DANBI
— Mai are multe porecle?
— Da, mai sunt câteva. Nu vrei sa mergem într-un parc și să vorbim mai bine?
— Sigur, m-am plictisit să-mi bata soarele în cap.
Nu mergem prea mult și găsim un parc destul de mare. Căutăm o bancă la umbra și ne așezăm pe ea. Priveam cum câțiva copii se dădeau în leagăne în timp ce mamele lor îi supravegheau.
— Ce porecle mai are Rap Monster? îl întreb pe Suga care privirea spre cer.
— Ar mai fi Tata și Zeul Distrugerii.
— Să spunem că Tata se înțelege de la faptul ca are grija de voi, dar de unde vine Zeul Distrugerii?
— Pentru ca e o bilă de distrugere umană! spune Suga gesticulând grav. Iar eu trebuie să curăț după el.
— Ei nici chiar așa. spun și pe fața lui Suga se așterne un zâmbet.
— Știi ca deobicei baia lui si a lui Kooie sunt cel mai des reparate? întreabă abținându-se să nu pufbească într-un râs ce ar atrage din atenția.
— De ce?
— Kookie înfundă scurgerea, iar Rap Monster distruge baia in adevăratul sens al cuvântului. spune râzând. Vrei să luăm ceva de băut? Fac cinste.
MIN-HEE
Dupa ce Danbi și Suga au plecat noi tot leneveam pe canapea în continuare.
— Mie tot mi-e foame, mă duc să mănânc, iar voi nu mai stați pe capul lui Min când aveți și voi o casă. spune Rap Monster râzând.
— De ce nu mănânci aici? îl întreb si el gesticulează cu mainile în aer să mă opresc.
— Nu vreau să platesc ce distrug. Jin, haide să îmi faci ceva de mâncare, te rog, mor aici de foame. spune râzând și îl trage pe Jin de mână.
După asta pleacă toți baietii în afară de Tae. Eram amândoi lângă ușa și ne holbam unul la altul. Aș vrea să spun ceva pentru că liniștea asta nu e numai apăsătoare, ci e și puțin stânjenitoare.
— Tu nu pleci? întreb uitându-mă la el care îi duce mâna spre ceafă.
— Vrei să plec? mă întreabă și zâmbește ușor.
— Da. spun și încep să mă panichez dându-mi seama de ce am spus. Adică nu! spun mai tare de cât e cazul, iar Tae începe să râdă.
— Daca vrei pot să plec. spun și pune mâna pe clanța ușii și eu îmi pun repede mana peste a lui.
— Scuze, chiar nu am vrut să spun asta.
— Nu e nimic. spune și zâmbește, dar fața lui devine brusc serioasă. Totuși vreau să vorbim despre ceva.
— În regulă.
Spun puțin agitată și îi fac semn să ne îndreptăm spre canapea. Ne așezăm pe canapea și îl văd cum se joaca tensionat cu degetele. Într-un final trage aer adanc în piept și îl dă încet afară.
— Min, în legătură cu sărutul acela. spune și simt cum obrajii îmi ard și curiozitatea dispare.
— D-Da? întreb bâlbâindu-mă .
— Să știi că nu am vrut să te sărut.
Spune și acest lucru mă întristează cumplit. Stiam că nu sunt șanse să mă placă, dar adevărul de cele mai multe doare.
— Eu am vrut să o faci. spun șoptit crezand că nu mă aude.
— Ce ai zis? întreabă uitându-se atent la mine.
— Nimic. spun zâmbind nervos și dupa fața lui nu mă prea crede.
— Minți . spune calm analizându-mi fața scurt.
— De unde știi? gândesc cu voce tare.
— Cand minți zâmbești nervos sau fals. spune ca un mare dedectiv. Deci, ce ai spus?
— Că îmi place cadoul de la tine! spun repede și Tae râde din nou.
— Mă bucur, dar stiu că nu ai spus asta.
— Ba da. spun repede.
— Ba nu.
— Asta am spus.
— Ei haide Min! Spune doar ce ai zis și gata.
— Nu contează.
—Ba da. Nu trebuie sa ții în tine. Mereu poți să vorbești cu mine pentru că eu voi fi mereu aici lângă tine să te ascult. Trebuie sa socializezi și tu mai mult. Acum că a venit Danbi poți sa vorbești mai multe cu ea, dar și cu mine. În plu-...
Tae tot spunea lucruri aiurite. Cum sa nu socializez eu?!
În acel moment nu știu dacă au fost nervi sau alt ceva pentru că imediat l-am indepartat puțin și l-am sărutat apăsat.
Un moment a fost paralizat, iar apoi a răspuns repede la sărut. Sărutul pe care l-am folosit ca să-i închid gura se transformă într-un alt tip de sărut. Nu știu ce fel de sărut, dar îmi plăcea chiar dacă știam că nu era în regulă ce fac.
Tae mă muscă ușor de buza de jos cerând mai mult decât avea, iar eu îmi deschid gura și simt cum limba lui se avântă în gura mea începând să cerceteze fiecare centimetru.
Tae se întinde pe canapea și mă trage și pe mine peste el adancind sărutul și mai mult. Se desprinde din sărut și buzele lui aterizează pe gâtul meu sărutându-l cu foc.
Tae incepet ușor să își plimbe mâna pe sub tricoul meu, iar mâinile mele erau în părul lui.
Într-o fracțiune de secundă se ridică cu tot cu mine și se pune deasupra mea sprijinindu-se în mâini ca să nu mă preseze cu greutatea lui.
Tae se întoarce înapoi la buzele mele pe care le strivește cu buzele lui într-un sărut sălbatic.
Mâinile mele nu îi mai ciufuleau părul, ci acum erau așezate pe spatele lui trăgându-l mai mult spre mine. Tae îmi ridică tricoul până sub sâni și începe să îmi sărute abdomenul stârnind în mine o dorință.
Totul era perfect. Aș fi vrut să opresc asta, dar acea dorință pusese stăpânire pe mine încât nu mai gândeam limpede.
Aud un sunet și amândoi ne întoarcem capul speriați spre sursa zgomotului, unde o văd pe Danbi șocată și jos un pahar de suc care se scurgea pe podea ducând cuburile de gheață ca și cum ar fi niște corăbii pe ocean, împrăștiindu-le făcând mizerie.
Ne ridicăm amândoi repede și îmi trag tricoul în jos lăsându-mi privirea spre sucul care încă se mai scurgea din pahar. Am dat de naiba acum!
— Danbi, nu e cea ce pare!
Spune panicat Tae și eu îmi ridic privirea spre sora mea care avea o față foarte complexă din punct de vedere sentimental. Nu puteam și dau seama ce are, dar unu lucru era foarte sigur, o să avem o discuție.
— Chiar nu e cea ce pare. îl sprijin pe Tae, dar Danbi tot nu zicea nimic.
— Spune ceva, Danbi. o roagă Tae.
— Tu, sus. spune și arată cu degetul spre mine.
— Dar e-...
— Am spus să te duci sus! îmi taie repede replica.
Nu aștept să mai zică o dată și urc sus, dar în capătul scărilor mă opresc să privesc ce se întâmplă. Îl văd de aici pe Tae că e paralizat de frică.
— Și tu. spune Danbi către Tae.
— E-Eu? întreabă Tae de parcă nu ar fi fost singur în cameră.
— Da, tu! strigă nervoasă la el. Mergem la tăticul tău să vedem ce părere are despre asta.
Tăticul lui? Părinții lui nu locuiesc aici. Doar nu se duce la Rap Monster?! O să mor de rusine! Mai ales dacă află Jimin! Nu o să pot nici să respir fără ca Jimin să nu îmi amintească de asta.
— Danbi, nu e nevoie! strig din capătul scărilor atrăgând privirea speriată a lui V și privirea nervoasă a lui Danbi spre mine.
Danbi se enervează și se apropie de scări. Puteam sa prevestesc că urmează un dezastru dacă urcă scările, dar din fericire s-a oprit lângă ele.
— În camera ta, acum, am spus!
După asta dau fuga în camera proptindu-mă în ușă ca nu cumva să vină aici și să o pățesc chiar acum. Doamne am dat-o în bară rău de tot. Cum o să pot să vorbesc acum cu V?!
DANBI
După ce aud ușa camerei lui Min cum se trântește îmi înfig mâna în brațul șatenului și îl trag spre ușă.
— U-Unde mă duci?! se agită Taehyung.
— Ți-am spus că te duc la tăticul tău.
Și cu asta a terminat cu întrebările. Merg cu V în spatele meu care încerca să nu se împiedice în propriile picioare. Odată ajunsă în fața ușii băieților sun de doua ori la sonerie, dar nimic, bat de două ori ușor în ușă și tot nimic. Din cauza nervilor încep să bat cu pumnii în ușă fără să mă opresc. Jimin deschide ușa și din greșeală îl lovesc în cap.
— Au!Asta pentru ce a fost?! strigă la mine punându-și mâna pe locul dureros.
— Daca nu răspundeți la ușă?! strig nervoasă la el. I-ați prietenul. spun și il imping pe V si Jimin il prinde.
— El ce a mai facut? întreabă și se dă din ușa făcându-mi semn să intru.
— Ei bine, asta am de discutat cu altcineva.
— Cu cine? întreabă Jimin și îi dă drumul lui V care începe să urce scările.
— Dacă tot urci scările să-l chemi pe Rap Monster. spun calmă.
El nu a zis nimic, ci a urcat în continuare scările. Mă uit în jurul meu și Jimin stă cu mâinile încrucișate uitându-se la mine.
Ii observ pe J-Hope și Suga care se certau pe telecomandă din câte se vede.
— Ești un cal! strigă Suga spre J-Hope și trage de telecomanda în partea lui.
— Și tu ești o țestoasă! strigă înapoi J-Hope și trage în partea lui.
Cei doi trag de telecomandă ca și cum ar fi ultimul biscuite din borcan sau așa ceva.
Am nervii întinși la maxim și chiar nu am nevoie de alții. Mă îndrept spre cei doi copii de grădiniță și le sustrag mărul discordiei din mâini.
— Hei! strigă amândoi la unison.
— Voi ce mai aveți?! strig și cei doi își lipesc spatele de canapea.
— Eu vreau să mă uit la emisiunea mea preferată. spune Suga și își încrucișează mâinile.
— Eu vreau să mă uit la ultimul episod din serialul meu. spune J-Hope și îi urmează exemplul lui Suga.
— Și nu puteți să vă înțelegeți? întreb mai calm de data asta.
— Nu! strigă cei doi și își lipesc fruntile ca și cum ar fi doi tauri ce s-ar s-au împunge unul pe altul.
— Atunci nu primiți telecomanda.
— Ce?!De ce?! se revoltă ei.
— Pentru că așa zic eu!
Strig la ei și aruncându-mi ochii la întâmplare prin cameră îl văd pe Kookie cum coboară scările cu fața în telefon probabil încă jucându-se jocul ăla.
— Hei Kookie! strig la el si acesta își ridică ochii o secundă din telefon. Prinde! spun și îi arunc telecomanda, iar el o prinde.
— Mulțumesc! spune fericit și fuge repede aruncându-se pe canapea. Ce noroc, tocmai începe un nou desen animat.
— Emisiunea mea!
— Serialul meu!
— Calmul meu! strig la cei doi care priveau canalul pe care a dat Kookie.
— Mă duc să mă culc. spune Suga exasperat și fuge pe scari.
— Mă duc,mă duc...
— Unde naiba te mai duci și tu Hobi? întreabă Jimin râzând.
— Să mă plimb! spune enervat și merge lent spre ușă.
— Du-te azi! strigă Jimin și îl împinge spre ușă apoi îi deschide ușa și îl aruncă afară.
Eu mă așez pe canapea și mă uit la ceasul de pe perete ce indică puțin peste ora prânzului și Rap Monster tot nu a venit.
Jimin vine și el să se așeze pe canapea între mine și Kookie care râdea din cauza desenelor. Jimin îl bate pe Kooie pe umăr și îi face semn cu capul spre scări astfel dându-i de înțeles să plece sau cel puțin așa credea Jimin că o să înțeleagă.
Kookie se uita la el și ridică din umeri cu o privire confuză și Jimin îi mai face semn o dată, dar nici acum nu a înțeles.
______________________________________
#StelePeCer