Au trecut 3 ani , 9 luni , 2 săptămâni şi 3 zile de la accident . De când întreaga ta lume ţi-a fost luată . Te-ai mutat departe de Holmes Chapel , nu puteai rămâne acolo ; amintirile erau pur şi simplu prea mult . Oriunde priveai , pe oricine priveai , îţi amintea de el . Nu i-ai folosit numele din ziua înmormântării . Mama sa a încercat să te contacteze , de nenumărate ori , dar tu nu te puteai confrunta cu ea . Nu puteai lăsa amintirile să revină .
Te-ai trezit în patul unui străin . Asta părea a fi o întâmplare regulată în ultimul timp . Te îmbătai , te culcai cu un tip şi apoi plecai înainte ca el măcar să realizeze că ai fost acolo în primă fază . Punându-ţi rochia şi tocurile , ţi-ai făcut drum la parter . Deschizând uşa uşor , te-ai furişat afară din apartament , cerul era înnorat . Ţi-ai verificat telefonul : 04:12 a.m. Perfect .
Lacrimi s-au format în ochii tăi în timp ce mergeai prin Londra . Ai găsit un parc , Dumnezeu ştie unde , şi te-ai aşezat în el . Ţi-ai aduc genunchii la piept şi ţi-ai lăsat capul în jos în timp ce lacrimile curgeau , tare şi repede . Tot ce îţi doreai era să îi vezi faţa . Buclele lui , gropiţele lui , ochii lui , tatuajele lui , piercing-urile lui , zâmbetul lui . Voiai să îl vezi , dar nu puteai .
“ Eşti în regulă , iubire ? “ auzi pe cineva spunând . Erai atât de prinsă în plâns încât nici nu ai realizat că cineva se aşezase lângă tine .
“ S-sunt bine . “ te bâlbâi tu , păstrându-ţi capul aplecat .
“ Iartă-mă că sunt atât de insistent , dar nu pari în regulă . “ chicoti străinul . Vocea sa îţi părea atât de familiară ; dar nu îţi puteai da seama cu a cui semăna . Ridicându-ţi privirea , vezi 2 ochi verzi holbându-se într-ai tăi . Trăsăturile băiatului erau complet diferite de ale lui , dar ochii erau exact aceiaşi . Avea un păr drept , castaniu care îi stătea dezordonat pe cap , cu siguranţă folosise gel . Nasul său era larg , dar nu la fel de larg ca al lui . Buzele sale erau curbate , roz şi pline .
" Eşti în regulă ? " te întrebă el din nou , privindu-te în ochi .
" Uh , da . Tu d-doar ... Tu doar îmi aminteşti de cineva . " ochii tăi îi scanează trăsăturile din nou.
" E de bine sau de rău ? " rânji el .
" Încă încerc să-mi dau seama . " zâmbeşti tu . În câteva minute , străinul acesta te captivase , te atrase .
" Îmi vei spune ce s-a întâmplat ? " întrebă el , simţeai nevoia să îi spui fiecare lucru în parte despre tine .
" Îmi e dor de iubitul meu . " şopteşti tu , de abia era un sunet dar erai sigură că el auzise .
" Oh ... V-aţi , uhm ... Despărţit ? " întrebă el , vocea fiindu-i plină de curiozitate .
" Nu ... A fost ... a fost î-împuşcat . " scânceşti tu , un nou set de lacrimi îşi făcu apariţia pe faţa ta . Fără să gândească o clipă , străinul te-a îmbrăţişat , netezindu-ţi părul . Puteai obiecta , dar te simţeai ciudat de în siguranţă lângă el .
" Au trecut aproape 4 ani şi eu încă nu pot trece peste ... Îl iubesc. " Trebuia să fi spus iubit , dar nu ar fi fost corect . Da , Harry murise , dar îl vei iubi pentru totdeauna . Te puteai mărita şi puteai avea copii , dar Harry va avea întotdeauna inima ta .
" Totul se întâmplă cu un motiv . Oamenii se schimbă , lucrurile se schimbă . Câteodată , nu vrem ca ele să se schimbe şi se poate simţi ca şi când ar fii sfârşitul lumii dar poate aşa a fost să fie . Nu spun că moartea lui a fost un lucru bun , cu siguranţă l-ai iubit . Spun doar că poate asta ţi-a fost plănuit . Să te îndrăgosteşti şi să ai inima frântă , dar asta nu e sfârşitul . El ar fi vrut să treci mai departe , să ai o viaţă fericită , dar nu poţi face asta dacă eşti încă legată de el. Nu am nici o îndoială că te-a iubit , dar câteodată , dragostea moare . Nu dragostea la propriu , aia va rămâne , dar oamenii. Viaţa îi poate despărţi dar tu încă mai simţi dragostea pe care aţi împărţit-o odată ." el îşi termină discursul şi tot ce puteai face era să te holbezi la el cu veneraţie .
" Îmi aduci aminte de el . " şopteşti tu , privind în jos .
" Care era numele lui ? " întrebă străinul .
" Harry . " murmuri tu . " M-a făcut să promit că voi găsi pe altcineva , dar de fiecare dată când încep să mă apropii de cineva , mă simt vinovată . " murmuri tu.
" Dă-i inimii tale o pauză . " murmură el , lipindu-te de pieptul său . " Deci , care e numele tău ? " zâmbi el timid , privind în jos .
" (N/T)(P/T) . " forţezi un zâmbet , ridicându-ţi privirea spre el .
" Eu sunt Luke Smith. " răspunse el , întinzând mâna . Tu chicoteşti şi dai mâna cu el ." Deci mă întrebam dacă ai vrea să mergem undeva , să îţi limpezeşti gândurile ? " întrebă el , nesigur de răspunsul tău . Te făcea să te simţi mai bine vorbind despre el , vorbind despre Harry . Harry . Ar fi vrut să treci mai departe , să îţi găseşti pe altcineva . Dar ar trebui ?
-FlashBack-
" Promite-mi . " spuse el , cu vocea slabă , " Harry ... " termini tu , " Promite-mi. " te rugă el. Îi priveşti faţa ; trăsăturile îi erau contorsionate din cauza durerii . Nu-l puteai vedea aşa , nu te putea părăsi . Nu ar putea . Îl iubeai , mai mult ca pe orice altceva . "Promit."
-End of FlashBack-
" Mi-ar plăcea ." zâmbeşti tu , privindu-l . Zâmbetul i se lărgi .
" Ştiu o brutărie grozavă doar câteva străzi mai jos . " spuse el entuziasmat , ridicându-se şi ţinându-şi mâna întinsă pentru a te ajuta . Ridicându-te , îţi pui cu ezitare mâna într-a sa , degetele sale încrucişându-se cu ale tale. L-ai privit , expresia sa , acţiunile sale , aura sa şi ochii săi . Când îl priveai în ochi puteai jura că îl vezi pe el. Puteai jura că îl vezi pe Harry , privindu-te înapoi .
Omg.I just ... I just can't say anything . Ne vedem la următoarea parte , unul din capitolele continuării . Păreri about 27 Tattoos ?
Kisses and tears , again , from J xx.