Mai privesc odată mașina neagră a lui Kai care se îndepărtează în mare viteză de clădirea cea mare și impunătoare a facultății, respir adânc și mă îndrept cu pași lenți spre stația de autobuz, unde Chanyeol mă așteaptă.
-Kai este prințul pe cal alb al lui Seulgi, iar Chanyeol este psihopatul meu cu abonament la autobuz. oftez eu în momentul în care îl văd pe Chanyeol în stație, așteptându-mă.
Ceva este diferit la el. De obicei este nerăbdător și abia reușește să stea pe acea bancă, dar acum stă împietrit, privind un punct fix în undeva în fața lui. Este atât de concentrat încât nici nu își dă seama că mă aflu lângă el. Din nou este acel Chanyeol rece, care nu știe decât să se holbeze. Probabil că este supărat pe mine din cauza lui Kento.
Nu pot să stau așa. Trebuie să îi spun ceva, doar să nu fie scuze sau orice alt lucru care m-ar putea face să par slabă în fața lui. Asta doar ar înrăutăți lucrurile.
-Ya! La ce te tot holbezi, doar nu ai de gând să aștepți în stație o altă fată, nu? spun eu punându-mă în fața lui, pentru a-i atrage atenția.
Capul său se ridică încet și mă privește cu acei ochi reci și goi, fără să aibă nici măcar o reacție. Se ridică de pe banca stației și mă prinde brusc de mână.
-Să mergem! spune el pe un ton autoritar, menținându-și în continuare acea răceală în glas.
Chiar dacă autobuzul trebuie să sosească, Chanyeol pare că nu vrea să îl mai aștepte și mă trage de mână după el, pe drumul spre casă.
În astfel de momente, îl urăsc nespus de mult. Cu toate că această parte a lui mă atrage, mă face să îl urăsc din tot sufletul și ce este mai rău este că acest Chanyeol este mereu urmat de cel care îmi spune că mă iubește și care regretă mereu că mă rănește. Un mic paradox al existenței lui și totul din cauza bipolarității sale care se joacă mereu cu sentimentele mele și le face să fie și mai neînțelese decât sunt în mod normal atunci când el este cu mine.
Până să îmi dau seama, eu și Chanyeol ajungem în locul unde a început totul, locul până unde m-a urmărit în acea seară. Amintirile încep să mi se deruleze rapid prin minte, iar inima începe să îmi bată mai tare. Păcat că nu pot spune același lucru și despre Chanyeol.
Reușesc să îmi retrag mâna pe care el mi-o ținuse până acum atât de strâns într-a lui. Realieazează că nu ne mai ținem de mână și se întoarce spre mine. În acel moment îl prind de gulerul hanoracului pe care îl poartă și îl împing în perete.
-Bine frumușelule, am să ți-o spun cât de frumos pot! spun eu privindu-l fix în ochi. Eu te plac. Ba nu, te iubesc! Și mă aștept ca și tu să o faci. Deci, mai bine ai lăsa această stare de idiot rece care mă scoate din minți, altfel te asigur că va ieși urât.
Chanyeol mă privește uimit, iar după câteva secunde schițează un mic zâmbet în colțul gurii. Mâinile lui îmi prind talia și mă lipește de el, apoi se răsucește și mă împinge în perete, demonstrându-mi astfel că în jocul nostru de-a șoarecele și pisica, eu nu o să pot fi niciodată pisica.
-Și dacă nu vreau, ce ai să îmi faci? spune el rânjind triumfător.
-Am să țip!
-De plăcere.
Obrajii mei se înroșesc instantaneu. Felul pervers în care a spus-o și în care mă privește acum mă face să mă simt puțin încolțită. Inima îmi bate și mai tare decât acum cinci minute și totul din cauza lui.
-E prea mult, nu? întreabă el rânjind. Nu-ți face griji, nu mai am chef de nebunii ca azi-dimineață. Cred că e din cauza japonezului ăluia!
Vocea lui devine din ce în ce mai serioasă, exact la fel ca și privirea sa, lucru care mă face să îmi las privirea în pământ, simțind că, într-un fel, este și vina mea.
-Dacă mă gândesc bine acesta a fost locul unde ne-am sărutat prima dată, până când am fost întrerupti de către Sehun.
Fața mea devine și mai roșie, de data aceasta de furie. Nenorocitul de Sehun stricase și acel moment.
Chanyeol se uită la mine și începe să râdă.
-Cu toate că acum știu că este un bărbat în minus pe lista cu potențiali bărbați de care te-ai putea îndrăgosti, să știi că nu este frumos să îl urăști pe cel mai bun prieten al iubitului tău, oricât de insuportabil ți s-ar părea.
Nu mai spun nimic, iar el zâmbește și mă ia de mână.
-Să mergem acasă. Îmi este foame!
Imediat cum am ajuns acasă i-am pregătit lui Chanyeol o porție de ramen, iar acum sunt în camera mea și mă aranjez pentru reuniunea cu foștii mei colegi. Nu i-am mai văzut de multă vreme și pe unii dintre ei nici nu cred că îmi mai amintesc cum arată.
Mă mai privesc o dată în oglindă înainte să îmi iau geanta și ies din camera mea. Mă opresc la bucătărie unde Chanyeol încă mănâncă și îi spun repede, din tocul ușii că plec.
Nu spune nimic, deci mă duc spre ușa de la intrare. Pare că este prea ușor, dar poate că este într-una dintre stările sale bune.
În secunda următoare, însă, ceva ascuțit este aruncat spre mine și se înfige în perete, la câțiva centimetri lângă capul meu. Este cuțitul lui Chanyeol. Nu durează mai mult de o secundă ca el să ajungă în fața mea. Cu o mână mă prinde de gât, ținându-mă lipită de perete, iar cu cealaltă scoate cuțitul din perete și îl apropie periculos de mult de fața mea.
-Unde te duci? mârâie el privindu-mă fix în ochi.
Orice fărâmă de curaj din mine s-a scurs. Sunt practic înghețată și aștept ca un miracol să cadă din cer și să mă salveze cât de repede posibil. Respir din ce in ce mai greu și încerc să îl strâng de încheietura mâinii în speranța că mă va înțelege și îmi va da drumul să respir în voie.
Pufnește ironic și îmi dă drumul, apoi face un pas în spate și așteaptă să îmi revin cât să îi pot vorbi. Încerc să îmi controlez respirația și în același timp mă gândesc ce aș putea face și spune astfel încât să nu îl enervez mai rău.
-Te-am întrebat ceva, Joy! Știi foarte bine că urăsc să nu mi se răspundă la întrebări. strigă el furios, făcându-mă să tremur din toate articulațiile.
-Eu... mă... mă duc la re-reuniunea de clasă. spun eu bâlbâindu-mă în ultimul hal.
-Ba nu te duci. spune el imitându-mă.
-De ce?
-Pentru că așa spun eu! Cine știe cu ce băiat de vis ai fost în clasă.
-De ce trebuie să fii mereu atât de gelos și posesiv? Știi foarte bine că eu am sentimente doar pentru tine! strig eu nervoasă. Nu îmi poți spune ce să fac și ce nu!
Ochii lui Chanyeol se măresc. Nu spune nimic, doar se uită cu acea privire rece și goală la mine. Cuțitul îi scapă din mână, iar el cade în genunchi.
-Dacă vrei să pleci... poți să pleci. spune el privind în gol.
Acela a fost momentul pe care eu îl așteptam, imediat cum spune asta deschid ușa și plec, lăsându-l pe el singur. În fața casei mă așteaptă Seulgi și Kai. Le zâmbesc și mă apropii de ei.
-Ce faceți? întreb eu zâmbindu-le.
-Vă așteptăm. răspunde Kai plictisit.
-Pe noi? întreb eu surprinsă.
-Da! Am uitat să îți spun că trebuie să îl iei și pe Chan. Dar ce ai pățit? Ai niște urme roșii pe gât.
Îmi ating instinctiv pielea gâtului și simt anumite zone mai calde. Se putea și mai rău de atât. Zâmbesc stânjenită și încerc să inventez cea mai plauzibilă minciună care ar putea explica toate astea fără ca eu sau Chan să avem probleme.
-Este o mică alergie. Chanyeol a încercat să îmi gătească azi. Nu am putut să îl refuz. Acum se simte vinovat și nu vrea să mai vină. Am luat un antialergic, deci sper că o să dispară până ajungem la local.
Mint cu nerușinare, însă pare că Seulgi mă crede și începe să chicotească.
-A fost un gest foarte frumos din partea lui. îmi spune ea zâmbind. Sunt sigură că el avea cele mai bune intenții.
Din nou mă simt stânjenită. Întradevăr Chanyeol are cele mai bune intenții, dar doar atunci când sunt în favoarea lui.
Ochii mei îi întâlnesc pe cei ai lui Kai pret de câteva secunde, iar apoi începe să se încrunte și să privească spre ușa de la intrare. El îl cunoaște pe Chanyeol, nu are cum să creadă astfel de minciuni. Pentru un moment pot sa jur că i-am văzut maxilarul încleștându-se.
-Iubito! spune el zâmbind privind-o pe Seulgi. Eu și Joy o să încercăm să îl convingem pe Chanyeol să vină cu noi. Până atunci crezi că ai putea merge la farmacie și să cumperi o cutie de prezervative?
Încercam să procesez faptul că a zis să îl convingem pe Chanyeol să vină la reuniune, dar întrebarea lui Kai m-a luat prin surprindere și mai rău, iar biata Seulgi este roșie la față. Credeam că doar Chanyeol este atât de direct când vine vorba de perversiuni, însă acum îmi dau seama că a avut de la cine să "împrumute" această atitudine.
-Mărimea XL. spune el mușcându-și buza de jos și întinzându-i lui Seulgi cheile de la mașină.
Eu rămân șocată și privesc cum Seulgi ia cheile de la mașină și se îndreaptă spre aceasta de parcă ar fi teleghidată. Abia după ce pornește mașina și pleacă îmi fac curaj să îl privesc din nou pe Kai.
-Se întâmplă des?
-Să știi că nu. E prima dată când o văd pe Seulgi că se roșește în halul ăsta, dar nu cred că a mai fost pusă în situația asta de vreun alt băiat.
Kai schițează un mic zâmbet ironic și scutură din cap.
-Mă refeream la tine și la Chan. Are des astfel de ieșiri necontrolate? Te-a lovit vreodată?
Mă analizează din cap până în picioare, de parcă ar căuta răni sau vânătăi vizibile și mă simt stânjenită de această situație. Nu am de ce să îi spun, nici lui și nici altor persoane. Indiferent care sunt intențiile, toate astea sunt între mine și Chanyeol.
-Doar ne-am certat putin. Toate cuplurile se ceartă, am situația sub control.
Preț de câteva clipe mă privește lung apoi se îndreaptă către ușa de la intrarea în casă. O deschide încet și se dă la o parte pentru a-mi face loc să intru, însă ezit.
- E totul în regulă. Sunt aici cu voi! șoptește el făcându-mi semn să intru.
Îmi încolăcesc brațele în jurul propriului corp și pășesc încet în casă, iar Kai mă urmează, închizând ușa în urma sa. Chanyeol este încă pe hol, cu privirea fixată asupra peretelui din față. Nu schițează niciun gest, deși sunt sigură că știe că suntem aici.
- Bună Chan! Joy vrea să îți spună ceva. spune Kai împingându-mă spre el, acest lucru determinându-mă să fac câțiva pași rapizi în față și să fiu chiar lângă Chanyeol.
Clipește încet de câteva ori, apoi privirea lui se mută de la perete spre mine și mii de fiori reci mă cuprind. Nu m-a mai privit niciodată în acest fel. E ca și când ar fi o păpușă cu o privire rece, goală și fără suflet.
-Chanyeol, eu... încerc să spun, însă el mă întrerupe.
-Lasă-mă să ghicesc! spune el schitând un mic zâmbet ironic. Ai plecat să te distrezi, dar Kai te-a găsit și te-a obligat să vii înapoi și să îți ceri scuze?
-Nu...
Zâmbetul îi dispare brusc și oftează. Își mută privirea către Kai și se încruntă.
-Îți este rușine cu mine? ochii lui se mută iar spre mine și simt că rămân fără aer pentru o secundă.
Respir adânc și mă așez pe podea în fața lui. Mă privește atent și ezită puțin în momentul în care îmi pun mâinile pe fața lui, dar nu spune nimic. Așteaptă să afle răspunsul la o întrebare care nu credeam că își va avea vreodată rostul.
- Nu mi-a fost și nu îmi va fi niciodată rușine cu tine, Park Chanyeol. îi spun în cel mai serios mod posibil pentru a clarifica odată acest aspect. Vino cu mine! O să vezi că nu ai de ce să fii gelos. Am avut doar doi băieți în clasă care sunt un cuplu încă de atunci. Știam că nu te simți comfortabil, de aia nu te-am chemat cu mine.
Expresia lui rămâne neschimbată. De parcă nu ar fi contat nimic din ce i-am spus.
- Vino înapoi acasă la ora 23. îmi șoptește, iar eu dau din cap afirmativ.
Clacsonul mașinii lui Kai se aude și îmi dau seama că Seulgi s-a întors de la farmacie. Mă ridic de pe podea și mă îndrept spre Kai care deja deschisese ușa.
Simt cum mâinile lui Chanyeol mă împing atât pe mine, cât și pe prietenul său afară din casă.
-Kai, te rog să nu bei prea mult! Nu te lăsa sedus de nimeni! Știi bine că nu a ieșit niciodată nimic bun din asta! Iubito, să ai grijă să nu îl violeze nimeni fiindcă nu sunt pregătit să fiu unchi! La revedere! spune el în timp ce ne dă afară, iar după ce își termină micul discurs ne închide ușa în nas.
Nu mai înțeleg absolut nimic, iar Kai nu face altceva decât să râdă.
-Ce ți se pare atât de amuzant?
-Chan și naivitatea lui când vine vorba de lucrurile astea. Chiar crede că dacă încearcă să le evite nu va mai fi niciodată pus în astfel de situații.
___________________________
Reuniunea aceasta de clasă este una dintre cele mai plictisitoare care au existat vreodată. Cu exceptia mea, toți au venit cu partenerii și și-au petrecut timpul sărutându-se. Înteleg faptul că își arată afecțiunea unii față de ceilalți, dar e o reîntâlnire de clasă, nu un club sau o petrecere privată.
Am încercat să fac conversație din când în când cu oamenii din jurul meu, dar a fost cam în zadar. Seulgi și Kai au plecat după cam 30 de minute de când am ajuns la restaurant, aveau alte planuri mai importante de pus în aplicare. Regret faptul că am refuzat propunerea lor de a mă duce acasă, dar mai mult de atât regret că am vrut să vin aici de la început.
T
elefonul meu începe să vibreze ușor, iar pe ecran apare numărul telefonului fix de acasă. Mă încruntez puțin. Sunt sigură că este Chanyeol, dar de ce mă sună de pe telefonul fix?
Mă uit în jurul meu. Nimeni nu pare ca ar vrea să îmi acorde atenție, așa că mă scuz politicos și mă duc în holul localului pentru a putea răspunde.
-Alo?
-Te distrezi? se aude vocea lui Chanyeol.
Simt cum mi se ia o piatră de pe inimă. Îi simt ironia din întrebare și cu siguranță încă e supărat pe mine, însă mă bucur că nu s-a întâmplat ceva mai grav.
-Nu. răspund dezamăgită. Aș fi vrut să vi..
-Aha! mă întrerupe el. Deci vrei să spui că nu a meritat să te cerți cu mine și să îmi spui acele lucruri, nu?
Deși pare că doar se amuză pe seama situației mele, încep să înteleg că ceea ce i-am spus chiar l-a afectat. Probabil de aia și-a făcut Kai griji.
-Chanyeol, eu...
-Nu mai spune nimic. Vino acasă! Te aștept în stația de autobuz!
Imediat dupa ce spune asta închide telefonul. Oftez ușurată. Măcar acum simt că am un motiv să plec de aici.
Trimit suficienți bani pentru a îmi acoperi consumația fostei șefe a clasei și mă duc direct la garderobă fără să mă mai gândesc să îmi iau la revedere, deoarece oricum nu m-ar fi băgat nimeni în seamă.
Ies din local și privesc pentru câteva secunde cerul înstelat. Începe să se încălzească, semn că primăvara va veni în curând. Îmi pun căștile în urechi, aleg o melodie la întâmplare și mă îndrept cu pași rapizi spre stația de autobuz din colțul străzii. Chiar încep să alerg atunci când văd că autobuzul se află în stație. Din fericire urc în el fix cu câteva secunde înainte să plece. Este destul de gol în această seară și reușesc să găsesc imediat un loc unde să mă așez.
Telefonul meu începe să vibreze, semn că am primit un mesaj. Îl deschid și constat că este de la sora mea mai mare.
"Domnișoară viitor doctor, sunt câteva zile în oraș datorită campionatului de Tae Kwon Do. Sper să nu te superi dacă îți fac o vizită, nu?"
Zâmbesc atunci când citesc mesajul. Sora mea este instructor de Tae Kwon Do la o sală din Busan și mă vizitează doar atunci când este vreun concurs în oraș. Este una dintre cele mai cool persoane pe care le cunosc, deși are și ea unele defecte cum ar fi personalitatea ei vulcanică.
Autobuzul oprește în stația de lângă casa mea, iar eu cobor. Mă uit în jur și îl văd pe Chanyeol așteptându-mă în fața casei. Atunci când mă vede se ridică pe de scările de la intrare, iar eu încep să alerg spre el și îi sar în brațe.
-De unde atât de multă afecțiune la ora asta? întreabă el foarte surprins.
Eu îi zâmbesc entuziasmată și îmi pun mâinile pe fața lui, îl trag mai mult spre mine și lipesc pentru câteva secunde buzele de ale lui.
-A fost plictisitor! Toți au venit cu iubiții și nu au făcut altceva decât să se sărute.
-Deci acum vrei să recuperezi? își ridică una dintre sprâncene și începe să zâmbească.
Dau din cap afirmativ, dar în momentul următor casc, acest lucru îl face pe Chanyeol să râdă.
-Se pare că trebuie să o lăsăm pe altădată.
-Chanyeol, eu...
-Nu-ți face griji, Joy. Știu că vrei, dar știu și că ești obosită, deci ai nevoie de somn. Nu îți face griji pentru mine!
Îmi sărută fruntea și mergem în camera mea. Mă așează în pat, mă învelește, iar apoi mă îmbrățișază și adoarme în secunda următoare. Presupun că este obosit, la fel și eu.
În ziua următoare speram să dorm cât de mult pot pentru că astăzi nu am ore, însă planul meu este distrus de niște strigăte parcă venite dintr-un film cu băștinași. Mie teamă să mă gândesc din ce cauză se aud.
-Cine ești și ce dracu cauți aici? se aude vocea surorii mele.
Ochii mei se deschid imediat. Sora mea este aici. Acum îmi pot da seama care este motivul pentru care se aud acele tipete. Amber este o fată tomboy și de aceea toți cei care o văd o consideră un bărbat, iar Chanyeol, deși este puțin mai diferit, face parte din categoria aceasta. Unul dintre ei o va păți și nu știu care va fi acela. Mă ridic rapid din pat și o alerg spre sufragerie unde îi văd pe Chanyeol și sora mea aproape gata să își sară la gât unul celuilalt.
-Opriți-vă! țip eu atrăgându-le atenția celor doi.
-Cine este el? strigă amândoi în același timp aruncându-și priviri pline de ură.
-"El"? Ya! Idiotule! Aceasta este și casa mea! țipă Amber la Chanyeol.
Ochii lui Chanyeol se umplu instantaneu de ură și își mută privirea spre mine.
-De ce este și casa acestui bărbat? mârâie el.
-Bărbat? Ya! Ești orb?
Chanyeol nici nu se uită la ea, în schimb își concentrează atenția spre mine, privindu-mă cu acea privire psihopată a lui.
-Chanyeol, ea este sora mea mai mare, Amber. spun eu dându-mi ochii peste cap.
-Soră? strigă el mirat analizând-o pe Amber din cap până în picioare.
-La ce te holbezi? mârâie Amber. Joy, cine e ciudatul ăsta?
-Amber, vezi tu... el este iubitul meu, Chanyeol.
-Ce? Tu? Cu el? strigă ea suprinsă, iar apoi îl analizează pe Chanyeol din cap până îl picioare. Ești nebună?
-Amber!
-Lasă! Vorbim mai târziu! Trebuie să plec la hotelul unde sunt cazați elevii mei!
Amber pleacă, iar eu rămân în sufragerie cu Chanyeol. Acesta scrâșnește din dinți și se uită continuu la ușa pe care sora mea a ieșit. Acest lucru mă face să râd. Cred că relația dintre el și Amber va fi la fel ca cea dintre mine și Sehun.
-De ce nu mi-ai spus că ai o soră? mă întreabă el privindu-mă fix în ochi.
-De ce nu te-ai uitat la fotografia înrămată de lângă tine? spun eu făcându-i semn spre o fotografie cu mine, Amber și Seulgi în care facem concurs de strâmbături.
Chanyeol ia poza în mână, o analizează puțin și începe să râdă.
-Sora ta e minunată! Mai ales în această fotografie!
-Chanyeol! strig eu încercând să îl cert, însă până și mie mi se pare amuzant.
Mă strânge în brațe și mă sărută ușor pe buze.
-Vrei să mergem la o întâlnire? mă întreabă el luându-mi mâna într-a lui.
Obrajii mei se roșesc și îmi las ușor capul în jos spre podea. Nu știu ce să îi răspund. Sunt prea emoționată ca să spun ceva.
-Mă ignori cumva? strigă el autoritar.
Atunci când îi aud vocea simt cum mii de fiori reci mă trec pe șirea spinării. Nu pot să îl enervez tocmai acum. Îmi ridic speriată capul fiind gata să îi cer scuze, dar realizez că el de fapt zâmbește.
-Trebuia să îți vezi fața, Joy! spune el și apoi mă sărută. Să fii gata la nouă, mergem în club. Cred că ai timp să te pregătești în șapte ore, nu?
-Doar șapte? Vai de mine! Trebuie să mă duc la salon! strig eu și îl împing pe Chanyeol din fața mea.
Alerg ca o bezmetică până în camera mea să iau portofelul și voucherul primit cadou de ziua mea la cel mai bun salon de înfrumusețare din oraș. După ce le găsesc mă grăbesc să ies pe ușă, aproape doborându-l pe Chanyeol atunci când trec pe lângă el.
Primul loc unde trebuie să mă duc este salonul de înfrumusețare, apoi trebuie să merg la mall să cumpăr o rochie. Aish! Cât de multe am de făcut! Nu putea spune cu două sau trei zile înainte?
După aproape șapte ore în care am crezut că nu voi fi gata la timp am ajuns în sfârșit acasă. Chanyeol mă așteaptă în sufragerie, iar în momentul în care mă vede rămâne blocat.
-Scuze, eu o aștept pe iubita mea, dar se pare că în locul ei a venit un înger.
La auzul acestui compliment surâd și îmi dau părul după ureche.
-Totuși, rochia este prea decoltată, scurtă și strâmtă. Asta se întâmplă când o pui pe Seulgi să meargă să cumpere ceva în locul tău. spun eu privindu-mă în oglindă.
Machiajul profesionist, rochia negră și pantofii cu toc înalt mă fac să par o altă persoană și nu Park Joy, fata care a venit în pantaloni de trening și cu părul prins în coc în primul an de liceu, anul în care toți băieții mai mari vin pentru a încerca să cucerească boboacele.
-Eu cred că ești minunată!
Chanyeol vine spre mine și mă îmbrățișază pe la spate. Ne privim amândoi reflexiile în oglindă. Acum realizez că și el este foarte aranjat. Poartă o cămașă neagră, o pereche de blugi de aceeași culoare, rupți în genunchi și în picioare are bocanci negri. Părul său este aranjat perfect, iar mirosul parfumului său îmi face picioarele să se înmoaie.
-Să mergem, iubito! Nu vreau să întârziem. șoptește Chanyeol înainte să îmi lase un mic sărut pe gât.
Mă ia de mână și ieșim din casă. Afară, parcată chiar în fața casei, este o dubiță neagră. Nimic dubios la asta până când din ea iese Sehun, Kai și ceilalți nouă prieteni ai lui Chanyeol.
-Hai, iubito! Urcă! Băieții abia așteaptă să mergem în club. spune el zâmbindu-mi.
Pentru el întâlnire înseamnă să fiu eu, el și cei unsprezece prieteni ai săi? Aish! O să trebuiască să am o discuție foarte lungă cu Chanyeol despre ceea ce înseamnă întâlnire, căci cu siguranță nu înseamnă să îți aduci prietenii cu tine!
Îmi dau ochii peste cap și urc. Dubița este puțin cam înghesuită. Chanyeol se duce în față lângă Suho, care conduce, iar eu mă așez în singurul loc rămas liber, adică între Sehun și Kai.
-Park Joy. mârâie el printre dinți.
-Oh Sehun. mârâi și eu încrucișându-mi brațele la piept ca un copil mic.
-Îmi place vena ta de pe frunte! Mai are puțin și face poc! Și totuși, ce e cu rochia asta atât de scurtă?
Băiatul acesta este cel mai probabil cel mai insuportabil om de pe planetă. E doar la un pas de a-mi întinde nervii la maxim și, dacă nu ar fi intervenit Kai, cu sigurață l-aș fi luat la bătaie.
-Ya! Rochia asta este aleasă de iubita mea, deci mai bine ai spune că este minunată!
Sehun își dă ochii peste cap și nu mai spune nimic tot drumul, ceea ce este foarte bine atât pentru nervii mei, cât și pentru siguranța lui.
Ajungem la club. De aici fiecare o ia într-o parte diferită, eu și Chanyeol rămânem cu Luhan, Kris, Sehun și Baekhyun și ne așezăm la pe o canapea. În scurt timp apare o chelneriță care ne ia comanda. Luhan încearcă să flirteze puțin cu aceasta, dar se alege cu o palmă peste față, acest lucru făcându-i pe toți să râdă.
-Și, ce a-ți dori să comandați. întreabă fata pe al cărei chip se observă o oarecare roșeață.
-Un rând de shot-uri de tequila, iar pentru pitic și domnișoară două sucuri de morcovi, mere și ananas. spune Chanyeol serios, iar apoi îi face semm fetei să plece.
-Ya! De ce voi beți tequila, iar eu suculeț ca fetele? strigă Baekhyun indignat.
-Pentru că ultima dată când ai gustat alcool erai gata să mă violezi. răspunde Sehun calm.
-Băusem prea mult în ziua aceea...
-Erau bomboane de ciocolată! țipă toți patru în același timp la Baekhyun.
-Bine, dar Joy de ce nu are voie? Cumva... o să devin unchi? întreabă Baekhyun, iar apoi privirea lui rămâne ațintită spre abdomenul meu.
Luhan și Kris încep să râdă, Chanyeol zâmbește pervers, iar Sehun se îneacă. Toate astea după ce Baekhyun pune această stupidă întrebare.
-Ya! Nu-mi spune că-i adevărat! strigă Sehun uitându-se speriat când la mine, când la Chanyeol.
-Nu este... încă! răspunde Chanyeol dând peste cap unul dintre shot-uri, iar apoi muscă dintr-o felie de lămâie.
Obrajii mei se roșesc și îmi las capul în jos rușinată. Chanyeol mă prinde de încheietura mâinii și mă trage mai aproape de el până când buzele mele se lipesc de ale lui. Simt acel gust înțepător de alcool și, deși mă deranjează nespus, vreau să îl simt mai mult timp. El mă mușcă de buza inferioară, iar acel lucru mă face să scot un scurt geamăt de durere. Imediat după asta îl dau pe Chanyeol la o parte și îmi pun speriată mâna la gură din cauză că eu nu credeam că pot scoate astfel de sunete.
Băieții încep să râdă, excepându-l pe Sehun care își dă ochii peste cap, și îl lovesc prietenește pe Chanyeol pe spate.
-Joy, nu a-ți făcut nimic încă? întreabă Luhan uitându-se la mine cu niște ochi mari, curioși și un zâmbet foarte pervers.
Obrajii mei se roșesc imediat. Îmi mut privirea spre Chan, așteptând ca el să spună ceva, însă el doar zâmbește și se amuză de situația mea.
-Deci? vocea lui Luhan mă trezește din starea mea de gândire și mă face să strig destul de speriată răspunsul.
-Nu! I-am făcut doar de mâncare.
-Slavă Domnului! se aude vocea lui Sehun urmată imediat de niște ochi dați peste cap.
Ceilalți patru băieți încep să râdă incontrolabil, iar Chanyeol râde atât de tare încât mai are puțin și o să i se învinețească fața. Este diferit astăzi. Este din cauza prezenței prietenilor săi. Am observat asta și ultima dată când i-am întâlnit. Chanyeol pare că este o persoană normală în compania lor. Este fericit, râde și nu își schimbă brusc starea de spirit.
-Baby, du-te să dansezi! Cât mai sexy cu putință. Eu voi fi aici ca să te privesc!
-Chanyeol! strig eu rușinată.
Îmi mai spusese prostii, numai că atunci eram doar noi doi și nimeni nu putea auzii ceea ce îi poate ieșii pe gură.
Mă ridic de pe canapea pentru a merge pe ringul de dans, însă Chanyeol mă chiupește de fund, ceea ce mă face să tresar și să mă opresc pentru câteva secunde. Nu are rost să strig la el sau orice altceva, căci voi stârni doar râsul prietenilor săi. Ajung pe ringul de dans și încep să dansez alături de celelalte fete. Mă uit în jur și îi văd pe ceilalți șapte prieteni ai lui Chanyeol, fiecare așezat într-un alt loc. Încearcă să fie naturali, dar pare că de fapt ei sunt așezați strategic în jurul meu pentru ca nu cumva cineva să facă o mișcare greșită și să scape. Câțiva dintre ei nu se obosesc să se prefacă, ci doar se uită la mine, analizând orice pericol, exact ca niște gărzi de corp.
Îmi iau privirea de la ei și mă uit spre Chanyeol. Acesta zâmbește și bea încet unul dintre shot-uri, având grijă să nu mă scape din privire.
Cineva mă prinde de mână și mă trage spre el. Mă întorc speriată spre acea persoană și constat că este Kento. Deja încep să mă panichez. Amândoi vom avea probleme.
-Joy, spune-i iubițelului tău că în afară de el, mai există câțiva bărbați care se uită la tine!
O mână mă prinde de talie și mă trage mai aproape de un corp tare. Privesc această persoană și respir ușurată. Este Chanyeol.
-Japonezule, data viitoare când am să te văd lângă iubita mea, promit că te tai și te vâd pe bucăți! spune Chanyeol nervos.
Kento își dă ochii peste cap și pleacă. Acum urmează rândul meu să fiu amenințată. Sunt sigură. Stau mai cuminte decât un mielușel la tăiere și aștept.
-Să mergem, Joy! Sunt prea mulți bărbați perveși aici. Nu vreau să te atingă vreunul dintre ei. îmi șoptește el trăgându-mă până la ieșirea din club.
Afară este destul de frig și mi se face pielea de găină, iar faptul că Chanyeol este atât de încordat nu mă ajută de loc. Se oprește în fața clubului și începe să privească în gol strângându-mă tare de mână. Stă așa de minute bune și simt că mai am puțin și înnebunesc din cauza aceste carapace rece și goală care nu știe să facă altceva decât să stea și să se holbeze într-un anumit punct fix din fața s-a
-Chanyeol, poți să încetezi? Mă omori atunci când ești așa. Poți să mă cerți, să mă încui în camera mea fără hrană, să țipi la mine, poți să ai o criză de gelozie, dacă vrei, dar te rog să nu mai stai așa fără să îmi spui nimic. Mă sperii îngrozitor când doar stai ca o statuie. strig eu disperată, punându-mă în fața lui pentru a-l putea privi în ochi.
O lacrimă mi se prelinge încet pe obraz. Chanyeol își mută privirea spre mine și îmi șterge lacrima cu degetul său mare, iar apoi începe să îmi mângâie blând obrazul.
-Prostuțo! Doar eram cu gândul în altă parte. N-aș fi crezut că tu te-ai putea gândi că sunt așa din cauza acelei bucăți amărâte de sushi. Știu că tu mă iubești doar pe mine, chiar dacă nu mi-o spui des.
Îmi zâmbește și se apropie încet de mine până cât distanța dintre mine și el este de doar câțiva centimetri. Închid ochii și aștept ca buzele noastre să se întâlească pentru a mai simți încă odată acel gust înțepător care îmi mai picioarele să se înmoaie maimult decât o face simpla prezență a lui Chanyeol, însă acest lucru nu este cu putință deoarece mereu va exista Oh Sehun să distrugă totul.
-Chanyeol! Vă duc eu acasă! strigă el învârtind cheile de la dubiță pe deget.
Chanyeol dă din cap afirmativ și mă ia de mână, conducându-mă până la dubiță. Îmi deschide ușa și mă lasă singură pe banchetă în timp ce el se pune în față, lângă Sehun.
-1 la 0. strigă acesta triumfător, făcându-mă să scot fum pe nas de furie.
Drumul spre casă este unul foarte plictisitor. Băieții vorbesc între ei, iar pe mine nici nu mă bagă în seamă. Pufnesc nervoasă. M-am chinuit atât de mult să arăt bine pentru această întâlnire și totul mai mult degeaba. Nici nu cred că am stat o oră acolo.
De parcă celelalte întâlniri ale voastre ar fi fost altfel! spune conștiința mea.
Îmi dau ochii peste cap, iar apoi încep să ascult conversația lui Chan și Sehun pe care până acum nu o luasem în seamă, dar din lipsă de ocupație, trebuie să fac ceva.
-Și încă mai vrei să faci ceea ce ți-ai propus? Ești sigur de asta? își întreabă Sehun prietenul.
Chanyeol zâmbește și dă din cap afirmativ, iar Sehun începe să caute prin bordul mașinii ceva. Găsește acel lucru și i-l dă lui Chanyeol zâmbind.
-Doar pentru siguranță. spune el, apoi își concentrează atenția la drum.
Nu înțeleg la ce se mai referă și nemernicul acela, însă sunt sigură că nu e nimic bun.
Mașina oprește în fața casei, iar eu și Chan coborâm. Înainte să plece, îl aud pe Sehun spunându-mi:
-Sper să ai o viață frumoasă, Park Joy.
Nu înțeleg la ce se referă și nici nu vreau. Îmi dau ochii peste cap și intru în casă cu Chanyeol în urma mea. Merg în bucătărie și găsesc un bilețel pe masă. Îl iau să îl citesc, însă Chanyeol mi-l smulge imediat din mână și începe să îl citească chiar el.
-"Joy, nu pot să vin în seara aceasta acasă, trebuie să îi pregătesc intensiv pe elevi. Ai grijă de tine și stai departe de ciudatul acela. Cred că nu e nimic bun în el!"
După ce tremină de citit bilețelul, Chanyeol îl mototolește și îl aruncă la coșul de gunoi, apoi vine spre mine zâmbind. Mă așteptam să fie foarte nervos, ținând cont că Amber a scris acele lucruri despre el, însă pare că nu-i pasă.
-Deci, asta înseamnă că suntem singuri. Doar noi doi, iar patul din camera ta este mare și confortabil. spune el zâmbind pervers.
-Chanyeol, ce vrei să...
În secunda următoare scot un mic țipăt, căci Chanyeol tocmai m-a luat în brațe ca pe o mireasă și urcă scările cu mine spre dormitorul meu. Deschide ușa cu piciorul și mă așează pe pat. Se pune deasupra mea, sprijinindu-se în genunchi și își lipește buzele de ale mele. Din când în când îmi mușcă buza inferioară, iar apoi își trece limba peste ea. Atunci când nu mai are aer se oprește și se ridică puțin pentru a avea contact vizual cu mine.
-Joy, eu nu pot face asta dacă tu nu vrei. spune el gâfâind.
Este alegerea mea dacă vreau sa nu să o fac. Știu că el vrea asta și, chiar dacă nu sunt prea pregătită pentru acest pas, o să o fac pentru el.
-Chanyeol, eu te iubesc. spun puțin rușinată, apoi îmi pun mâinile după gâtul său și îl trag aproape de mine pentru a-l săruta din nou.
Mâinile lui încep să se plimbe pe corpul meu. Una dintre ele este pe fundul meu, iar cu cealaltă el desface încet fermoarul rochiei pe care mi-o dă jos imediat, lăsând la vedere micii mei sâni care ar putea fi comparați cu unii ai unei fete de doisprezece ani. Îmi pun mâinile la piept pentru a mă acoperi, însă Chanyeol mi le dă la o parte.
-Lasă-mă să te privesc.
Îmi ia mâinile și le duce spre nasturii cămășii pe care o poartă.
-Dă-o jos, Joy! E mult mai distractiv când ne dezbrăcăm unul pe celălalt. șoptește el mușcându-mă încet de gât.
Fac ceea ce îmi spune și încep să îl desfac rând pe rând la nasturii cămășii, iar apoi îl ajut să și-o dea jos. Privirea mea rămâne ațintită câteva secunde la abdomenul său și îmi mușc buza de jos, lucru din cauza căruia Chanyeol începe să râdă.
-Acum te înțeleg de ce îmi spui că te omor când mă holbez la un anumit lucru. Poți să-l atingi, Joy. În noaptea aceasta sunt doar al tău. Sunt dispus că îți fac realitate chiar și cele mai murdare fantezii.
Obrajii mei se roșesc și nu știu ce ar trebui să fac. Chanyeol îmi ia mâna și mi-o pune pe pieptul său, făcând-o să coboare până la abdomentul său perfect.
-Te înțeleg, iubito. Este prima dată, deci nu-ți face griji, voi avea grijă să nu te doară. ultima parte mai mult mi-o șoptește, apoi începe să mă sărute, coborând la gât și continuând tot așa până când nu mai exista vreo părticică a corpului meu care să nu fi fost sărutată.
Nu îmi dau seama când rămân fără lenjerie sau când a rămas Chanyeol fără pantaloni și boxeri.
-Te mai întreb o singură dată, înainte să fie prea târziu. Ești sigură? mă întreabă el privindu-mă serios, iar eu dau din cap afirmativ. Bine. S-ar putea să te doară puțin.
Nu realizez la ce se referă până în momentul în care intră în mine. Mă abțin să nu scot niciun sunet și strâng cearceaful în mâini. Chanyeol observă asta.
-Nu trebuie să te abții, Joy. Poți să gemi cât de mult vrei, poți să vorbești murdar, să faci tot ceea ce vrei. Nu suntem decât noi doi și nimeni altcineva. Nimeni nu va știi ce s-a întâmplat în această noapte înafară de noi doi.
După ce mi-a spus asta am început să mă relaxez și să scot sunete neortodoxe pe gură, sunete pe care nu credeam până acum că le pot produce.
Chanyeol cade epuizat lângă mine și mă lipește de pieptul său tare, iar apoi trage cearceaful peste noi.
-A fost bine? îl întreb eu privindu-l în ochi.
El zâmbește și mă sărută pe frunte.
-Dacă a fost bine? A fost de vis! Nu ai idee de când aștept acest moment! Și chiar a fost mai bine decât mă așteptam. Ești minunată, Joy. Te iubesc nespus!
-Și eu. șoptesc încet și îmi lipesc buzele de ale lui într-un ultim sărut inainte să adormim.
Dimineața sunt trezită de alarma telefonului. Mă ridic în sezut, iau telefonul de pe noptieră și opresc alarma. Prin minte mi se derulează momentele de aseară. Îmi duc genunchii la piept și încep să chicotesc. Știam că până la urmă se va întâmpla și mă bucur că a fost cu Chanyeol. Îmi întorc capul spre el, însă constat că nu este aici, în schimb este un bilet pe pernă. Îl iau temătoare de acolo, îl deschid și încep să îl citesc. După ce termin de citit izbucnesc în plâns.
"Ne despărțim, Joy! Nu vreau să ne mai întâlnim vreodată! Aceste două luni, tot ceea ce ți-am spus și ți-am făcut, au fost doar niște minciuni! Doar m-am jucat cu tine... Îmi pare rău..."
_________________________
Aș mai spune o glumă pe aici gen ACESTA ESTE FINALUL CĂRȚII, dar nu cred că ar m-ai crede nimeni, nu? V-am făcut-o din nou! Asta înseamnă să fi malefic!
Și acum legat de carte, dacă acesta a fost Chapter 10, atunci mai sunt 4 capitole + un epilog.
ACESTA ESTE CEL MAI LUNG CAPITOL PE CARE L-AM SCRIS VREODATĂ! Și are 5805 de cuvinte. De ce? Ca să fie suspansul exact în momentul în care vreau eu! Muhaha!