Intru în bucătărie unde îl găsesc pe Chanyeol. Este lângă aragaz, probabil face ceva de mâncare.
-Chanyeol, ce faci acolo? îl întreb eu apropiindu-mă de el.
Se oprește din ceea ce face și se întoarce spre mine. Pe chipul său palid se pare că este conturat un zâmbet larg și inocent. Lasă tot ceea ce făcea până acum, vine spre mine și mă îmbrățișază.
-Bună dimineața, iubito. îmi soptește el. Pregătesc eu micul-dejun.
În ochii săi se poate observa o anumită sclipire. Este fericit, iar asta mă face și pe mine să fiu fericită și să îi zâmbesc.
-Ce faci acolo? îl întreb eu încercând să mă apropii de aragaz, dar el se pune în fața mea și mă oprește.
-Baby, nu poți să te uiți! Este o surpriză!
Îmi dau ochii peste cap și mă întorc pentru a-i da impresia că am să plec, însă după câteva secunde mă întorc și încerc să trec pe lângă el.
-Ce? Park Joy! strigă Chanyeol în momentul în care ajung în fața aragazului și văd că pregătea omletă cu orez.
-Wow! Chanyeol al meu știe să gătească! Dumnezeule! Arată chiar foarte bine!
Mă întorc spre el zâmbind, însă se pare că lui nu i se mai pare că există vreun motiv pentru care să zâmbească. Din nou are acea privire rece și goală pe care a avut-o și ieri. Îmi este puțin teamă de această stare a lui. Acei ochi negri și pătrunzători îmi analizează chiar și cea mai neobservată mișcare.
-Nu-mi spune că s-a supărat... șoptesc eu mai mult ca pentru mine.
-Și de ce n-aș face-o? mă întreabă el lăsându-și ușor capul pe o parte.
Nu îi răspund. Ce aș putea să îi zic? Orice aș spune ar duce cel mai probabil la o ceartă care m-ar afecta doar pe mine pentru că el poate în secunda următoare să zâmbească de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Aceste schimbări de comportament, pe cât de mult mă fascinează, pe atât de mult încep să le detest fiindcă nu am nicio șansă să îl înțeleg în vreun fel din cauza acestora.
Decid să trec pe lângă el de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și cel mai probabil să mă duc să îmi termin referatul despre muște. Doar când mă gândesc câte am de citit și studiat pentru asta și mă ia durerea de cap, deci o ceartă cu el ar fi ultimul lucru pe care mi l-aș putea dori în acest moment. Și totuși Chanyeol nu are aceleași gânduri ca și mine.
-Mă ignori, Joy. Urăsc să fiu ignorat! spune el calm, însă cu o notă sesizabilă de iritare în glas în momentul în care ies pe ușă.
Mă opresc și îl ascult. Îmi dau seama că din clipă în clipă poate avea una dintre ieșirile sale psihopate, însă nu mă tem. Prefer să îl înfrunt și să fiu curajoasă, decât să tremur și să îl privesc speriată.
-Și eu urăsc multe lucruri și totuși, tu mi le faci, Chanyeol.
Nu mai spune nimic și chiar dacă spune, nici nu îl aud fiindcă plec imediat în camera mea pentru a-mi continua referatul. Încep să îmi blestem atât zilele mele, cât și ale muștelor, dar nu am ce să fac. Decât să mă cert cu el, prefer să stau aici și să mă plictisesc, căci în momentul de față nu mă pot gândi la nimic înafară de el.
Concentrează-te! strigă conștiinta mea enervantă. Sau dacă nu vrei să o faci, măcar uită-te pe fereastră.
De data asta decid să fac așa cum zice. Îmi ridic privirea din carte și mi-o mult spre fereastră. Ochii mei se măresc numaidecât. El este acolo, pe pervaz, holbându-se la mine. Mă apropii de fereastră și o deschid, însă el nu se mișcă de acolo, stă neclintit și mă privește. Nu știu ce este mai rece, privirea lui sau frigul de afară?
-Vrei să intri? îl întreb eu, însă fără răspuns. Chanyeol, te rog, nu fii așa...
Mâinile lui îmi prind fața și își lipește buzele de ale mele. Mă sărută sălbatic, din când în când mușcându-mi buzele. Vreau să îi răspund la sărut, însă nu cred că poate rezista prea mult cu mine.
Îl îndepărtez puțin de mine și îi spun mai mult șoptit.
-Ai grijă, am plămâni buni. Este posibil să mori.
-Îmi asum riscul. spune el zâmbind, iar apoi mă sărută din nou, de data aceasta și mai sălbatic.
Încep să îi răspund la sărut. Sunt conștientă că dacă fac asta, el nu va dura prea mult, și totuși vreau, vreau să îi simt buzele perfecte cât mai mult timp. Pielea mea este de găină, atât din cauza fiorilor care mă trec, cât și din cea a ferestrei deschise, dar nu contează. În acest moment simt că nimic nu contează îndeajuns de mult încât să poată depăși importanța lui pentru mine. Însă totul se oprește, exact cum e de așteptat. Chanyeol nu mai are aer. Se dezlipește de mine și începe să respire sacadat.
-Ești bine? îl întreb eu râzând.
-Ți se pare amuzant, nu? Din cauza ta aș putea muri.
-Deci nu ți-a plăcut. spun eu părând tristă și îndepărtându-mă de fereastră.
În mai puțin de o secundă el intră în camera mea și mă prinde de mână, întorcându-mă cu fața spre el.
-Nu aș spune niciodată asta.
Mă cuprinde un sentiment de déjà-vu. Așa a fost și prima dată, exact la fel. Îl prind de bluză și îl trag spre mine până când buzele noastre se întâlnesc din nou, dar nici acest moment nu durează mult din cauza telefonului lui Chanyeol care sună. Îi dau drumul.
-Răspunde. Poate este ceva important.
Dă din cap afirmativ și răspunde.
-Da, Sehun? Sunt acasă. De ce? Acum?
Imediat ce aud acel nume simt cum sângele începe să fiarbă în mine. Persoana aceea arogantă și răutăcioasă și-a ales cel mai prost moment în care să sune.
Chanyeol închide telefonul și îmi zâmbește, însă zâmbetul său nu poate să mă facă să uit de nervii mei, și totuși aleg să-i ascund în spatele unui zâmbet.
-A sunat unul dintre prietenii mei. Vrea să te prezint lor.
Aș fi vrut să pot să îi zic că nu vreau asta, însă din cauza zâmbetul său atât de entuziasmat îmi pare rău să îl refuz.
-Bine. spun eu într-un final.
-Minunat! Îmbracă-te! Sehun ne așteaptă în fața casei. îmi spune el zâmbind.
-Pofim? Și dacă nu aș fi acceptat? mă răstesc eu la el nervoasă.
Rămâne blocat preț de câteva secunde și mă privește suprins, dar apoi își revine la realitate și mă lipește de perete.
-Dacă nu ai fi acceptat, te-aș fi violat! îmi soptește el în ureche.
-Iar eu nu te-aș mai fi lăsat să intri în această cameră, iar tu te-ai fi pus pe plâns implorând să te iert. îi șoptesc și eu la rândul meu și apoi îl împing din fața mea.
Nu mai spune niciun cuvând și iese din camera mea trântind ușa în urma sa.
-Nu mai trânti ușile, că nu le-ai plătit tu! țip eu nervoasă.
Mă apropii de fereastră și îl văd pe Sehun în fața casei, așteptând sprijinit de o mașină neagră cu brațele încrucișate. Imediat ce își ridică privirea și mă vede începe un schimb de priviri pline de ură care se opresc în momentul în care Chanyeol îl invită înăuntru. Am spus foarte clar că nu mai are ce să caute în casa mea. Aish! Nu pot să îl suport și din câte se observă nici el nu mă suportă pe mine. Probabil în cel mai scurt timp o să mă cert cu el, însă până atunci trebuie să mă îmbrac.
Îmi iau o pereche de pantaloni de trening gri, cu turul lasăt și un hanorac de aceeași culoare. Mă întâlnesc cu prietenii lui Chanyeol, deci nu am de ce să mă îmbrac elegant și nici nu vreau.
Cobor scările și merg spre sufragerie unde cei doi discută. Nu deschid ușa, dar le ascult conversația.
-Hyung, dacă iubita ta va afla că ești un ucigaș canibal violator de copii?
În acel moment îngheț. Vocea lui Sehun în momentul în care vorbea părea atât de înspăimântată. Îmi lipesc urechea de ușă pentru a auzi mai bine însă nu se mai aude nimic, până când ușa se deschide, iar eu mă lovesc de pieptul lui Chanyeol. Îl privesc în ochi și simt că mai am puțin și o să mor de frică.
-Ți-am spus că ascultă la ușă? se aude din spatele lui Chanyeol vocea enervantă a lui Sehun.
Chanyeol mă privește serios fix în ochi, observând frica din aceștia, și apoi începe să râdă. Aish! Nemernicii aceștia m-au tras pe sfoară. Mă smucesc din brațele lui Chanyeol și ies nervoasă din sufragerie, ducându-mă înapoi în camera mea, cu el în urma mea.
-Scuze, Joy. Nu am vrut să te superi. spune el intrând pe ușă. A fost ideea lui Sehun și am crezut că va fi amuzant.
Nu îi răspund, nici măcar nu mă uit la el până nu se aude vocea lui Sehun.
-Putem merge? Deja m-am plictisit de toată drama aceasta.
Îl caut cu privirea pe nenorocit și văd că stă în dreptul ușii, sprijinit de tocul acesteia.
-Ce zici, Joy? întreabă Chanyeol întorcându-și privirea spre mine. Băieților nu le place să aștepte.
Pe fața lui palidă apare o expresie atât de inocentă, încât îmi este greu să îl refuz. Problema mea este îngâmfatul care stă în ușă și care îmi aruncă priviri ucigătoare.
-Bine. spun eu dându-mi ochii peste cap.
Mă ridic din pat și ies pe ușă.
-Doar nu ai de gând să mergi îmbrăcată așa, nu? spune Sehun în momentul în care trec pe lângă el.
-Sehun, termină! strigă Chanyeol la el, apoi vine la mine și mă ia de mână. Eu cred că e foarte sexy. Uite cât de largi sunt hainele! Așa sunt sigur că niciunul dintre băieți nu o să aibă la ce să se holbeze.
Îi arunc lui Sehun o privire triumfătoare, iar el își dă indiferent ochii peste cap și o ia înainte spre mașină.
-Ignoră-l, Joy. Așa face de fiecare dată când cunoaște pe cineva nou. Vrea să vadă dacă îi accepți aerele. îmi spune Chanyeol zâmbind.
Mă aflu cu Chanyeol și Sehun în mașină spre casa unuia dintre prietenii săi. Este unul dintre cele mai plictisitoare drumuri cu mașina din toată viața mea. Cei doi vorbesc despre pariuri, fotbal și alte lucruri care pe mine nu mă interesează, iar Chanyeol nici măcar nu mă bagă în seamă, iar atunci când Sehun parchează mașina simt că mai am puțin și o să strig de fericire. Privesc pe geamul mașinii uriașa casă în fața căreia parcase și pe cei zece băieți care stau în fața ușii și care ne fac cu mâna. Printre ei îl pot vedea pe Kai și pe ceilalți trei băieți care au venit ieri la mine acasă.
-Prințesă, atunci când termini cu holbatul poți să cobori din mașină, ok? spune Sehun atrăgându-mi atenția.
Îmi dau ochii peste cap și cobor. O secundă mai târziu toți acei băieți sunt în jurul meu și mă îmbrățișază.
-Ya! Jos mâinile de pe ea! strigă Chanyeol trăgându-mă din acea îmbrățișare de grup. Joy, ei sunt prietenii mei cei mai buni: Xiumin, Chen, Baekhyun, Luhan, D.O, Lay, Tao, Suho, Kris și desigur Kai și Sehun pe care deja îi cunoști. Băieți, ea este iubita mea, Joy.
Le zâmbesc băieților, fac o plecăciune și îi salut. Spre deosebire de Sehun, toți par a fi foarte prietenoși. Unul dintre ei mă ia de lângă Chanyeol și mă îndeamnă să merg împreună cu el și ceilalți băieți în casă.
-Să mergem, cumnată. Lasă-l pe Chanyeol! spune el tragându-mă după ei în casă.
După două ore în care mi-au povestit nenumărate lucruri penibile care i s-au întâmplat lui Chanyeol am început să mă întreb dacă mai există vreun lucru care să nu i se fi întâmplat.
-Oh da! Am uitat. spune Luhan fluturându-și mâinile prin aer. Odată, Chanyeol era atât de disperat să își facă o iubită încât a intrat pe un site ca să își facă una.
-Și a găsit pe cineva. îl întrerupe Kai râzând. Dar nu era chiar așa cum se aștepta.
-Adică? îl întreb eu curioasă.
-Era un gay. răspunde el izbucnind în râs la fel ca toți ceilalți băieți.
-Parcă îl aud cu plângea la telefon: "Băieți, luați-mă de aici! Cred că o să mă violeze dacă nu stau cu ochii pe el!". spune Kris imitându-l pe Chanyeol.
Toți încep să râdă și mai tare, pe de o parte este amuzant, dar totuși...
-Kai, dar și tu ai cunoscut-o pe Seulgi pe internet. spun eu uitându-mă serios la el. Dacă ar fi fost tot un bărbat?
Se oprește din râs și se uită fix la mine
-Park Joy ceea ce tocmai ai spus nu este deloc amuzant! spune el serios.
Pe ușă intră Chanyeol împreună cu Sehun. Mă întreb ce au făcut până acum.
-Ya! Sper că v-ați purtat frumos cu iubita mea. se răstește el, iar apoi îi dă pe Baekhyun și Luhan de pe canapea pentru a se întinde el cu capul la mine în poală.
-Normal că ne-am purtat! Ce e mai frumos decât să te facem pe tine de râs? îi răspunde Kai râzând.
Niciunul dintre ei nu se mai abține și încep să râdă. Doar eu, Chanyeol ș Sehun nu râdeam. Mie și lui Chanyeol nu ni se părea amuzant, iar Sehun, ei bine, el este prea înfumurat ca să prindă vreo glumă.
-I-ai spus-o pe aia cu gay-ul? întreabă Sehun după ce toți reușesc să se oprească din râs.
Kai dă din cap afirmativ, iar în acel moment văd ceva ce nu credeam că se poate. Sehun râde. Eu îl privesc stupefiată, în timp ce Chanyeol le aruncă priviri urâte băieților.
-Două luni nu ne-a mai lăsat să ne apropiem de el. zice Sehun continuându-și criza de râs incontrolabil.
-Ya! Oh Sehun! Te credeam mai cu capul pe umeri decât ceilalți. strigă Chanyeol nervos.
Într-o fracțiune de secundă se ridică de pe canapea și mă ia de mână.
-Să mergem, baby. Dacă stai prea mult pe lângă ei o să te molipsești.
Nu mai apuc să îmi iau la revedere de la băieți căci, Chanyeol pare că vrea să ajungă acasă cu orice preț. Mergem până la prima stație de autobuz fără să îmi spună nimic. Aici se oprește și se întoarce spre mine uitându-se fix în ochii mei.
-Orice ar fi spus despre mine, vreau să ști că s-a întâmplat înainte să devin obsedat de tine și să te urmăresc în fiecare zi.
Încep să râd. Oricum m-aș putea gândi să iau acest lucru tot sună ciudat.
-Nu-ți face griji, tot ceea ce mi-au spus mi s-a părut adorabil. spun eu zâmbindu-i.
-Ți se părea adorabil faptul că aș fi putut fi violat de către un gay? mă întreabă el părând nervos.
Se apropie de mine și mă împinge în peretele stației de autobuz. Și-a schimbat starea de spirit, ca de obicei. Se holbează la mine cu acei ochi mari și nici măcar nu clipește. Inima începe să îmi bată mai repede, iar palmele îmi transpiră. Îmi este frică. Sunt prinsă între ciocan și nicovală. Dacă îi spun ceva se va enerva și mai rău, dar dacă tac o să se enerveze pentru că îl ignor. Nu rezolv nimic cu el dacă sunt speriată și încerc să mă calmez, dar nu prea reușesc.
-Cum ai putea fi violat de către un gay? Tu nu te uiți niciodată în oglindă? Ești nebun de legat și totodată mai înalt decât pragul ușii. Doar dacă i-ai fi spus "bau" ar fi luat-o la fugă! strig eu la el.
Chanyeol nu îmi răspunde, dar se încrută și îmi prinde încheieturile mâinilor, strângându-le tare, dar asta nu mă descurajează.
-Nu te uita așa la mine, Chanyeol! Crezi că rezolvi ceva cu ieșirile tale? Parcă spuneai că nu vrei să mă tem de tine. Uită-te puțin la tine în acest moment! Mai ai puțin și scoți un cuțit cu care să mă ciopârțești.
Chanyeol rămâne suprins și se dă doi pași în spate. Chiar atunci vine autobuzul. Trec pe lângă Chanyeol și mă urc, găsindu-mi un loc la fereastră. Urcă și el, dar nu se pune lângă mine, ci se așează în spate. Chiar trece pe lângă mine, dar nu îmi mai spune nimic. Acum îmi pare rău că i-am spus totul. Am fost prea rea cu el. El nu își dă seama de ceea ce face decât când este prea târziu.
Privesc tristă pe geam peisajul de afară. Este la fel de rece și întunecat ca privirea lui Chanyeol. Doar gândindu-mă la asta simt cum mă trec fiorii.
Autobuzul ajunge în stația de lângă casa mea. Amândoi coborâm. Eu prin față, iar el prin spate. Păstrează o distanță de câți metri în spatele meu și ne îndreptăm spre casă. Mă simt ciudat. De ce stă în urma mea?
-Îmi pare rău, Joy. se aude vocea lui Chanyeol.
Mă întorc spre el. Este trist. Mă apropii de el și îl îmbrățisez.
-Prostuțule! Eu ar trebui să fiu cea care își cere scuze. Am spus toate acele lucruri și te-am rănit...
-Shh! spune el punându-și arătătorul pe buzele mele. Joy, știu că spui asta doar pentru că crezi că ai fost prea dură, însă, pe lângă celelalte mii de lucruri, te plac pentru că mereu reușești să mă trezești la realitate. De fiecare dată când eram pe cale să îți fac ceva, acel incredibil curaj al tău ieșea la iveală și strigai la mine cât de tare puteai, făcându-mă să realizez astfel ceea ce eram gata să fac. Așadar, atunci când ai să mai crezi că ești prea rea cu mine, să ști că te înșeli. Eu ador faptul că ești așa.
În secunda următoare mâna sa coboară pe obrazul meu și se apropie încet de mine până când buzele lui reci le ating pe ale mele. În mintea mea sunt multe lucruri confuze și amestecate între ele, toate ducând la el. Nu mai pot spune că este ceva trecător sau doar o atracție pentru pericolul de a fi cu el. Îl plac, de fapt îl iubesc.
____________________
Finish de capitol! Sper că v-a plăcut. Momentan este cel mai lung capitol al cărții. Sper să vă pot suprinde în următoarele capitole ale cărții.
Vă aștept părerile.