EMMA
Priveam speriată în jurul meu. Parcă amețeam. Nu voiam să plec cu William, știu că mă va maltrata. Știu că voi avea parte de o suferință nemărginită alături de el, fiind neprotejată de nimeni. William este un om rău, și nu îmi dau seama unde am greșit de m-am pricopsit cu el.
- Nu, te rog, vreau să rămân aici! îi spun plângând
- Nu te mai smiorcăi. Și nu-ți fie frică de mine...
- Am destule motive ca să-mi fie frică de tine. M-ai maltratat, m-ai violat, și ar mai exista zeci de motive.
- Voi încerca să mă controlez. Bănuiesc că Lucas ți-a spus despre "boala" mea, așa-i?
Eu dau din cap aprobator apoi îmi șterg lacrimile de pe obraz cu podul palmei. Chiar dacă îl plac, nu vreau să fug cu el, nu vreau să mă chinuie. Am spus că vreau să uit că există! Dacă eram departe de el poate sentimentele mele s-ar fi diminuat.
Cum stau aici, la treizeci de centimetri de el, și îi privesc ochii verzi, și părul ondulat, mai că aș sări pe el și l-aș săruta. Sunt o mare idioată, am tot dreptul să mă subestimez.
- Și până la urmă unde mergem? întreb
- Nu știu încă.
E de bine, dacă planul său nu este bine pus la cap, sunt șanse enorme ca totul să se ducă de râpă.
- Acum cum te simți? îl întreb
- Calm. Încearcă să nu mă enervezi. spuse. Îmi pare rău...
Mă uit confuză la el. Oare de câte ori în viața lui și-a cerut scuze?
- Pentru că, ți-am făcut ce ți-am făcut, că ți-am furat inocența... spuse și eu îmi îndrept privirea spre geam
A fost atât de violent. Atât de brusc. M-a distrus.
- Eu nu m-am putut controla... continuă
- Te iert căci înțeleg. Dar te rog...data viitoare când vrei să recurgi la acest mod de terorizare, fă-o cu altcineva. îi spun calm, ca să nu îl enervez
Unele fete poate ar rămâne traumatizate în urma unui viol, s-ar închide în cameră, în casă și în ele. Dar ce poți face dacă cel care te-a violat e cel pe care îl iubești, care are o boală mintală iremediabilă. Ce să știi să faci? Ar fi două căi: moartea sau acceptarea realității, pentru că, la naiba, îl iubești. Așa cum e el.
LUCAS
Cobor din mașină și extrag sacoșa cu mâncare de pe bancheta din spate, cu gândul că trebuie să gătesc ceva gustos la cină pentru mine și fiica dușmanului tatălui meu.
Mă apropii de ușă și cu o mână iau cheia din buzunar. Ușa era deschisă.
Ce dracu?
Intru în casă și las sacoșa pe blatul din bucătărie.
Fug în dormitorul dedicat Emmei, însă ea nu era acolo. Am căutat-o prin toată casa, lipsea.
Nu, nu are cum să fugă, era prea slăbită. Sau... La dracu William!
Am scos telefonul și l-am sunat.
~ Dacă e cu tine, te voi găsi, și te voi ucide! îi strig nervos și îl aud chicotind
~ Ai ajunge prea târziu. E deja în ceruri. spuse și închide
Nu! Nu cred că el e atât de nebun încât să o ucidă pe Emma! Nu! Nu are cum! La naiba, ea îl iubește și el e criminalul ei. Și din cauza aceasta îmi este cel mai teamă, că eu unul chiar îl cred pe William în stare să o spintece cu sânge rece și mâinile goale.
O iau spre mașină și gonesc direct spre casa lui tata. Îmi vine să-mi smulg părul din cap. E pentru a doua oară, pentru a doua oară e vina mea pentru suferința lui Emma. Poate îi e mai bine acolo unde e. Acolo nimeni nu se mai poate atinge de ea și de pielea ei fină, albă ca laptele.
Intru în vila tatei și îl găsesc în biroul lui, scriind ceva pe o hârtie.
- Fii-tu a luat-o pe Emma, a fugit cu ea cine știe unde. A spus că a ucis-o. Vreau să-ți pui oamenii ăia tăi să se miște și să-l găsească. Vreau să văd cu adevărat trupul Emmei.
El mă țintea șocat. Începe să înjure în barbă apoi sunase pe cineva.
-- Tom, strânge cât mai mulți oameni și începeți să-l căutați pe William. A plecat cu fata lui Alexander.
Închise telefonul și îl aruncă undeva pe masă.
- Și tu de ce ai lăsat-o singură?
- Dar tu de ce nu m-ai lăsat să plec mai devreme cu ea? strig și plec din birou, trântind ușa puternic în urma mea
Fratele meu este efectiv o pacoste și o durere enormă în fund.
Încă o dată, sentimentul de gelozie mă răpune. Îmi vine să distrug tot ce îmi iese în cale.
Îl sun încă o dată pe William. Și îmi răspunse.
~ Spune-mi că nu e moartă!
~ E la doi metri sub pământ.
Și îmi închise în nas din nou. Du-te dracului William cu tot cu familia ta, căci eu nu mai fac parte din ea. Nu mai vreau să fac parte din acești oameni tembeli ce s-au denumit singuri "mafia londoneză", un rahat cât China de mare.
Nu știam ce să fac în acest moment. Să merg la un club sau să-mi plâng de milă? Sunt un prost.
EMMA
~ E la doi metri sub pământ.
Auzisem asta de la William, oare vorbea despre mine? Oare asta avea de gând să îmi facă.
Inima îmi bătea puternic. Nu știu cât timp a trecut de când m-a "răpit", din cauza fricii am plecat de bunăvoie. O fi trecut o oră? Lucas și-a dat seama că lipsesc?
Eram pe un drum întins, și foarte pustiu. Noi eram singuri de pe stradă, în stânga noastră se întindea o pădure mare și în dreapta o câmpie. În mașină era atât de liniște, măcar Lucas a pornit radioul, William nu o face. Ci doar stă cu o mână pe volan, și cu cealaltă își sprijină capul.
Nu avea nicio grijă, nu avea nicio urmă de stres. Ci doar conduce, era atât de greu de citit.
*
Câteva ore mai târziu, am intrat într-un mic orășel.
- William, am nevoie urgentă la baie. îi spun
- Mai așteaptă puțin, ne vom caza la primul motel pe care îl găsim. spuse calm
Îi mulțumeam lui Dumnezeu că nu a delirat pe parcursul drumului. Am tăcut din gură. Doar ca să nu se enerveze. Sper să rămână calm.
Dar știu că atunci când se va enerva, eu voi fi cu siguranță în preajma lui, și știu că mă va lovi...
În scurt timp William găsise un motel mic. Am coborât din mașină și l-am urmat înăuntru. De fapt, eu mergeam în fața lui, el asigurându-se că nu voi putea fugi. Dar cum să fug în starea asta? Simt că genunchi îmi pot ceda în orice moment.
Ne apropiem de recepție. Și o doamnă de vreo patruzeci de ani ne întâmpină.
- Vreau o cameră cu pat pentru doi.
- Da. Camera cincizeci și șase.
O cameră? Cu pat pentru doi? Nu, te rog! Sper ca acesta să fie doar un coșmar!