Intr-o casuta de la marginea unui satuc ,Anna isi petrecea zilele alaturi de mama sa.Nu ducea o viata prea placuta, insa aceasta nu se plangea.Stia ca, daca ai credinta, vei putea reusi si iti vei depasi conditia sociala cat si materiala.Incerca sa se regaseasca in paginile jurnalului ei si sa îsi asterne tristetea pe paginile parca pline de praful asternut cu timpul.Ii placea sa citeasca ,si desi copiii nu erau prea prietenosi,aceasta nu tinea cont de parerile lor.Isi dorea sa plece cu mama ei intr-un oras, unde sa publice o parte din gandurile ei.Aceasta insa se bucura de o copilarie fericita alaturi de un jurnal si un "copacel fermecat".
Da, ati citit bine, un "copacel fermecat" singurul prieten al fetei.In fiecare dimineata statea sub ramurile lui batrane si privea catre cer.Îi placea sa stea mult timp asa, sub cerul liber si sa se gandeasca.Se gandea :oare cum este sa ai un prieten bun caruia sa i te confesezi?Stia insa ca ea nu va putea avea parte de asa ceva,mai ales in locul unde locuia.Anna stia sa fie buna,darnica si sa îi ajute pe cei din jur,pentru ca binele i se va intoarce inapoi.Nu se gandea prea mult la binele ce urma sa i se intoarca ci la satisfactia sufleteasca!Pana intr.o zi cand...