In poza e Genro
-Momozomo?! Tipa Momo mirata.
-Chiar asa, raspunse Beatrice cu un aer de superioritate.
Momozomo o urmarea pe Beatrice, nestiind incotro merg. Isi lasa capul in jos gandindu-se la Pierre. Se inrosi instantaneu cand isi aminti de acesta. Se incrunta dupa care facu contact cu asfaltul rece al trotoarului.
-Momozomo. esti bine? Intreba Beatrice socata. Tinere, cere-ti imediat scuze! Continua aceasta.
-Scuze! Ok? Spuse acesta enervat.
Momozomo se ridica de pe asfalt si il vazu pe Pierre care statea in fata sa cerandu-si scuze. Fata se inrosi vazandu-l si incepu sa planga.
-Te-ai lovit chiar asa de tare? Intreba blondul ingrijorat.
-Nu, sunt... bine, spuse fata incercand sa se calmeze.
-Ne-am mai intalnit? Intreba Pierre vazand o fata atat de cunoscuta.
-Nu, nu cred, am treaba.
Fata fugi catre Beatrice care intrase intr-un magazin de haine. Fata sa era rosie si lacrimile i se prelingeau pe obrajii fierbinti. Nu stia ce avea sa faca si mai ales cum va face fata vietii sale crude.
Isi sterse lacrimile reci si isi lasa capul in jos.
-Esti bine? Intreba Beatrice punandu-i mana pe umar, parinteste.
-Nu-ti face griji, spuse aceasta fortand un zambet.
Blonda cauta haine cat mai stilate, pe cand Momo se aseza pe un scaun asteptand... In magazin se facu liniste, singurul sunet fiind ceasul care o enerva pe Momo la culme. Se simtea singura si neajutorata, avea sa schimbe asta. Intr-o zi ea va fi cea care ii va face pe oameni sa sufere.
-Vino sa probezi astea, Momozomo. Spuse Beatrice avand mainile pline cu diverse haine.
-Nu ma cheama Momozomo. Eu sunt Momo, doar atat! Nimic mai mult sau mai putin! Eu nu am fost niciodata de acord cu schimbarea numelui meu, Beatrice, de ce-mi faci asta? Tipa Momo plangand.
Blonda isi dadu ochii peste cap si lasa hainele intr-un colt, apropiindu-se pe Momo.
-Si ce-ai de gand sa faci fara mine? Vei umbla pe strazi? Bine, esti libera sa o faci! Spuse Beatrice aratand cu degetul spre usa. Stiu ca ti-e greu, dar numai asa poti merge mai departe si iti poti indeplini visul, Momo... zomo... Sopti aceasta.
-De unde stii care e visul meu?
-Stiu totul despre tine, Momo, stiu la ce ora te-ai nascut si-ti stiu pana si cele mai ascunse secrete. Stiu ca esti indragostita de printul Pierre si mai stiu ca ai un suflet bun. Poate prea bun pentru a face fata in lumea asta.
-D-Dar, cum? Nu am spus nimanui ca il plac pe Pierre.
Beatrice ii zambi dupa care ii inmana hainele. Momo se duse in cabina pentru a se schimba. Isi puse niste blugi stramti care ii veneau minunat si o bluza ceva mai larga. Iesi din cabina, iar Beatrice cand o vazu ramase uimita.
-Arati... grozav! Ia si asta, uite si astea si... Ah, da uite acolo ia-o si pe aia! Spuse Beatrice entuziasmata ca un copil mic.
-Dar nu sunt prea multe? O sa coste enorm...
-Nu-ti face griji. Imi pot permite orice, scumpo.
Beatrice termina cumparaturile pentru Momo, iar acum se indreptau spre... sala de antrenament.
Momo intra intr-o sala imensa unde erau arme si echipament pentru a se antrena.
-Momo, de azi eu sunt profesoara ta, acum arata-mi ce poti. Spuse Beatrice.
-Cum adica, vrei sa te lovesc?
-Da, loveste-ma Momozomo, stiu ca poti...
***
Momo se antrena in fiecrae zi capatand abilitati uimitoare, nemaintalnite. Timpul trecu repede pentru ea cat si pentru Pierre. Doi ani de antrenament in care Momozomo visa sa se razbune pe oamenii care i-au facut atata rau.
Era ziua in care Pierre trebuia sa se casatoreasca. Castigatoarea concursului fusese Sarra, care acum se pregatea pentru ceremonia de incoronare.
-Momzomo, a venit timpul, iti voi dezvalui motivul pentru care te afli aici.
-Beatice... Spuse Momo uimita.
-Tu trebuie sa... opresti ceremonia printului Pierre.
Momo se intrista auzind numele acela... isi lasa privirea sa cada pe pamant si simea cum genunchii i se inmoaie.
-Adica ma vei transforma intr-o criminala? Spuse aceasta cu lacrimi in ochi.
-Nu, Momo, trebuie doar sa o rapesti pe Sarra, dar pentru asta trebuie sa e inflitrezi in palat. Succes! Ai la dispozitie... Beatrice se opri uitandu-se la ceasul de pe mana sa, doar cinci ore, continua aceasta zambind, dupa care parasi incaperea.
Momozomo ofta dandu-si bretonul din ochi, dupa care incepu sa se imbrace. Isi puse colantii negri speciali pentru spioni, dupa care o bluza neagra la fel de mulata. Parul il stranse intr-un coc lasand bretonul sa ii acopere fruntea. Isi lua un cutit si un pistol si isi incalta botinele negre. Se machiase cat de mult putuse. Ochii erau negri, iar buzele un roz pal. Era de nerecunsocut, era... o adevarata femeie. Nu mai era o copila naiva care sa sufere si sa creada orice, acum era randul ei sa-i pacaleasca pe ceilalti.
Isi lua manusile negre si se indrepta spre Beatrice si ceilalti sefi ai sai. Ciocani la usa de doua ori si intra.
-Agentul Momozomo la dispozitia dumneavoastră! Misuine: rapirea Sarrei. Spuse Momo prezentandu-se sefilor sai.
-Minunat! Spuse roscata care imbatranise cu trecerea timpului.
-Momozomo ia-l pe Genro cu tine.
-Dar ma pot descurca si singura!
-Nu vreau sa risti nimic, tii minte ce te-am invatat?
-Sa gandesc rational... Spuse aceasta mai mult in soapta incruntandu-se, am inteles! Continua Momo.
Genro era un spion excelent, dar in afara de asta era un pervers fara pereche. Acesta intra pe usa facandu-i lui Momo cu ochiul. Parul sau roscat ii acoperea un ochi, costumul sau il avantaja punandu-i in evidenta muschii.
-Genro la datorie, domana! Acesta ii saruta mana directoarei care se inrosi imediat dupa care o lua de mana pe Momo tarand-o afara.
-Da-mi drumul, Genro! Merg si singura. Tipa Momo zbatandu-se.
-Hai sa terminam o data, unde-i Honey?
-Honey?
-Unde ti-e mintea, copilo?! Ia potaia aia afurisita si sa mergem.
Momo isi dau ochii peste cap si se duse s-o ia pe Honey, cainele agentiei, care era mereu de ajutor tuturor. Ca si numele sau aceasta purta culoarea mierii, fiind un Golden Retriever de sase ani. Momo ii puse lesa dupa care se indrepta spre duba. Genro statea in fata conducand, iar Momo statea pe bancheta din spate impreuna cu Honey. Intr-o jumatatea de ora ajunsera la palat, Genro parca duba in spatele palatului sub o salcie imensa. Isi lua echipamentul si iesi din masina.
-Momo, du-te! Ma suni daca se intampla ceva, eu si Honey te aseptam aici.
Momo incuviinta din cap si pleca pasind incet. Intra in bucataria regala, era ghemuita in tubul de aerisire chinuindu-se sa se târască pana in camera Sarrei. Conditia fizica ii permitea acesteia sa faca totul perfect. Ajunse pe holul principal unde statea Judie impreuna cu servitoarele. Dupa care dadu de camera lui Pierre. Privirea i se incetosa, isi scutura capul pentru a-si reveni, dar fara folos. Respiratia se ingreuna cu fiecare secunda care trecea. Isi puse mana la nas pentru a nu inhala otrava. Il contacta pe Genro prin statia sa, dar nu putea vorbi, doar respira cat putea de tare pentru ca acesta sa o poata auzi.
-Momo, Momo ma auzi?! Unde esti? Spuse Genro panicandu-se.
O lua pe Honey si intra in palat. Lasa cateaua sa o ia la fuga pentru a distrage garzile si servitorii palatului, dupa care intra in tubul de aerisire si o scoase pe Momo de acolo, care era aproape inconsienta. Se ascunse intr-o camera goala si ii dadu lui Momo sa bea un medicament.
-Esti bine? Intreba Genro ingrijorat.
-Du-te primul... te prind eu din urma... spuse aceasta incercand sa se calmeze.
Genro o lua la fuga intrand in camera Sarrei care se machia. Ii dadu un pumn in burta, iar aceasta lesina. O lua in carca si fugi cu ea catre duba.
-Tu de acolo, ce crezi ca faci cu Sarra?! Tipa Judie la Genro.
Acesta nu o lua in seama si fugi mai repede pana la duba. Deschise usa si o vara pe Sarra inauntru. Isi indreptase capul carte palat stiind ca o lasase pe Momo acolo, dar nu avea o alta optine. Asteptase misiunea asta si nu putea sa gresesca. Baga cheia in contact si pleca cat de repede putu.
Momo se ridica in picioare vazand ca Genro nu mai era cu ea. Vazu cum statia sa bipaia de zor asa ca o luase si raspunse.
-Am plecat, Momozomo, te descurci singura, terminat!
-Te urasc Genro, terminat! Spuse aceasta sarind pe fereastra.
-Prindeti-o! Tipa Judie.
Pe urmele lui Momo erau in jur de zece barbati. Se uita in spate sa vada daca mai sunt acolo si se impiedica de o creanga. Barbatii o ajunsera. Unul o prinse de mana, dar Momo scoase o bomba lacrimogena si o arunca spre garzi. La explodarea aceasteia pana si Momo cazu, vru sa se ridice, dar vazu ca o garda o prinse de picior. Scoase cutitul si il zgarie pe barbatul puternic.
Ajunse la intrarea palatului, unde il vazu pe Pierre vorbind cu Claire. Ajunse chiar fata in fata cu acestia.
-Tu... nu esti Momo?! Spuse Claire formand un "o" cu gura si incruntandu-se.
Pierre se uita mirat la Momo incercand sa-si dea seama, dupa puin timp facu ochii mari vazand asemanarea.
-Ma confundati. Spuse Momo impingandu-i pe cei doi dupa care se prinse de o creanga si fugi.
Pierre ramase uimit de abilitatie sale. Se intreba daca fata timida pe care o stia era fata indrazneata si agila pe care o vazuse.
-Nu e ea Claire, nu are cum.
-Ba da Pierre sunt sigura! Ochii sai nu mint. Spuse Claire convinsa.
-Printe! Esti bine? Intreba Judie ingrijorata.
-Da, de ce n-as fi? Ce se inampla aici?
-Sarra a fost rapita! Tipa una din servitoare intrerupand conversatia lui Judie cu Pierre.
Momo alerga schiopatand, se ranise la picior cand bomba explodase. Se uita prin jur, incercand sa-si dea seama pe unde ajunsese.
Il suna pe Genro.
-Genro, unde mama naibii esti? Lasule, m-ai lasat singura! Tipa aceasta in receptor.
Genro chicoti scurt dupa care ii raspunse:
-Unde esti?
-Nu stiu, Genro, nu stiu! Am luat-o printre stradute si am ajuns pe o strada lunga.
-Vin cat pot de repede, terminat! Spuse acesta inchizand statia.
Momo merse inainte, vazand multe stradute care probabil duceau in locuri diferite.
-Ce avem noi aici? Esti destul de draguta, desi hainele tale sunt iesite din comun, se auzi o voce de undeva din spatele fetei.
Aceasta se intoarse repede vazand trei barbati care aveau sticle cu alcool in maini.
Amuti cand ii vazu, si simti cum inima batea din ce in ce mai tare.
-Nu va apropiati! Tipa aceasta scotand pistolul din buzunrul pantalonilor.
-O, ce frica imi e, vai!
Aceasta apasa pe tragaci, dar nu mai avea munitie. Sopti o injuratura, probabil o scapase cand se impiedica. Cutitul nu-l mai avea, acesta ramase la palat. Nu mai avea nimic cu care se putea apara, decat pumnii.
Se dadu un pas in spate si cazu neavand stabilitate pe piciorul ranit. Barbatii se apropiara de ea tragand de haine.
-Ajutor! Tipa aceasta.
Unul dintre barbati o palmuise, dupa un moment bluza i se rupse, iar pantalonii erau pe jumatate intregi.
-A-Ajutor... Genro! Sopti aceasta.
Momo apuca o sticla si il lovi pe unul dintre indivizi in cap, dupa care dadu cu picioarele in ceilalti. Se ridica in picioare si fugi, dar fara folos. Acum barbatii erau si mai nervosi. Unul dintre ei o prinse de incheietura mainii si o trase spre un perete. Ii mangaie gatul, dupa care fata.
Fata se zbatea, dar nu functiona nimic in acest moment. Incepu sa planga amintinu-si de toate momentele din viata sa.
-Trei barbati si o singura fata?! Nu-i corect, voi ce ziceti? Spuse Genro impuscand doi dintre ei.
Acesta il termina si pe al treilea, si se uita cu dispret in locul murdar plin cu sticle goale.
-Esti bine? Intreba acesta.
-Am... fost... Am fost asa speriata! Spuse Momo imbratisandu-l pe Genro si plangand.
Acesta era mirat de comportamentul sau. Mereu era rece si distanta, nu stia ca poate avea un comporament asa copilaresc. O stranse la piept si ii sopti ca totul este bine. Nu ii placea faptul ca Momo ramase aproape fara haine, asa ca isi dadu jacheta jos si i-o inmana fetei.
-Iti mulumesc Genro... Unde e Sarra?
-In masina, am legat-o, spuse acesta razand.
-Hai sa mergem.
Amandoi s-au urcat in masina si au pornit spre agentie. Momo era inca speriata de ceea ce se intamplase, dar incerca sa ascunda asta. Genro se uita din cand in cand la Momo sa vada daca este in regula.
-Genro, hai sa mancam ceva. Mor de foame, dupa o misiune ca asta! Spuse Momo fortand un zambet.
-Mai intai o ducem pe Sarra si apoi mancam.
Se lasa liniste in masina, Sarra statea cu Honey in spate, iar Momo se gandea profund la ceea ce se intamplase. Genro era atent la condus si isi mai amintea din cand in cand imaginea lui Momo in lenjerie intima chicotind.
Masina se opri, iar Momo se duse repede in camera ei pentru a se schimba. Genro o lua pe Sarra si o lasa intr-o camera intunecata a cladirii.
Genro se duse in camera lui Momo ca sa o ia sa manance, dar nu era nimeni in camera. Pe pat erau niste haine si lenjerie intima. Acesta se inrosi auzind-o pe Momo cantand in dus.
Cantatul o linistea pe Momo de obicei, asa ca profita de situatie si canta fara oprire sub dus.
Genro chicoti si se aseza pe un fotolu de langa geam. Se uita la cat de curata era camera fetei.
Dupa putin timp cantatul se opri si apa la fel, iar Momo isi facu aparitia intr-un prosop mic care ii acoperea doar partile intime. Isi lua prosopul de pe pat si il infasura in jurul capului.
Genro statea si se uita la Momo, iar ea nu-l vedea. Chiar era atat de neatenta? Prosopul fetei cazu pe jos, iar aceasta incepu sa se imbrace, punandu-si chilotii si sutienul.
Genro inepu sa tuseasca cand o vazu pe Momo asa...
Momo incepu sa tremure si se uita speriata la fotoliul care sprea sa fie gol, dar din nefericire pentru ea Genro statea acolo.
-Genro...
Acesta se apropie usor de ea si o lua de sodurile dezgolite. Momo isi puse mainile pe pieptul lui Genro incercand sa se departeze de acesta.
-Lasa-ma! Tipa aceasta pierzandu-si echilibrul si cazand pe pat.
Isi inchise ochii la conactul cu suparafata relativ moale. Ii deschise usor si vazu ca Genro nu mai era in camera. Ofta usurata dupa care se imbraca.