Seara venise parca prea repede,eram pe holurile casei si auzeam tot ce se intampla dincolo de usi.Batrinica avusese dreptate,totul parca prindea viață seara.
Nu stiam ce sa fac si la ce sa ma astept.Am auzit usile care se deschideau?Cele 3 usi care le deschisesem.Batranica spusese ca va fi cu mine dar nu era niciunde,auzeam cei 2 câini care lautrau căutându-ma.
Eu încă nu stiam ce sa fac,cum poți omorî un suflet?Batranica nu îmi spusese asta.
Unul dintre câini a fost primul care m-a gasit,eram innmarmurita,priveam acei colți ascutiti care parca abea asteptau sa ma devoreze.
S-a năpustit asupra mea,simteam acea presiune pe corpul meu si asteptam din moment în moment ca,carnea sa îmi fie desprinsă.
Am zarit-o pe batranica care sa năpustit asupra cainelui.L-a infasurat cu lanțul gros care cainele il trăgea după el si l-a strâns puternic.Dintr-o data m-am simtit ușurată.Cainele dispăruse parca se evaporase.
-Vei invinge doar atunci când lupți cu propriile lor arme!!!îmi spune batranica ridicandu-ma de jos.
Intr-o clipa bătrâna dispăruse si ea,în fața mea erau acum cei doi băieți cu mâinile manjite de sânge,iar eu,rămăsesem singura cu doi psihopati si un caine cu stăpânul sau care nu ma găsiseră încă.
Am dat sa fug iar unul dintre băieți ma prins de mâna,am cazut zbatandu-ma sa scap din mâinile lui iar celalalt sa năpustit cu un cutit asupra mea.
Am reusit sa ma feresc dar lama cutitului a reusit sa ma atingă lasandu-mi o rana adâncă în unul din brațele mele.
Am simtit cum stransoarea din brațele băiatului se ușurează.S-au îndepărtat usor de mine privindu-ma cu teamă.Apoi am realizat ca nu eram eu cea care provocam teama.Ceva din spatele meu făcea asta.