5.Sărutul
-Să-mi bag pixul! Unde mama mă-si sunt pantofii ăia? Aici trebuia să fie! Cine i-a mutat de la locul lor? Doar nu o fi umblat mâţa în dulapul meu... La dracu!
Mă fâţâi de aici dincolo căutând o pereche de pantofi pe care i-am cumpărat acum un an și nu i-am purtat niciodată. Îmi amintesc că erau foarte frumoși și comozi, deci ar merge perfect pentru o ieșire în club. Înjur de mama focul când nu îi găsesc pe nicăieri unde ar trebui să fie. Lovesc cu piciorul dulapul de pantofi, de parcă nu știu ce vină ar avea săracul că eu sunt o dezordonată. Din păcate tot eu sunt cea care suferă în urma ieșirii nervoase lovindu-mi degetul mic de la picior. Scâncesc de durere și mă așez resemnată pe pat plângându-mi de milă și masându-mi piciorul rănit. Lacrimi îmi brăzdează obrazii din cauza nervilor și a dureri ce îmi pulsează în deget.
Sună cineva la ușă. Probabil e George ...
-Cine e? Strig cât să mă audă toată scara.
-George, îmi primesc și răspunsul.
-Intră că e deschis.
Aud sunetul ușii deschise și izbite apoi. Își trântește nervos pantofii și e pe cale să îmi răstoarne cuierul din hol. Se pare că cineva e nervos având în vedere zarva ce o face la fiecare pas. Mai că îmi vine să râd. E atât de amuzant când e nervos.
-Unde, crupa ta, ești? De câte ori ţi-am mai zis să nu stai cu ușa descuiată, femeie nebună? Mă ceartă el printre uși. Ce făceai dacă era un violator acum?
-Strigam: "Ma violează! Mă violează! Nu săriţi că-mi place! ". Îi răspund eu în bătaie de joc.
Când ajunge în dreptul ușii de la dormitor și mă vede cu rimelul scurs, masându-mi piciorul rănit se panichează instant și orice urmă de nervi dispare, fiind înlocuită cu îngrijorare. Știu cât de mult îi pasă de mine. Sunt norocoasă să îl am. Mai ales că nu oricine ar fi la fel de nebun ca el să accepte o nebună mai mare, așa ca mine. Nu vreau să îl îngrijorez inutil, mai ales că lacrimile mele nu sunt din cauza loviturii cât din cauza celor adunate azi.
Am avut o zi de rahat. Am început cu teancurile de dosare care trebuia să fie verificate și completate, am continuat cu întâlnirea eșuată cu trecutul meu și am terminat cu o ședință de trei ore pe care a trebuit să o susțin în faţa unor bărbați care nu au mai făcut sex de mult, dacă e să ne luăm după modul flămând în care mă priveau. Dacă nu ar fi fost mai bătrâni decât tata, având aproape aceeași vârstă cât tataia, atunci clar m-aș fi jucat un pic cu ei. Ar fi fost amuzant, dar nu vreau să am pe conștiință un om mort din cauza excitării. În plus era în joc locul meu de muncă pe care l-am câștigat prin forţe proprii și nu cu ajutorul numelui pe care îl port. Oricum, e frustrant la un moment să vezi că te strofoci zile să îţi pregătești prezentare și ei se uită la curul tău.
-Iubita, dar ce ai pățit? De ce plângi? Se izbește dragul de el la picioarele mele luându-mi faţa în palmele lui mari și ștergându-mi lacrimile cu degetele.
-Nimic. M-am enervat. Îi răspund în doi peri ridicând din umeri.
-Of! Copil prostuţ. Altă treabă nu ai? M-ai băgat în sperieți... Dojana lui nu prea are efect atât timp cât o spune pe tonul ăsta blând și oferindu-mi îmbrățișarea asta de urs după care tânjeam.
-Îmi pare rău că te-am supărat... Îi spun eu pe un ton de copil mic.
-Off! Oftează el și după îmi sărută fruntea. Hai să salvăm prinţesa de la ananghie. Hopa sus!
El e singurul bărbat căruia îi permit să mă cocoloșeasca. Rare ori mai are și fratele meu onoarea asta, dar știu că el exagerează și mă enervez. Ce pot spune? Sunt colerică! Dar George mereu știe cum să mă ia ca să nu mă scoată din sărite cu grija și să nu mă facă să mă simt ca o inutilă. Este cel mai bun prieten pe care mi l-aș putea dori, iar plusul este că din prietenia asta mai primesc și cele mai bune săruturi. Încă nu am ajuns la "pasul următor", dar sigur nu mi-ar părea rău dacă aș încerca. Marea problemă e că un ofițer afurisit îmi umblă prin cap și nu mă lasă să-mi trăiesc viața.
-Văd că ești aproape gata. Ce s-a întâmplat de te-ai "oprit"? Mă întreabă el după ce mă ridică în braţe, mă așează pe blatul din bucătărie și mă servește cu un pahar de suc.
-Nu îmi găseam pantofii.
Râsul lui cu siguranță mi-a trezit vecina de la parter, dacă nu am trezit-o eu cu înjurăturile și izbiturile mele de uși de mai devreme.
Îi dau un pumn în umăr mai în glumă mai în serios și mă dau jos de pe blat lăsându-l singur. Intru în baie și iau de acolo o pereche de pantofi care să se potrivească cu salopeta mea și mă încalţ cu ei. Mă dau cu parfum, îmi mai perii odată părul și îmi refac machiajul. Nu în ordinea asta, dar ce mai contează? Dintr-o dată îl văd în faţa ușii sprijinit de toc. Din cauza momentul meu de slăbiciune nici nu am observat cât de bine arată și cât de dichisit este: tricou negru mulat pe mușchii conturaţi frumos, blugi negri, parul ciufulit. O să am de lucru în seara asta. Cu siguranță va trebui să îmi ascut unghiile.
-Să știi că sunt nervoasă. Dacă îndrăznește vreuna să se uite mai mult de zece secunde la tine nu promit că nu mă scoți de la secția de poliție mâine dimineață. Știi cât sunt de posesivă...
-Mulţumesc! Vine și răspunsul lui după care îmi fură un pupic scurt.
Omul ăsta mă cunoaște prea bine pentru cineva care mă știe doar de câteva luni. Îmi citește gândurile fără să se străduiască. Nu știu cum a reușit să-mi intre pe sub piele.
-Hai să mergem, pantero!
Ies din baie și îl las în urmă. Îmi încalţ pantofii pe care îi ţineam în mână și când mă aplec să îmi fixez unul din ei, primesc o palmă la fund de toată frumusețea.
-Hei! Mă întorc spre el nervoasă. Pentru ce a fost asta? Îl chestionez indignată.
-Pentru că ai un fund tare sexy și nu m-am putut abține și pentru că m-ai băgat mai înainte în sperieți.
Chicotesc și îi intorc favorul când trec pe lângă el să ies din casă. Primesc o privire amuzată. Iubesc momentele astea în care ne jucăm unul cu altul. E chiar distractiv.
***
Stau pe scaunul de la bar cu un cocktail fără alcool în mână și îmi privesc amuzată iubitul cum încearcă să combine o roșcată focoasă. Ceilalți cu care am venit sunt toţi pe ringul de dans, iar la canapeaua noastă nu mai e nimeni.
Am pus pariu cu el că e virgină și că nu va putea să o convingă să îi ofere o băutură și să danseze cu el. După zâmbetele care le primește, atingerile nevinovate pe piept și pe umeri pot deduce că nu e tocmai o sfântă cum vrea ținuta ei să exprime. Cred că e timpul să intru în acțiune până nu mi-l violează aici, pe bar. Totuși e al meu și altele nu au voie să atingă. A intrecut măsura!
Sorb și ultima picătură din băutura delicioasă, lăsând apoi paharul gol pe bar. Cobor de pe scaunul înalt și îmi netezesc cutele imaginare de pe salopetă. Îmi trec cu mâna prin par și îmi iau postura de damă fatală. Cu pași hotărâți mă îndrept spre cei doi. Când ajung în dreptul lor mă agăț de gâtul lui și îl sărut de parcă viața mea ar depinde de asta. Inițial e șocat și nu îmi răspunde, dar își vine în fire și preia el controlul.
Își așează mâinile pe talia mea și mă lipește de el până când nu mai sunt decât materialele subțiri ale hainelor noastre cele ce ne despart trupurile. Sărutul e flămând, plin de dorință și pasiune. Îmi linge, mușcă și mângâie buzele cu ale sale. Limba lui îmi explorează orice colțișor al gurii mele. Ne le atingem una de alta, le mângâiem una cu cealaltă. Ne devorăm gurile unul altuia și ne lăsăm pradă emoțiilor. Nu m-a mai sărutat așa niciodată până acum. Aș putea să mă obișnuiesc cu asta! Îi simt excitarea prin materialul care ne desparte și gem în gura lui. Al dracului să fiu dacă nu m-am udat!
Ce se întâmplă cu mine? Până acum nu am mai simțit asta în preajma lui și cred că o să ajung să o iau razna dacă nu punem punct sărutul aici. Nu de alta, dar de la atata abstinență sunt în stare să sar eu pe el și să îl violez eu pe barul ăsta în faţa tuturor.
Îi mângâi obrazul cu palma și încerc să mai domolesc sărutul. Slăbește și el strânsoarea brațelor în timp ce încetinește și intensitatea asaltului buzelor sale. Acum nu mai e decât o simplă mângâiere a buzelor, un sărut cast ca a unor copii care abia se înfruptă din tainele ademenitoare ale iubirii. Zâmbesc tâmp. Ne lipim frunțile și respirăm precipitat. Oare cât a trecut? Un minut? Două? Zece? Nu știu și nici nu îmi pasă.
-Mai vreau săruturi de astea. Îi comunic eu primul lucru care îmi trece prin minte.
Chicotește și îmi depune un pupic scurt le buze.
-Vei mai primi săruturi de astea. Vine și răspunsul lui. Acum ce zici de un dans?
-Ar fi chiar perfect! Trebuie să te salvez de roșcată să nu mi te fure.
-Nicio șansă. Îmi răspunde el făcându-mi din ochi
După schimbul de replici ne îndreptăm agale spre ringul de dans, el tinându-și mâna protector pe spatele meu.
Inima mea e mai confuză ca oricând. Ceea ce simt când sunt cu George nu se compară cu ce am simțit cu Lucian. Cu George totul e confortabil și stabil, este amuzant și de durată. Cu Lucian nimic nu e sigur. Sunt îndrăgostită până peste cap de el, dar nu îmi poate oferi decât speranțe deșarte și buchete de amintiri. Adevărul crud mă lovește! Sunt îndrăgostită de Lucian...
***
E în jur de 1:00 dimineața. Am rămas la masă cu un cuplu și o brunetă cam expirată, din punctul meu de vedere care încearcă să facă conversație. George s-a dus cu Anghel să mai aducă niște băuturi și m-a lăsat pe mine să fiu torturată aici. Îmi va plăti pentru asta!
-Anais, șiii... fratele tău ce mai face? Mă întreabă bruneta. Dacă nu mă înșel e una din sutele cărora li s-au scurs băluţele după frate-miu mulți ani de zile.
-Își organizează nunta. Îi răspund eu sec.
Se parcă că nu se aștepta la asta. Hm! În fine! Cu atât mai bine... Nu o să mă mai sece cu întrebări prostești până reușește să proceseze informația.
Intre timp vine și George cu băuturile, dar am un șoc major când îi văd însoțitorii: fratele meu la braţ cu viitoarea lui soţie și pe el însoțit de iubita sau logodnica lui (ce o mai fi și ea). Nu mă pot abține și dau drumul gurii păcătoase:
-Iubire, dar te-ai reprodus pe drum spre bar și înapoi? Când v-aţi înmulțit? Chicotesc ușor ca să-mi mai îndulcesc tonul aspru.
-Doar mă știi cât sunt de bun. Îmi răspunde el glumind. Lasă tava pe masă și se așează lângă mine furându-mi un pupic.
-Bună seara. Salută politicos frate-miu.
-Băi, dar nu îţi pupi sora? Îl dojenesc eu.
Mă ridic și mă las absorbită de îmbrățișarea lui și de parfumul familiar. Nu aș da pentru nimic în lume o îmbrățișare de la el. E cel mai bun calmant. E ceea ce îmi aduce zâmbetul pe buze. Teo e stâlpul meu de susținere. Nu știu ce m-aș face fără el.
După ce scap din brațele lui, îmi salut cum se cuvine cumnata:
-Ce faci, draga mea? Cum l-ai convins pe ursul ăsta să mai iasă din bârlog?
-Nu e meritul meu. Trebuie să îi mulţumesc lui Lucian pentru asta. Chiar îmi era dor de o ieșire și totul o să fie mai distractiv cât timp ești tu aici.
Șocul a pus stăpânire pe mine, dar la ce bun atâtea ore de pregătire, dacă nu sunt capabilă să îl ascund. Decid să îmi folosesc abilitățile pe care le-am căpătat pe timpul facultății și ascund orice urmă de emoție. Adopt cel mai fals zâmbet și mă pregătesc să îi salut și pe ceilalți doi. Încep cu ea. O îmbrățișez scurt și îi sărut obrazii. Suntem două fete civilizate, iar ea nu are de unde ști că logodnicul ei e cel care m-a făcut femeie și bărbatul de care am fost toată viața îndrăgostită până în prezent.
Mă îndepărtez și de ea. Acum urmează partea grea. Corpul meu a luat-o razna numai anticipând mișcarea și mă simt ca și când aș fi băut o găleată de cafea. Dinozauri se plimbă prin stomacul meu și pielea mi se face de găină. Fir-ar al naibi de corp trădător!
Deși mă simt ca o adolescentă excitată, îmi iau masca de femeie sigură pe sine și mă apropii de el. Îi strâng mâna și îi urez bun venit. Mă îndepărtez de el cât de repede pot și iau loc în poala iubitului meu. Îi zâmbesc galeș lui George și îi capturez buzele într-un sărut demn de filme pentru adulți. La asta sigur nu se aștepta nimeni.
Încă o rundă câștigată de mine pe ziua de azi. 2 Anais, 0 Lucian.
N. A.
Hopa! ce am scos din pălărie oare? O fi un capitol nou? :))
Se pare că m-a "pălit" inspiraţia weekendul ăsta și ce să vezi? M-am gândit eu că ar fi bine să îmi exersez creativitatea pe Wattpad înainte de simulare. Nu știu dacă mi-a ieșit ceva. E un soi de capitol de umplutură, dar pregătesc terenul pentru un nou capitol pe care m-am gândit să îl fac din perspectiva unuia dintre bărbaţi (Lucian sau Robert).
Că veni vorba de Geprge, el e cel de la media. Bunăăăăciiuuuuune <3 Eu l-aș lua acasă :))
Vă mulțumesc că vă pierdeți timpul citind și că mai lăsați și câte o părere, un vot. Face mult pentru mine! Vă pupăcesc!