt timp, dar ne reluăm treaba de îndată ce niciun obstacol nu ne mai stă în cale.
Următorul lucru pe care îl simt e canapeaua sub mine și mușchii lui abdominali peste mine. Îmi răsfață pielea de pe spate și abdomen cu mâgâieri blânde și gâtul cu săruturi dulci și umede. Îl ajut să mă scape de bluză ridicându-mă puțin și apoi mă avânt spre buzele lui.
Limba lui face magie în gura mea și un geamăt îmi scapă printre gurile de aer pe care le luăm. Zâmbește și mă ajută să mă ridic. Nu știu ce are de gând, dar mă las pe mâna lui. Mă ia în brețe și mă duce până la ușa dormitorului.
-Ești sigură că vrei să facem asta? Mă întreabă serios.
Nu îi răspund verbal, dar, privindu-l în ochi, dau din cap în semn afirmativ. Nu sunt sigură că mâine nu voi regreta, nu sunt sigură că nu mă voi blestema, dar acum... Acum tot ceea ce îmi doresc este să-l simt, să simt că mă iubește cineva, să mă simt dorită, să mă simt...femeie. Da! Îmi doresc să mă simt femeia cuiva cu adevărat, în totalitate, trup și suflet. Poate sun ca o disperată, dar nu îmi pasă acum. Acum vreau să trăiesc! Nu mai vreau să plâng după ce ar fi putut să fie. Nu mai vreau să sufăr. Vreau să simt că merit.
-Spune-o cu voce tare, Anais! Și nu îți cer asta să îmi mângâi egoul. Vreau să aud că ești sigură de asta. Beția mi-a dispărut și nu vreau să faci ceva ce nu îți dorești.
-DA!
E tot ce mai zic și îl sărut. Deschide ușa și pătrundem în obscuritatea dormitorului meu. Mă așează pe patul uriaș și se poziționează deasupra mea.
Îmi sărută fiecare bucățică de piele descoperită. Mă mângâie ca și cum aș fi de sticlă și i-ar fi frică să nu mă spargă.
Îmi înfing unghiile în spatele lui în momentul în care ajunge la bata pantalonilor. Binecunoscuta presiune pune stăpânire pe mine în semn de anticipare. Nasturele este deschis cu ușurință și urmat de fermoar. Trage ușor de pantaloni în jos și sărută fiecare porțiune nouă de piele care se descoperă după îndepărtarea materialului. Strâng în pumni cearșaful când îi simt răsuflarea caldă lângă centrul feminității mele. Mă chinuie. Se îndepărteză și îmi sărută genunchii. Îndepărteză de tot materialul ce-mi acoperea picioarele. Când scapă de el aruncându-l pe podea, își concentrează din nou atenția asupra mea și începe să-mi sărute fiecare deget de la picioare în parte. Continuă asaltul înapoi în sus spre buze sărutând tot ce îi iese în care. Când ajunge la abdomen sărută bata bikinilor care mi-au mai rămas pe mine și mă mușcă de burtă. Chicotesc la gestul lui, atrăgându-i atenția spre fața mea. Se ridică la nivelul ei și mă sărută cu foc. Îi răspund cu aceeași ardoare.
Mă întorc și îl țintuiesc de pat. Îl încalec și mă las ușor spre el. Îi sărut gâtul și cobor ușor în jos pe piept, pe abdomen și ajung la bata blugilor. Mă îndrept și privindu-l în ochi îi desfac cureaua cu încetinitorul. Vrea să se ridice, dar zâmbind îl țintuiesc înapoi pe pat. Îi deschei și naturii pantalonilor lasând la vedere medularul erect. Chicotesc. Are cu ce se mândri. Îl ating și apoi strâng ușor. Dă drumul unul geamăt prelung și se ridică cu o rapiditate inumană. Îi iau locul și după se renunță de tot la pantaloni se năpustește asupra buzelor mele.
Mă vrăjește cu alte mici sărutări de-a lungul maxilarului până la ureche de care mușcă ușor. Cred că o să înebunesc. Plăcerea a pus stăpânire pe corpul meu și pielea mi s-a făcut de gâină. Scapă și de sutien. Nici nu știu când se întâmplă asta, dar îmi simt sănii eliberați și două buze umede mâgâindu-i pe fiecare în parte cu săruturi dulci.
Îi mângâi spatele și îl zgârâi. Oftez și gem. Mă scapă și de bucățica de material care mă mai acoperea și rămân în costumul Evei în fața privirii lui flămânde. Se ridică de pe pat și scapă de ultimul obiect de îmbrăcăminte. Îl privesc în toată splendoarea lui și pot afirma fără pic de pudoare că este un bărbat dat dracului. Îl urmăresc cu răbdare cum scoate din portofel protecția și revine asupra mea.
Mă sărută inițial dulce și tandru ca mai apoi să mărească ritmul și pasiunea să crească.
Lumea explodează în mii de culori, mă simt liberă ca o pasăre a văzduhului când atingem apogeul. Respirăm sacadat și trăim din plin momentul.
Adormim pe ritmul dulce al respirațiilor noastre și al bătăilor inimilor vrăjite.
N.A.
BUNĂĂĂĂĂ!!! Vin cu vești bune! Anais își va da o șansă cu un bărbat care merită! Câţi vă bucurați?:>
Și mai am o veste bună! Am intrat la facultatea la care mi-am dorit!
Îmi cer un milion de scuze pentru întârzierea îndelungată și pentru oricare greșeală pe care o veți întâlni de-a lungul capitolului, dar nu am starea necesară să îl corectez. O voi face într-o zi :">
Vă aștept cu nerăbdare părerile și chiar sunt curioasă de ce veţi zice de noua răsturnare de situație!
Pupici cu sclipici!