LUCAS
Încercam din răsputeri să rămân calm. Și nu știu din ce motiv mă simțeam gelos, lăsat la o parte, ignorat și neapreciat.
Emma strigă numele lui William cu îngrijorare.
— Liniștește-te. Ce ai visat?
Ea se uită confuză la mine. Parcă nu mă cunoaște.
— Nu contează. spune întinzându-se înapoi în pat, dar întoarsă pe partea opusă
Am lăsat-o în pace. Ea îl strigă cu îngrijorare în timp ce el se distrează prin cine știe ce club, terorizând oameni.
*
Am strâns lucrurile Emmei și am ajutat-o să meargă la mașină. Era sleită de puteri și are pielea albă ca varul. Azi abia am convins-o să mănânce. E încăpățânată și cu capul în nori, îi vorbesc și pe ea o duce mintea în altă dimensiune. A devenit ciudată de când a venit la spital.
Am pornit spre casă. În mașină era o liniște mormântală, așa că am dat drumul radioului, și se difuza melodia Nomads a lui The Weeknd.
— Mi-e foame. vorbește Emma în sfârșit
— Ce ai vrea să mănânci când ajungem acasă?
— Nu, de fapt, știi ce îmi doresc?
— Ce anume?
— Să gust din libertate măcar o zi.
— Emma, ți-aș oferi asta. Dar am primit ordine de sus.
— Oricum ar fi, nu mai am speranțe. Vă permit orice doriți să faceți cu mine, sunt doar o păpușă nenorocită.
— Nu este așa...
Mă simt atât de vinovat în aceste momente.
— Las-o baltă.
Ea închise ochii și oftă sonor. Este atât de firavă și neajutorată.
— Aceea a fost cea mai blestemată noapte din viața mea. spune trist
— Dă-mi mâna. îi spun
Ea o întinsese, și eu am luat-o ducând-o la gură și am sărutat-o.
— Eu sunt prietenul tău. Ai încredere în mine, de acum în colo te voi apăra de William. Am vorbit cu tata și ne întoarcem undeva în America, fără el.
Parcă tresări când auzi.
— Vorbești serios? Mă mutați ca pe un obiect fără de preț.
— Uite, facem așa. Dacă promiți că nu vei fugi, eu îți promit că o vei duce bine lângă mine, libertate. Ne vom ascunde de tatăl tău, te voi proteja. Eu și tatăl meu nu dorim să te ducem lui Alexander, dorim să ne răzbunăm, dar fără să îți facem rău. Îți voi explica planul într-o bună zi.
Ea zâmbise slab. Dar apoi fața ei deveni din nou una posomorâtă.
— Tu înțelegi că lui nu-i pasă de mine? Cred că e cel mai fericit că am fugit de acasă.
— Nu prea cred, când am fugit din New York am fugit pentru că oamenii tatălui tău ne-au găsit, și voiau să te recupereze. Și acum te caută ca un disperat. Will a avut brilianta idee de a lua o casă aproape de pajiște și de a crea o ieșire secretă.
Emma tăcu din gură. A avut o viață de rahat. Mi-e milă de ea...
— Și cine-i Will? întrebase
— Will, adică William. Dar să nu-i spui așa dacă nu vrei să te ucidă.
Se uită la mine. William ăla e un idiot. Ea sărmana deja a experimentat cum e să primești pumni și ură din partea sa.
În scurt timp am ajuns acasă. Spre fericirea mea, William nu era acasă.
— Bine. Te duc în casă să te odihnești. Eu merg până în oraș, ca să cumpăr ceva de mâncare și tu să-ți faci bagajul, vom pleca cât de repede putem. o informez
— Am înțeles. Eu o să dorm. Căci nu am lucruri care să le împachetez.
— Stai... Încă o dată, îmi pare rău pentru...suferința pe care ți-a provocat-o William, că ți-a luat virginitatea. E un idiot. Și dacă plecăm din acest loc te rog să lași amintirile urâte aici...
— Până la urmă, momentul acela trebuia să se întâmple. Dar singurul lucru pe care îl regret e că... m-am îndrăgostit de William... spune și eu rămân de-a dreptul șocat
Până și gura îmi era deschisă. Ea intrase încet în casă. Ce dracu? Deci, mediocrul de frati-miu o bate, o violează, o maltratează și o sperie iar ea se îndrăgostește de el? Am început să râd ironic. Nu am mai văzut așa ceva în viața mea.
Eu care, o îngrijesc cât de cât, o protejez, fug cu ea într-un colț uitat de lume și ce câștig până la urmă?
Mă simt al dracului de gelos și nu știu de ce. Am mai spus-o, nu simt nimic pentru ea, ci doar îmi îndeplinesc misiunea, vreau ca totul să fie bine.
Pornesc mașina și plec din fața casei către supermarket.
Înjur într-una. Parcă am luat-o razna.
EMMA
Mă arunc plângând în pat. I-am spus lui Lucas adevărul. Sunt al naibii de proastă, nu mi-am putut controla sentimentele. M-am îndrăgostit de un monstru cu ochii verzi...
Nu îmi pot scoate din minte visul care l-am avut cât timp am stat în spital. William mi-a spus că mă...iubește, dar apoi și-a dus pistolul la tâmplă, și s-a sinucis, parcă am rămas marcată de acel vis.
Am închis ochii și am încercat să adorm.
*
Mă trezesc când am auzit ușa de la intrare trântindu-se puternic. M-am ridicat din pat și am mers în sufragerie. Inima mi-a stat în loc când l-am zărit pe William aruncându-se pe canapea. Avem în minte sentimentul de a fugi unde văd cu ochii. Credeam că e Lucas, căci aveam o foame de lup. Dar era doar un nebun, de care sunt îndrăgostită.
Sentimentele sunt singurul lucru pe care un om nu le poate controla.
Se apropie de mine și eu fac pași în spate, dar mă lipesc de un perete și rămân blocată între perete și el.
Mă uit în ochii lui verzi, și apoi la buzele sale cărnoase și roz.
— Ce planuri ai tu cu Lucas? întreabă cu vocea lui groasă, și un nod mi se pune în stomac
De unde știe că eu cu Lucas vom fugi înapoi în Statele Unite, dar poate nu știe asta.
— Nici unul. risc și îl mint
— Văd în ochii tăi că minți. Spune adevărul până nu e prea târziu. spune calm
— Lucas vrea să fugim în State, departe de tine. mărturisesc
El rânji depărtându-se de mine.
— Amuzant! Vino după mine.
— Un-
— Vino!
Speriată l-am urmat până la mașina sa, unde s-a oprit.
— Urcă. îmi poruncește iar
Eu am rămas speriată pe loc. Unde naiba avea de gând să mă ducă?
— Ce mai stai? Urcă!
Am urcat.
— Unde mergem? întreb încet
— Departe de Lucas!