Ma strigă amintirile, deși îmi par străine,
nu pot ca să ghicesc de unde-au apărut...
N-am timp să văd natura, n-am timp să fac un bine,
astăzi sunt sclavul lor, și prețul mi-a scăzut.
Am amintiri, o tonă, da' nu știu und' le-am dus,
cred c-am pierdut dosarul cu file din trecut...
Le caut doar când creierul în mine caps-a pus,
sunt un nebun, mă știu, caut ce n-am avut.
Și sunt străin de toate, mă-nvârt ca-n casă nouă,
tot căutând trecutul, ascuns pe nicăieri,
căci anii mei sunt veștezi, nu sunt udați de rouă,
s-au uscat prea rapid, eram un copil, ieri...
Am fapte bune, multe, dar nu știu unde-s puse,
sau n-am trăit viața în care le-am făcut.
Căci altora le merg, toate, zici ca sunt unse,
dar eu m-atrofiez de când tot stau căzut.