Dragă jurnalule,
Răspunsul este da. Sunt o persoană oribilă.
Azi, Landon a bufnit în plâns.
Eram la ora de chimie, dna. Klary vorbea despre atomi. S-a auzit o explozie de proporţii mari, un zgomot îngrozitor pe care nu aş fi vrut să îl aud vreodată.
M-am uitat în jur, speriată. Nimeni altcineva nu părea a fi panicat, în schimb, puteam citi pe feţele colegilor mei simpatie. Nu înţelegeam ce se întâmplă.
Apoi, ochii mei ai fugit către Landon, iar imaginea cu expresia lui de atunci mi-a fost pictată pe creier, cu marker permanent.
Un sistem de vene roşii se îmbrăţisau în ochii lui înlăcrimaţi. Mâinile lui încercau să îi acopere faţa, dar păreau prea blegi pentru a o face. Pieptul lui se ridica şi se cobora rapid. Era distrus.
Dna. Klary a fugit către bietul băiat, şi i-a spus să meargă la baie să se spele pe faţă. După ce a plecat, i-am văzut telefonul pe masă. Era deschis pe o poză cu el şi cu Alec.
Am minţit-o pe dna. Klary, spunându-i că sunt prietenă cu Landon şi că îl pot ajuta. Am fugit către baia băieţilor. M-am întâlnit cu el în timp ce ieşea, picături de apă rece inundându-i faţa.
"Landon, eşti bine?" l-am întrebat. O întrebare stupidă, având în vedere circumstanţele. Dar apa îi făcea faţa să strălucească în lumina neoanelor şi trăsăturile lui erau mai accentuate şi eu nu puteam să respir.
S-a uitat la mine cu dispreţ, fără să îmi răspundă. Apoi a venit directoarea şi i-a spus să plece acasă. Mi-a întors spatele şi a plecat definitiv.
Singurul lucru la care mă pot gândi acum este că dacă nu l-am dezamăgit pe Alec îndrăgostindu-mă de Landon, singur am făcut-o distrugându-l.
of, landon, of.
vrea cineva dedicație?