-Se pare că prietena voastră are 3 tipuri de substanţe psihoactive în organism, într-un cuvânt droguri și este și însărcinată.
- 3 tipuri? Se miră Ayhsa albindu-se la faţă.
-Ecstasy, Ketamină şi LSD.
-Şi pe deaspura e și însărcinată? Se miră Ray, panicat.
-Aşa se pare.
-E grav? Gen nu e vorba că nu va supravieţui, nu?
-Are cam 65% şanse de supravieţuire. Vom face tot ce putem, mâine vom şti exact dacă se va reface sau nu.
Kara şi Aysha nu îşi găseau cuvintele. Cuvintele nu contau în acel moment, ci dacă se putea acţiona în vreun fel sau nu.
Mama ei sosi imediat şi intră grăbită în salonul în care era internată.
-Ar trebui să plecăm şi să ne pregătim pentru înmormântarea lui Kyle. Acum că mama ei e aici, e în siguranţă și psihic, nu doar medical. Propuse Chad.
-Are dreptate. Îl susţinu Kara, încercând să îşi oprească lacrimile.
Ieşiră din spital.
-Ne vedem pe la 18:00. Le spuse Ray nervos.
-Da abia aştept. Mormăi Ayhsa.
***
Chuck era din nou singur în universul lui. Aflase de Raven, aflase şi că ceilalţi plecaseră de la spital. Ţinea la ea, dar nu dorea să se vadă singur în acea clădire plină de bolnavi. Îşi căuta costumul, trebuia să fie ceva sadic, ceva pe stilul lui.
Toţi se pregăteau. Fetele retușănd genele rimelate care se mai umezeau la gândul ca nu era o ficţiune SF moartea lui Kyle. Băieţii se îmbrăcau, înjurând tot ce li se părea că nu merge conform voinţei lor.
Kara se îmbrăcă cu o rochie întunecată, ce era decupată uşor în talie (ca şi de obicei), dezgolindu-i un picior.
Aysha purta o rochie simplă, neagră, până la genunchi, ce îi punea pieptul în evidenţă, fiind semi-transparentă. Talia îi era strânsă de o centură strălucitoare, dar totuşi modestă.
Băieţii doreau să poarte doar un costum. Nu le păsa. Nimic nu îl putea aduce pe Kyle înapoi. Nici măcar cel mai extravagant şi scump costum.
Raven se îmbrăcă într-o pijama largă şi se întinse pe patul de spital. Era acolo. Era cu mama ei.
Se făcu ora 18:00.
Toţi se întâlniră. Fiecare deţinea câte o privire acuzatoare. Nu ştiau pe cine să dea vina pentru moartea lui. Nici unul dintre ei nu era de vină. Dar vina din sufletul lor, tot acolo era.
La înmormântare erau vreo 80 de persoane. Toţi purtau haine întunecate. Toate privirile erau aţintite asupra lor şi a familiei lui.
Aceasta a ţinut vreo 3 ore. Seara, fiecare plecă acasă, la patul lui, cu excepţia lui Chuck care plecă acasă la Kara pentru a pregăti cina surpriză. Erau obosiţi. Acea zi i-a obosit.
Ajunşi în casa ei Chuck îşi alese camera unde avea să se desfăşoare toată acţiunea. Spera ca Aysha să nu îl respingă de la prima mişcare. Îşi alese camera Karei ce avea un pat matrimonial, o plasmă aşezată pe o noptieră albă, o oglindă până în pământ, un şifonier de-a lungul peretelui şi o masă din sticlă, aşezată lângă un fotoliu sub formă de cub.
Au început pregătirile. Lumânări parfumate pe noptieră. Un playlist cu piese favorabile momentului. Petale vișinii de la intrarea în cameră până la pat. Aşternut imaculat. Perdele trase. Leduri roșii de-a lungul mesei şi o lenjerie intimă roşie, din dantelă, ascunsă sub pernă.
-Chiar crezi că va merge? O întrebă Chuck.
-Crede-mă. O cunosc pe Aysha. Nu o prea impresionează în general amatorii cu romantisme de moment, dar venind din partea ta, o persoană a cărui orgoliu e mai presus de orice gest măreţ spontan, care în acest caz are scopul de a-i demonstra că deși vrei tu să pari ultimul insensibil, ce simți pentru ea te face să îți depășești condiţia.
-Ce discurs motivaţional. Sigur vorbim de mine?
-Termină cu vrăjeala că ști și tu că deși te-ai chinuit puțin să înțelegi, te-ai regăsit.
-Ok ok. Prea multă vorbă.
Au terminat cu aranjările, iar Chuck plecă acasă, cu gânduri mărețe și speranţe ce păreau să evolueze.
***La secţia de poliţie
Detectivul Logan începu:
-Cum merge cu cazul?
-Se pare că Raven a băut substanţele psihoactive, iar după cercetările noastre, s-ar putea ca cel care i le-a pus într-o băutură să coincidă cu persoană care l-a omorât pe prietenul lor Kyle.
-Continuaţi căutările. Nu mai vrem alte victime.
-Am înţeles.
***
Seara se lăsă peste oraş. Toţi erau pierduţi printre scenariile ce le conturau mintea. Nu erau prea pozitive.
Noaptea a durat o veşnicie.
Dimineaţa, se întâlniră la terasă toţi 5.
-Practic de ce ne-am întâlnit? Întrebă Chuck.
-Ca să vă propun ceva. Spuse Kara.
-Uimește-ne. Zise Aysha.
-Aş vrea să mergem toţi într-o vacanţă la ocean. Doar noi. 5 sau 6 zile, ne-ar ajunge cât să ne rupem puțin din realitatea asta care în ultimul timp bate filmul.
-Îmi place. Răspunse Chad, uitându-se la Kara.
-Mă bag. Zâmbi Aysha.
-N-ar strica o ieşire până la ocean. Le spuse Chuck.
-Eu nu plec fără Raven. Izbucni Ray.
-Dar cine a zis că fără ea? O vom aştepta până când se va reface.
-Sper că aşa va fi.
-Se va reface. Ok? Şi apoi vom pleca toţi la ocean şi vom avea doar nopţi albe.
-Ok. Ar fi perfect. Le mărturisi Ray.
După ieşirea de la terasă, fiecare a plecat în treaba lui. Chuck şi Kara au mers să revadă camera şi să îşi discute planul. Chad a mers acasă, trebuia să plece cu familia la bunici. Aysha a dat o fugă la shopping, iar Ray a mers la spital pentru a sta cu Raven.
Chad primi un apel de la secţia de poliţie..
Xoxo.