Simt o legătură puternică ce îmi stă pe ochi, punând o presiune destul de mare asupra lor. Prima senzaţie pe care am avut-o a fost de frică, însă mirosul puternic al unor lumânări cu trandafiri mă face să mă mai calmez puţin. În ciuda durerii pe care o simt, încerc să mă ridic în capul oaselor, însă sunt oprită de o mână puternică, iar apoi sunetul cald şi gros al vocii sale răsună în toată încăperea împreună cu respiraţia sa.
— Stai calmă, nu te obosi.
— Unde sunt şi de ce am asta pe ochi? întreb încet.
— Ești unde îți este locul, la mine în brațe și aici o să stai.
— Dar stai, sunt confuză. Ultima oară tu nu erai lângă mine și nu înțeleg. Știu că am intrat în cameră și de aici totul este neclar.
— Oh... Deci ți-ai pierdut cunoștința.
— Stai, poftim? Am făcut ce?
— Când am ajuns la tine erai întinsă pe jos, iar înainte țipasei de era să ne asurzești.
— Aham. Dar totuși, de ce sunt legată?
— Referitor la asta, iubire. Îmi pare rău, dar nu o să îți spun. Nu vreau să te speri sau ceva de genul, eu chiar te iubesc.
— Atunci lasă-mă să te văd.
— Nu încă.
— Atunci fă naibii ceva că deja devine insuportabil. Deja m-am săturat să nu te văd, să nu pot știi ce nuanță au buzele tale, să îți vad trăsăturile fine și să simt acest sentiment în mine care mă împinge să cred că uneori, totul este un vis și o închipuire a mea, iar într-o zi o să mă trezesc și o să constat că tu ai dispărut, la fel și tot ce este în jurul meu și...
I-am simțit ușor respirația din ce în ce mai puternică pe fața mea, apoi inima a început să pompeze nebunește, parcă dorind să iasă din sigiliul corpului și să ajungă la el. O dorinţa nebunească mi-a fulgerat rapid tot corpul. Voiam să îl ating, să îl văd, să simt iubire. Voiam ceva ce nu am mai simţit în viata mea. Nu ştiu ce era acel sentiment, dar îmi cuprindea tot corpul, făcându-mă să mă simt de parcă aş fi în Narnia.
Buzele sale moi, catifelate şi umede le-au întâlnit pe ale mele, formând un sărut perfect. Sentimentele mele au luat-o razna, fiecare celulă din corpul meu voind mai mult. În momentul în care el s-a ridicat uşor, capul meu a mers încet după al său, urmărindu-l, însă pierzând legătura cu buzele perfecte. Un chicot slab, dar frumos s-a auzit în cameră din partea lui, acesta topindu-mi inima. Era cel mai drăguţ chicot pe care l-am auzit în viaţa mea. Părea că în faţa mea este un copil mic ce abia a făcut o prostie şi observă că părinţii săi încă nu l-au prins. Părea că este un copilul plin de inocentă şi veseliei al unei lumi ce din păcate acum nu mai există.
— Eşti atât de drăguţă, Doamne, spune el pe o voce blândă, parcă mângâindu-mă cu acele cuvinte.
— Aş spune la fel şi despre tine, dar din păcate nici nu ştiu cum arăţi, sau ce culoare are părul tău.
— Chiar îţi pasă atât de mult de cum arăt?
— Ideea este că aş vrea să ştiu cu cine vorbesc, pe cine iubesc, nu să pară că m-am îndrăgostit de o fantomă.
Imediat după ce am terminat de spus ultimul cuvânt, buzele mi-au fost din nou acoperite de ale sale, provocându-mi senzaţii de nedescris. Săruturile sale veneau una după altul, iau eu mi-am pus mâna după gâtul său, putând să îi simt firele scurte de păr. El se desprinde din sărut, însă mâna mea rămâne acolo şi se joacă uşor prin părul său moale.
— Este negru, iubire, îmi şopteşte el la ureche, oprindu-mi respiraţia pentru o secundă, apoi continuă să mă sărute pe buze, coborând încet spre gât.
— Eşti atât de frumoasă încât mă faci să te vreau. Să fi a mea pentru totdeauna. Să nu te mai las să pleci în veci.
— A ta sunt.
Buzele sale revin pe gât, lăsând săruturi umede pe piele. Fără nici un avertisment, dinţii săi ajung pe pielea mea, iar apoi mă muşcă puternic, făcându-mă să scot un ţipăt înfundat. Limba sa se plimbă uşor pe pielea mea, înconjurând locul plin de durere. Din nou săruturile sale urcă, ajungand până la gura mea, unde limbile noastre ajung să valseze pe cea mai frumoasa muzică surdă: bătăile inimilor noastre. Încet, coboară iarăşi la locul dureros şi prinde pielea între dinţi, însă de data aceasta fiind mai atent, dar tot punând o presiune puternică. După ce mi-a lăsat pielea, a început să o sugă uşor, făcându-mă să mă cutremur. Era o durere ce îmi provoca plăcere, făcându-mă să respir tot mai greu. Buzele sale au ajuns încet la claviculă, unde au mai poposit ceva, însă s-au întors rapid la gura mea, iar după aceea au coborât înapoi, întâlnindu-se cu tricoul pe care îl purtam.
— Ştii ceva, îţi stă mult mai bine fără ăsta, spune el, apoi simt cum braţele sale îmi prind trupul şi mă ridică, dându-mi tricoul jos şi lăsându-mă doar în sutien.
— Da, chiar îţi stă mult mai bine.
Am încercat să îmi acopăr rapid trupul cu mâinile, însă căldura trupului său m-a învelit într-o îmbrăţişare perfectă. El s-a pus deasupra mea, stand cu genunchii de-o parte şi de alta a trupului meu, iar apoi s-a aplecat din nou şi mi-a sărutat buzele.
— Nu-ți fie rușine de mine. Eşti perfectă, iar eu te iubesc.
— Şi eu.
— Apropo, culoarea ochilor mei e albastru, îmi spune şoptit la ureche.
Săruturile sale au continuat, coborând tot mai mult, sugându-mi tot mai mult pielea şi făcându-mă să mă simt ca în paradis. Erau cele mai frumoase atingeri pe care le-am simţit în viaţa mea, iar în momentul în care s-a întors la buzele mele, eu m-am ferit, iar cu mâna pe care abia îi pipaisem parul, m-am ajutat şi l-am muşcat şi eu puternic, făcându-l să geamă puternic.
— Ah, asta chiar a durut. De când ţi ascunşi colţii aceia, vampiraşule?
— Nici eu nu ştiu, dar ai gust bun.
— Mrr, cineva e periculoasă rău astăzi. Lasă că plăteşti tu...
Până să îmi dau seama la ce se referă, el a şi acţionat, țipătul meu ieşind rapid din corpul meu. Mă muşcase puternic de abdomen, dinţii săi rămânând încă acolo. Lacrimile mi-au năvălit ochii şi apoi s-au îmbibat rapid în material. Mă durea mai tare decât cea de pe gât, muşcătura fiind mult mai puternică. Simt din nou cum limba sa se plimbă pe pielea mea, iar muşcături uşoare se aştern pe abdomenul meu, fiind destul de aproape de aceea. Gemete mute şi înfundate se aud din corpul, meu, pierzându-se însă în încăpere.
— O să îţi treacă, pui, promit.
— Dar mă doare.
Mă sărută uşor pe frunte, apoi din nou pe buze, făcându-mă să pierd şirul gândurilor şi provocându-mi senzatii puternice. Buzele sale din nou au ajuns pe abdomenul meu, iar mainile sale se plimbau libere pe corpul meu, făcându-mă să mă arcuiesc uşor. Mă simţeam atât de bine. Buzele lui erau ca nişte medicamente pentru corpul şi sufletul meu. În momentul în care mâinile sale ajung la turul pantalonilor mei, ceva se crispează şi brusc mă încordez, luându-i mâinile sale în ale mele şi trăgându-l spre mine.
— Să înţeleg că ăsta e un nu, aşa-i? spune el pe un ton ce părea puţin dezamăgit.
— Îmi dai jos eşarfa şi mă laşi să te văd?
— Nu.
— Deci ti-ai răspuns singur la întrebare.
— Okay, copil răutăcios. Vrei să dormi? Eşti obosită?
— Cam aşa... Stai cu mine?
— Dar am spus că o să plec vreodată? O să ai nişte semne în toată splendoarea mâine... Abia aştept să îţi văd trupul plin de semnături ale mele.
— Te urăsc...
— Vino aici, îngeraş, ştiu că mă iubeşti, spune el şi mă cuprinde într-o îmbrăţişare strânsă. Pentru prima oară în acea seară observ că pieptul său este gol, eu începând să mă joc uşor cu unghia pe spatele său, formând diferite forme pe el. Mă sărută din nou pe frunte, apoi îmi dă eşarfa jos, eu rămânând în aceeaşi beznă totală în care eram şi înainte. Mă chinuiam să disting ceva, însă nu avea nici un rost, era prea puţină lumină.
— Nici nu îţi dai seama cât aş mai sta aşa, însă trebuie să dormi. Noapte bună, copil mic.
— Noapte bună, spun, iar apoi îmi închid ochii încet, aşteptând ca somnul să mă poarte pe tărâmuri de basm.