Buna tuturor! Wow, nu am mai venit de mult pe aici si imi cer scuze pentru asta. Dar sunt si eu om si trebuie sa mananc, sa ma odihnesc, sa invat si sa ma duc la scoala asa ca nu am putut avea timp si de scris dar am facut un efort pentru voi si iata am venit cu Capitolul 5. Ca de obicei daca va place nu ezitati sa dati un vot si o parere pentru ca parerile voastre conteaza foarte mult pentru mine. Nu va mai plictisesc. Lectura placuta!
P.s. In poza este Emma in rochia pe care o va purta la bal.
Capitolul 5
Primul loc in care trebuia sa ma duc era mall-ul Miami-ului pentru ca imi trebuiau niste pantofi care sa mearga cu rochia de la mama. Am fost in cateva magazine dar fara succces pana cand am vazut ca s-a construit un nou magazin la capatul mall-ului si pentru ca nu mai aveam alte alternative am intrat in el. Cand am intrat am inspectat rafturile si cand m-am uitata a doua oara am vazut o perche de sandale negre foarte dragute care se asortau foarte bine cu rochia pentru ca erau parca facute din acelasi material iar langa ele o perche de bratari si o diadem care cu sigurata faceau parte dintr-o combinatie dar chiar si asa le-am luat. Dupa ce am terminat de facut cumparaturile am iesit din mall si am scos telefonul casa vad ce trebuia sa fac in continuare. Dar apoi am constatat ca trebuie sa merg acasa ca sa las cumparaturile pentru ca nu puteam sa fac restul lucrurilor atata timp cat le aveam la mine asa ca m-am indreptat spre casa.
Ajunsa acasa am lasat pungile de cumparatri pe pat si am iesit din casa. Cand mi-am dat seama ca mama nu mai era acasa m-am intors sa incui casa si am plecat mai departe. Uitandu-ma la telefon pe lista am taiat ce facusem deja si mai aveam doar 3 lucruri de facut asa ca m-am indreptat spre urmatoare locatie aratata de telefon.
Ajunsa la locul faptei am vazut pentru a treia oara acea strada intunecata. Nu stiam cum dar nu putei sa vezi nici o lumina chiar daca era ziua. Am continuat sa merg si am vazut semnul de intrare in Fantasywood street iar langa el o fata si un baiat care se uitau unul la altul fara sa scoata o vorba. Cand m-am apropiat mai tare de strada pe care trebuia s-o iau m-am mai uitat odata la cei doi de langa semn si nu mi-a venit sa-mi cred ochilor. Eram eu cu Spencer seara trecuta. Dar cum era posibil? Nu eram noi doi, nu puteam sa fim noi. Am incercat sa pun mana pe umarul fetei care cred ca trebuia sa fiu eu si cand am atins-o nu am simtit nimic ci umarul ei s-a facut in are ca un praf care s-a imprastiat prin el. Atunci am constatat ca defat erau facuti din praf. Dar cum de? Atunci ma fulgera inspiratia. Era doar imaginatia mea pentru ca apoi au dinsparut amandoi. Cu siguranta inca ma gandeam la seara trecuta si de aceea subconstientul meu a facut ca acea scena sa se refaca din nou.~Trezeste-te din visare Emma tu ai treburi de facut nu te mai gandi la fantezii si intoarcete la planul pe care l-ai stabilit.~ Vocea creierul meu ma trezi din visare. Avea dreptate timpul trecea iar eu aveam ceva stabilit de facut si nu puteam sa stau si sa ma uit in gol fara ca timpul sa treaca asa ca am incetat sa ma mai gandesc la asa ceva si sa trec la lucruri serioase pentru ca cu siguranta voi fi fericita si in siguranta in curand. Am inceput iar sa merg. Am revazut orasul si cladire in care ma duse Spencer ca sa-l intalnesc pe Chad. Nu stiam daca il voi gasi pe Spencer dar speram ca il voi gasi pe Chad iar el imi va spune unde este Spencer. Cand am ajuns pe ultima treapta care ducea spre intrarea in cladire am avut din nou o imagine in mintea mea dar de data asta era legata de atunci cand era ca cad in jos pe scari cand Spencer ca un erau a venit si ma prins.~Emma ce ti-am zis eu tie? Ai uitat? Trebuie sa te concentrezi pe ce ai de facut acum.~ Vocea creierului meu ma trezi iar din visare. Dar oare de ce vedeam lucrurile astea. Oare ceva in legatura cu puterile mele sau altceva? Orice ar fi nu ma va opri din a-mi termina treburile, acum trebuie sa il caut pe Chad
Ajunsa in cladire ma chinuiam sa il gasesc pe Chad cand sunt atrasa de ceva luminos din stanga mea. Era o staturi foarte frumoasa din bronz care ilustra un rege sau ceva de genul sub el fiind o tablita pe care era scris: Leonard Forbs fondatorul Fantasywood-ului. Am vrut sa analizez statuia din toate partile cand cineva s-a cicnit de mine si amandoi am cazut la podea.
- Uitate pe unde mergi ca data viitoare sa nu mai dai in oameni ci in statui ca sa le mai si platesti. am spus eu in timp ce ma ridicam in fud cu mana la cucuiul de pe frundea mea in timp ce aveam ochii inchisi.
Cand i-am deschis l-am vazut pe Spencer care se ridica de la podea. Adica
- Buna Spencer scuze de exprimare dar fac urat cand ma loveste cineva iar eu nu pot sa ma apar si ajung la podea. am spus eu.
- Nu-i nimic. spuse Spencer in timp ce imi intinde mana ca sa ma ridic. Ce faci aici? ma intrebat el.
- Am venit sa iti spun ca nu voi putea sa vin la intalnirea de disera pentru ca am un bal la scoala si ma intrebam daca vrei sa mergi cu mine. sa fii partenerul meu la bal.
M-am uitata la Spencer si parea nedumerit. Oare ce insemna asta? Nu intelegea ce este acela un bal, oare? Dar vocea lui ma trezi din gandurile mele.
- Da.
- Poftim? Ce ai spus?
- Am spus ca voi veni cu tine la bal doar daca dupa ce se termina vei veni si tu cu mine undeva. Intr-un loc foarte frumos si special pentru mine.
- Bine, voi veni.
- Super.
- Dar te avertizez daca vrei sa-mi faci ceva rau eu nu sunt persoana potrivita, ai inteles?
- Da. Dar de ce ai crede ca ti-am face vreun rau?
- Pai stiu multi baieti care folosesc fetele pentru amuzament iar apoi le lasa frangandu-le inima.
- Dar eu nu sunt asa, crede-ma.
- Vreau sa te cred dar nu pot fi sigura.
- Ok, vrei sa inteleg ca tu nu ma placi. a inceput el sa tipe la mine.
- Ba sigur ca da, numai ca... dar deodata ma intrerupse Spencer.
- Numai ca ce? Numai ca ma minti de ingeata apele.spuse el in timp ce pleca.
- Nu, Spencer, eu...
- Nu vreau sa mai aud niciun cuvant de la tine. Vreau sa pleci de aici cat ma repede cu putinta.
- Specer, stai! Eu nu am vrut.am spus eu in timp ce alergam ca sa-l prind.
- Nu ai vrut sa ce? Sa... am spus el in timp ce s-a intors.
Atunci s-a produs un lucru magic. Acel lucru magic din viata oricui care ti se intampla doar atunci cand este cu persoana potrivita. Eu am ajuns fix in fata lui atunci cand s-a intors si lucrul magic s-a produs. Ne-am sarutat. Dar nu a fost un sarut fals sau doar din intamplare a fost un sarut tandru plin de dragote care imi facea piele de gaina. Era un sentiment nou pentru mine. Nu il mai simtisem niciodata pana acum dar nu era ceva rau era chiar ceva de bine. Era un seniment minunat. Era, era nici nu pot sa exprim in cuvinte. Stiam doar ca o simt si asta era tot ce contaza. Stiam ca e acolo ca ma protejeaza si ca ma iubeste si ca va fi mereu acolo pentru mine. Iar acest fapt ma convins sa cred ca el este potrivit pentru mine si este cel pe care l-am ales. Este si va fi mereu pentru mine acel el care mi-a facut inima sa tresara cand ma luat in brate. El este acela care m-am facu sa ma indragostesc de el de prima data cand l-am vazut in vis. El este acela pe care il vreau sa imi stea alaturi, sa ma protejeze si sa ma iubesc. Pe scurt el este totul pentru mine.
La un moment dat se termina dar nu eram suparata eram chiar bucuroas pentru ca si el si eu eram bucurosi. Eu eram bucuroasa deoarece cu siguranta Spencer nu mai este suparat pe mine si va vrea sa vina cu mine la bal.
Deodata acesta ma lua in brate. Nu stiam de ce dar simteam ca e de bine.
- Emma, imi pare sincer rau ca m-am indoit de tine. Nu trebuia sa ma comport asa. M-am purtat ca un copil si stiu asta. Nu stiu ce mi-a venit nici nu stiu de ce am facut asta.
Atunci m-ai lipit buzele de ale lui pentru cateva secunde.
- Dar acum stiu. Am facut-o pentru ca te iubesc. Si pentru ca am vrut sa fii a mea. Nu as putea suporta gandul ca nu esti cum mine, nu as putea. Si am vrut de mult sa te intreb...
- Da. am raspuns eu repede. Vreau sa fiu cu tine la fel de mult cat vrei si tu sa fii cu mine. Si vrea sa iti spun in cel mai onest mod cu putinta ca... atunci m-am uitat fix in ochii lui negri ca noaptea de care ma indragostisem pana peste cap ...te iubesc si te voi iubi mereu pana moartea ne va desparti.
Atunci ne-am imbratisat asa de strans incat nu mai puteam sa rasuflu dar nu mi-a pasat. Mi-a pasat doar ca sunt langa peroana potrivita. Iar atunci asta era tot ce conta.
La un moment dat ne-am dat drumul si m-am uitata la ceas. Cand am vazut era ora 6.30 p.m.
- Deci Spencer vii cu mine la bal? l-am intrebat.
- Sigur ca da. Bune atunci.
- Vrei sa te coduc pana acasa la tine pentru ca asa pot sa stiu si eu unde stai ca sa stiu de unde sa te iau.
- Bine atunci.
Eu si Spener am mers spre casa. In drum prea ea Spencer era putin nedumerit probabil fiind ca nu mai vazuse ''Lumea Oamenilor'' pana acum dar orice ar spune sti ca ma iubeste si cu siguranta ar trece peste asta. Pana la urma am ajuns in fata casei mele.
- Aici locuiesc eu. am spus. Multumesc ca m-ai consus si nu uita sa fii aici la 8.30 p.m.
- Sigur, nu am sa uit dar, Emma pot sa te intreb ceva?
- Sigur. Poti sa ma intrebi orice fara sa te jenezi.
- Bine dar sa nu te superi pe mine, da.
- Sigur.
- Tu locuiesti langa muritori?
- Da, cred ca da.
- Deci o sa mergem la un bal al muritorilor?
- Da. Te deranjeaza in vreun fel? am spus eu speriata.
- Nu, numai ca tu nu esti ca ei. Tu esti speciala.
- Stiu asta.
- Nu in felu acela. Tu chiar esti speciala pentu ca probabil esti o fiinta magic pentru ca ai putut sa treci prin portalul dintre acesta lumea si lumea mea.
- Stiu asta dar ce pot sa fac acum? am spus putin dezamagita.
- Te-ai supart, nu-i asa?
- Nu, numai ca nu suport gandul ca parintii mei s-ar putea sa nu fie parintii mei naturali pentru ca eu ii iubesc, Spencer, ii iubesc. spunand asta am izbucnesc in plans.
- Imi pare foarte rau Em dar asta este crudul adevar. Si chiar daca vrei nu il poti schimba.
- Stiu asta si sunt mandra de viata mea.
- Atunci ce zici sa te opresti din plans si sa incerci sa te sinti bine, Ok.
- Bine daca zici tu.
- Ok, atunci te las. Ne vedem. Pa!
- Da, pa!
Dupa ce l-am vazut plecand am intrat in casa si am ramas cu spatele pe usa. Staim ca are dreptate despre familia mea si restun dar nu puteam face fata la toate astea. Totul a venit si s-a intamplat prea repede pentru mine. Si nu stiu daca voi putea face fata.
Atunci am luat mult aer in piept si am dat totul afara. Apoi am incercat sa ma calmez. M-am uitat la ceas si mai erau doar 15 minute pana cand Monica va veni ca sa ne pregatim pentru bal asa ca m-am pus pe canapea si am incercat sa ma linistesc.