— Danbi, nu cred că pot să-ți rezist astăzi. Te vreau!
Am simțit cum timpul s-a oprit în loc și aveam impresia că și inima mea a făcut la fel, însă nu se oprise, din contră, începuse să bată mai tare ca oricând.
Namjoon se îndepărtase puțin de mine pentru a mă privi în ochi, așteptându-mi reacția. Cu greu l-am privit pe Namjoon în ochii, fiindu-mi rușine de cuvintele pe care mi le-a adresat. Ochii săi negri erau strălucitori cu o licărire ciudată. Probabil ochii mei erau speriați, iar fața mea era deja aprinsă.
Mă vrea.
Corpul a început să-mi tremure când acest gând mi-a străbătut mintea dintr-un capăt în altul. Mi-am lăsat privirea să cadă asupra buzelor sale cărnoase care tremurau ușor ca și cum ar fi avut cuvinte de rostit, însă așteptau nerăbdătoare ca eu să spun ceva.
— N-Namjoon...
Vocea mea a tremurat mai mult decât îmi imaginam în mintea mea. Mâna lui Namjoon își începuse ușor drumul spre fața mea apoi și-a trecut degetul mare peste buza mea de jos, oprindu-se în cele din urmă pe obrazul meu.
— Mă faci să înnebunesc! spune blondul oftând. Te vreau, Danbi!
— Ești bolnav!
Spun amintindu-mi dintr-o dată de starea de sănătate a acestuia. Îmi asez repede mâna pe fruntea blondului și inima mea se mai calmează când observ că nu are febră.
— Mă simt bine. îmi spune Namjoon lipindu-și fruntea de a mea.
— E toata lumea în casă. spun ușor stânjenită gândindu-mă că toată casa e plină.
— Putem să mergem la tine acasă.
— Nu e doar asta, Namjoon. spun încercând să îi evit privirea.
— Ce ar mai fi?
Mi-am închis ochii pentru cateva secunde și mi-am dat seama cât de mult urăsc efectul pe care îl are asupra mea. Urăsc faptul că mintea mea e de acord cu tot ce zice el, urăsc când corpul meu îi răspunde la fiecare atingere, urăsc că inima mea are rețineri când vine vorba de el.
Nici nu știu daca tot ce am simțit până acum au fost într-adevăr sentimente adevărate sau a fost o simplă atracție.
— Te rog, spune-mi. mă încurajează acesta pe un ton cald.
— E-Eu nu, a-adică chiar nu...
Degeaba încercam să-mi caut cuvintele prin minte pentru că aveam senzația că nu pot articula niciun cuvant în acest moment.
— Hei, hei! spune Namjoon făcându-mă să-mi reîntorc privirea spre ochii lui. Orice ar fi e în regulă. imi spune acesta zâmbind încurajator.
— N-am făcut niciodată așa ceva! spun mușcându-mi buza, simțind cum mă înroșesc până în vârful urechilor.
Fața lui Namjoon a înghețat pentru câteva secunde apoi când și-a revenit a fost mai mult decât uimită. Ochii lui au început să se plimbe haotic ca și cum putea să găsească o explicație.
— Dar tipul ăla Michael, Mark sau cum îl mai cheamă. spune Namjoon fiind total neinteresat de numele fostului meu iubit în acest moment. Nu ai facut nimic cu el?
— Nu am împărțit lucrul ăsta cu Mike.
— Nu era insistent? curiozitatea lui Namjoon începea să se intensifice cu fiecare secundă.
— Și încă cum! spun amintindu-mi ușor rușinată de toate dățile când l-am oprit atunci când simțiteam că s-a mers prea departe. Acum ceva timp am fost la ziua unui prieten. spun oftând scurt începându-mi mica aventură. Mike s-a îmbătat repede, abia mai știa cum îl cheamă. spun, iar grimasa de pe chipul blondului m-a facut să ezit câteva secunde, însă am decis să duc povestea până la capăt dacă tot începusem. Spre dimineață l-am găsit cu altă fată în pat. Mi-am dat seama cam ce se întâmplase acolo. Am trimis-o repede pe acea fată la plimbare și i-am luat locul imediat.
— Nu a observat?
— Nu pentru că m-am asigurat că are toate dovezile. am spus în timp ce i-am indicat scurt cu degetul mica cicatrice de pe încheietura stângă.
Namjoon păruse și mai confuz după mica mea poveste, însă ochii lui s-au întors repede spre ai mei transițându-mi fiori ce m-au facut să mă cutremur din nou. Mi-am lăsat capul într-o parte încercând să nu îi mai dau ocazia să-mi tulbure mintea cu ochii săi.
— Nu trebuie să te rușinezi! spune întorcându-mi ușor privirea spre el. E alegera ta ce vrei să faci cu coprul tău. îmi spune acesta zâmbind. Nu ai vrut să faci nimic atunci, iar dacă nici acum nu vrei nu te voi obliga pentru că îmi dau seama că e un lucru important. Te rog să faci asta doar când o să fii sigură că ești pregătită!
Fără să mă lase să-mi spun decizia el deja a decis în locul meu. Se ridică din pat și începe să se îndrepte de spate apoi își ridică mâinile în aer pentru cateva secunde cât să se întindă apoi le lasă pe lângă corp. Dintr-o mișcare scapă de tricoul său de culoare neagra și se îndreaptă spre baie cu pași lenți.
— Cum am ajuns în camera ta? întreb orpindu-l din drumul său.
— Aseară am trecut pe la băieți și te-am găsit în camera lui Jungkook. Erai mai mult pe jos decât în pat când te-am găsit eu. Știam că ți-ai fi omorât spatele dacă te lăsam să stai așa până dimineață și am decis să te aduc la mine pentru că nici nu mă gândeam să te duc la tine acasă.
— A, m-mulțumesc!
Am spus timid, iar Namjoon s-a mulțumit doar să-mi zâmbească slab și să se întoarcă la drumul său. Îi obervasem privirea ușor dezamăgită pe care voia să o ascundă după acel zâmbet, însă nu îi merge așa cu mine. Încă încercam să aflu ce sentimente mă împingeau atât de mult să îi răspund la fiecare gest al său, dar încă nu aveam niciun indiciu concret.
Fără să-mi dau seama picioarele mele m-au purtat în fața ușii băii din care se auzea sunetul apei curgând, semn că probabil Namjoon deja intrase în duș. Voiam să mă întorc înapoi în pat sau măcar să plec din camera lui, dar picioarele mele nu îmi ascultau comenziile.
Mi-am frecat mâinile între ele pentru câteva secunde apoi am bătut repede la ușă până când nu aveam să-mi pierd curajul. Îmi doream nespus de mult ca Namjoon să nu fi intrase în duș și să nu fie dezbrăcat pentru că ziua de azi s-ar fi adăugat la alte zile jenante prin care deja am trecut.
Doamne, te rog să fie îmbrăcat!
După câteva secunde Namjoon a deschis ușa puțin nedumerit, dar din fericire tricoul încă era singurul lucru care îi lipsea.
— S-a întâmplat ceva?
Deja am învățat că în astfel de situații creierul meu a refuzat de prea multe ori să se coopereze cu gura mea și eram pregătită cu câteva secunde înainte ca Namjoon să decidă să deschidă ușa.
M-am ridicat repede pe vârfuri și mi-am unit buzele cu ale sale într-un sărut rapid. Când am început să mă las ușor în jos, din cauza că nu puteam să stau prea mult timp pe vârfuri, începeam ușor să-mi dezplipesc buzele de cele ale lui Namjoon, însă acesta s-a aplecat pentru a continua sărutul nostru. Blondul părea și mai confuz în momentul în care sărutul nostru s-a terminat. Am înghițit în sec și mi-am strâns ușor degetele formând un pumn după care mi le-am desclestat rapid din pumnul format.
— M-am gândit la ce ai zis, Namjoon și cred că am aflat răspunsul. spun zâmbind scurt. Sunt pregătită.
— Chiar vorbești serios? întreabă acesta așezându-și gentil mâinile pe talia mea. Nu trebuie să o faci pentru mine! Eu pot să may calmez după un duș rece. spune acesta făcând semn spre apa ce crugea în continuare în duș. Dar asta e ceva care nu se poate repara.
— Vorbesc serios. Deja am luat o decizie, dar daca tu te-ai răzgândit pot accepta asta. spun încercând să-mi ascund zâmbetul.
— În niciun caz!
— Și ce mai aștepți? Oprește apa!
Namjoon s-a întors imediat în baie și a oprit apa apoi a trecut pe lângă mine pentru a-și îmbrăca tricoul pe care îl aruncase acum ceva timp. M-a prins de mână și m-a tras după el spre ușa camerei, iar tot acest tras a continuat inclusiv în timp ce coboram scarile.
— Ce e graba asta? întreabă Jimin de pe canapea. Ce a luat foc?
L-am privit pe Jimin câteva secunde și când l-am vazut cum era înfășurat în pătură nu am putut să nu-l compar cu un rulou. Hobi era chiar lângă el. M-am apropiat de Jimin, iar fața lui ușor îmbujorată mă neliniștea. Mi-am așezat mâna pe frunte apoi pe obrajii săi, iar bănuielile mi s-au confirmat.
— Ai febra! am spus în timp ce i-am dat pătura jos din cap. De ce nu zici nimic? încep sa-l cert, însă acesta nu a spus nimic. Hobi, adu o compresă!
— Imediat.
Deși l-am putut vedea cu coada ochiului pe Namjoon cât de nemultumit era după felul cum batea ușor cu piciorul podeaua, acesta nu a comentat nimic dându-și singur seama că febra lui Jimin nu e ceva de neglijat.
Jimin deja mă privea ciudat ca și cum făcea eforturi supranaturale ca să țină ochii deschiși și să mă vadă. Ochii lui Jimin s-au dat ușor peste cap, dar l-am prins imediat de umeri și acesta s-a trezit.
— Jimin, nu mă mai speria așa!
— Scuze. spune acesta mai mult adormit.
— Hobi o să-ți aducă compresa și apoi vreau să te duci în camera ta, înțelegi?
— Da, Danbi.
Fără prea mare tragere de inima am reușit să plec. Nu eram prea împăcată cu gândul că Jimin are febra și că nimeni nu e destul de sănătos ca să mai aibă grijă și de el, însă nerăbdătorul de lângă mine probabil s-ar fi apucat de distrus dacă mai stateam pe gânduri.
Într-o viteza inimaginabila am parcurs drumul dintre casele noastre și am intrat în casă. Am început să mă descalț și am fost ușor uimită când Namjoon era deja desculț și statea cu mâinile încrucișate așteptând ca eu să mă grăbesc.
— Vrei sa bei ceva? intreb, iar blondul si-a dat ochii peste cap. Sau vrei ceva de mancare? vocea a inceput sa-mi piara usor.
- Te vreau doar pe tine.
Namjoon se apleaca usor spre mine si isi aseaza o mana pe ceafa mea, iar pe cealalata o aseaza pe talia mea si isi apasa usor buzele peste ale mele intr-un sarut delicat.
Inima mea incepuse sa se mai calmeze, insa tot eram surpinsa de Namjoon. Ma asteptam sa fie extrem de nerabdator si sa inceapa mult prea tare pentru mine, insa acum imi dau seama ca poate m-am pripit. Namjoon e cel care rupe sarutul apoi buzele sale se aseaza pe gatul meu si traseaza saruturi umede . Un ultim sarut depus pe ceafa mea m-a facut sa sa-mi inclestez usor mana stanga ce era asezata pe umarul sau.
Din partea blondului am auzit un mic chicotit in momentul in care si-a ridicat capul si a inceput sa ma priveasca in ochii. Si-a asezat mainile pe obrajii mei si a zambit si si-a rezemat fruntea de a mea privind in continuare in ochii mei.
- Te inrosesti atat de repede. spune acesta zambind in continuare. Atat de perfect!
Mi-am muscat usor interiorul obrazului si cautam disperata o cale sa pot sa privesc in alta parte, dar nu aveam scapare pentru ca privirea lui o vana pe a mea asemenea unei prazi.
Din nou ne-am unit buzele intr-un sarut, dar de data asta Namjoon a inceput un sarut mai indraznet. Mi-a muscat usor limba de jos, iar eu mi-am crapat usor buzele astfel incat blondul sa poata explora.
Namjoon isi aseaza mainile sub fundul meu si printr-o singura miscare m-a ridicat in sus astefl incat eu sa-mi incolacesc picioarele in jurul bazinului sau. Trupurile noastre s-au lipit, iar buzele noatre rar se desparteau. Putinele dati in care buzele noastre s-au desparitit au fost pentru a ne recapata respiratia, iar cand acestea se intalneau din nou saruturile noatre erau de fiecare data mai pasionle.
Namjoon se indrepta usor spre scarii, tinandu-ma foarte strans ca si cum as putea sa fug din bratele sale si sa nu ma mai intorc niciodata.
Urca fiecare treapta incet, iar de fiecare data cand urca bazinele noastre se loveau usor. Dupa cinci trepte incepeam sa simt ceva tare de fiecare data cand ne loveam si nu mi-a trebuit mai mult de trei secunde sa imi dau seama ce se intampla cu Namjoon.
Dupa ce am urcat treptele Namjoon s-a dus glont catre camera mea, iar dupa ce am intrat a inchis usa si m-a lasat jos. Si-a asezat mainile pe usa in asa fel incat eram incoltita.
Ma privea din nou in ochi, iar zambetul sau s-a artat din nou. Ma simteam de parca se bucura mai mult sa ma priveasca in ochii decat sa continue.
- Expresia asta, imi place. spune acesta muscandu-si buza de jos. Ba nu. O ador!
- Namjoon...
Namjoon incepuse sa-mi depuna saruturi pe gat, iar mainile sale intrau usor pe sub tricoul meu. Erau atatea sentimente noi incat credeam ca nu o sa le pot face fata.
Eram mai rusinata ca niciodata de atingerile sale, dar mai rusinata eram de faptul ca fiecare atingere a sa ma facea sa gandesc mult mai departe.
Era prima oara cand ma simteam dorita in felul asta si nu pot spune decat ca nu as vrea ca acest sentiment sa ma paraseasca vreodata.
Namjoon a scapat de tricoul meu apoi si la indepartat si pe al sau la fel de repede.
Ne-am indepartat de usa si ne apropiam incet de pat. Namjoon a fost cel care s-a asezat in pat primul apoi m-a tras peste el, insa s-a ridicat in sezut. Si-a stracurat degetele in gaicile blungiilor mei si tragea de ele facandu-ma sa ma misc dupa cum voia el.
Chiar daca el era sub mine stiam prea bine ca ma domina complet indiferent une ar fi fost.
Mi-a desfacut sutienul si l-a aruncat imediat. Am avut impulsul sa-mi acopar sanii, insa Namjoon mi-a facut aceasta favoare si si-a asezat mainile pe sanii mei acoperindu-i apropae in intregime cu palmele sale mari.
- Danbi, esti in camera ta?!
Amandoi ne-am oprit imediat cand i-am auzit vocea lui Jimin venind de la parter.
- Parca era bolnav. spune Namjoon printre dinti, iar privirea lui s-a ingustat ca si cum incerca sa il vaneze pe Jimin.
- Danbi!
_____________________________________
Capitol necorectat!
#StelePeCer