" Cicatrici "
Max povestește:
Mi-am tras hanoracul negru peste abdomen, căutând în tot acest timp telefonul cu privirea. Mobilul zăcea undeva pe saltea, asta după ce am purtat o conversație destul de aprinsă cu tata, în urma unei dispute mai vechi ce ținea de mutatul meu la el acasă. Mi-am băgat telefonul în buzunarul hanoracului și aruncând o privire fugitivă prin cameră, m-am asigurat că totul este în regulă înainte de a pleca. Am închis ușa silențios pentru a nu face mare zarvă și a nu mă trezi că am ajuns să-i deranjez pe cei din apartament, pe Kevin și Emma, dar și pe ștrengarul familiei, Ryan. Am aruncat o privire asupra ceasului de deasupra ușii de la intrare, descoperind că era de abia ora 07:30, aveam de când să dau o raită prin cartier, alergând. Înainte de a-mi încălța adidașii, am cotit spre bucătărie pentru a lua o sticlă de apă.
" Pleci deja la alergat? " am fost oprit din drum de către Kevin care îmbrăcat în pijamale încă, ce denota faptul că de abia se trezise sau eu o făcusem.
" Da, mai trebuie doar să iau o sticlă de apă. " am ridicat din umeri și cu el pe urmele mele am mers spre bucătărie.
Am deschis frigiderul dichisit de alimente și căutând cu privirea, am luat de acolo o sticlă de apă plată și am făcut schimb de locuri cu prietenul meu bun. La rândul său, Kevin și-a luat de acolo cutia de lapte și a așezat-o pe masă, fiind concentrat apoi pe dulapul de deasupra chiuvetei pentru a găsi și cutia de cereale. La cei 28 de ani ai săi, încă avea obiceiul din copilărie, acela de a mânca cereale în fiecare dimineață. Mi-am îndesat sticla de apă în buzunarul mai larg al hanoracului, timp în care prietenul meu cel mai bun și-a luat un bol de sticlă în care să-și mănânce cerealele. Mi-am verificat din nou telefonul, apoi mi-am luat la revedere de la Kevin și am pornit spre ieșire. Chiar înainte să ies pe ușă, am putut-o auzi pe Emma în fundal și ridicând mâna în semn de salut către ea, am închis ușa în urma mea.
Ajuns pe hol, am aruncat o privire spre liftul aflat la câțiva metri, dar știind faptul că trebuie să aștept, am preferat să cobor cele cinci etaje. Era un fel de antrenament înainte de alergare. Coborând cele cinci etaje alergând, am evitat să dau peste un tip ce așeza ziarele în fața ușilor și ridicând mâna în semn de salut către administratorul blocului, am coborât și ultimele trepte. Fiind o zi de toamnă friguroasă, faptul că purtam doar un hanorac puțin mai gros, nu mă ajuta exagerat de mult, însă știam faptul că alergând, temperatura corpului va crește.
Mă mutasem în apartamentul lui Kevin și al Emmei în urmă cu vrei trei zile, asta după ce prietenul meu insistase foarte mult. Evitasem să mă mut cu tatăl meu și cu familia lui, știind faptul că și fiul cel mic al doamnei Anne locuia acolo. Locuisem doar în prima zi cu ei, apoi a doua zi mă mutasem la un hotel din zonă, ca în cele din urmă să fiu convins de Kevin să mă mut la ei, până aveam de când să găsesc o locuință temporară, ceea ce era mai greu, neștiind cum mai stăteau lucrurile pe aici. Trecuse aproape patru ani de zile, totul era schimbat, ceea ce-mi dădea o durere de cap năucitoare. Și în concluzie, de trei zile mă mutasem la cei doi acasă. Aveam camera mea, propria mea baie, dar nu prea aveam multă liniște, sufletul familiei Scotch, Ryan, era cu adevărat un bebeluș gălăgios. Tot timpul țipa, mormăia, trântea lucruri, mergea de-a bușilea, mai cădea rareori în iscusința lui de a merge în picioare și de multe ori mă trezeam cu el la ușa mea, asta în momentele în care Emma nu era prin preajmă. Era amuzant să-l găsesc tot timpul la ușa mea, târând după el o jucărie de pluș.
Puștiul mă plăcea, și mie, surpriză, chiar îmi plăcea de el. Era printre puținii bebeluși care nu-mi dădea dureri de cap sau mă făcea să-mi iau câmpii, în ciuda gălăgiei pe care o făcea adesea. Era un bebeluș prietenos și foarte frumușel, plus că semăna foarte, foarte mult cu Kevin, avea atât culoarea părului său, cât și cea a ochilor, dar și gura și bărbia erau ale lui. De la Emma nu luase decât poate nasul și forma gurii și puțin din comportament cu siguranță.
***
Am băut și ultima gură de apă din sticlă și am aruncat pet-ul la coșul de gunoi, asta înainte să înaintez spre treptele ce duceau spre bloc. După ce am alergat aproape 3 ore, obosit, transpirat și înfrigurat de vântul puternic ce răsfira frunzele ruginii de pe străzi, am decis că cel mai ar fi să mă întorc acasă, să fac un duș și să mai vizitez din locurile pe care le vizitam acum câțiva ani. De data aceasta însă am preferat să iau liftul, fiind aproape extenuat în urma orelor de alergat. Aveam obiceiul acesta și în Canada, acolo vremea fiind mai tot timpul răcoroasă, alergam adesea 2-3 ore pe zi, asta pentru a mă slăvi de energie, iar acest lucru se întâmpla în zilele mele libere.
Am ieșit din lift, scoțând din pantalonii sport cheia apartamentului pe care o primisem în seara în care mă mutasem aici. Știam că nu aveam să stau mult timp, cel puțin o săptămâna sau două, întrucât începusem deja să-mi caut un apartament prin zonă sau o casă. Avem de când să o închiriez pentru timpul în care aveam de când să rămân aici, adică nu foarte mult timp, știam faptul că trebuia să mă reîntorc la viața mea de acolo, din Canada, la locul meu de muncă și... atât. Lucrurile de acolo stagnau, nu aveam decât o locuință și un loc de muncă, tot ce ținea de suflet era aici.
" Hei, amice! " am spus atunci când închizând odată ușa în urma mea, bebelușul Ryan deja se afla la picioarele mele. " Semeni din ce în ce mai mult cu mama ta în zilele în care mă urmărea pentru a afla pe a cui inimă am mai frânt. " m-am aplecat spre copilul ce-și întindea degețele către mine, și cuprinzându-l cu ambele mâini, l-am luat în brațe.
Luându-l în brațe am continuat să mergem către sursa zgomotelor, adică spre sufragerie, asta în timp ce purtam o discuție destul de acaparantă, lăsată cu mormăieli și gângureli, cu prietenul meu, Ryan. Bebelușul din brațele mele tot încerca să-mi explice ceva ce avea legătură cu jucăria din brațele lui, dar tot ceea ce pricepeam eu, era faptul că ursul cel târâia mereu după el, era de fapt un iepure cu urechi mai scurte. În cele din urmă m-am lăsat bătut, și ținându-l pe cel mic în brațe am pătruns în sufragerie. Pentru o clipă nu am văzut-o decât pe Emma, ca apoi să-l zăresc pe Kevin pe canapea împreună cu Ken și Lara.
" Salut! " am spus și bebelușul din brațele mele a început să chicotească la vederea celor de pe canapea.
" Hei, ai venit! Dă-l încoace pe ștrengar, îi cam place să umble hai-hui! " Emma a exclamat și dând din cap, am pășit spre ea pentru a i-l da pe Ryan în brațele sale. Cel mic s-a ghemuit imediat la pieptul ei și râzând i-am cuprins obrazul între degete.
Mi-am luat privirea de pe cele două persoane din fața mea și am pășit hotărât către un loc liber pe un fotoliu în apropiere. Am aruncat o privire către restul persoanelor de pe canapea, Ken care din momentul în care mi-am făcut apariția în cameră, părea că tot ce voia era să-mi spună câteva vorbe. Apoi Lara, frumoasa femeie despre care aflasem multe lucruri petrecute odată cu plecarea mea. Faptul că se despărțise de Mark la nici cinci luni de la formarea unui cuplu, faptul că în ultima vreme călătorise foarte mult prin lume și faptul că nu de multă vreme îl întâlnise pe acel bărbat, care îi stătuse la braț în noaptea evenimentului caritabil.
" Și Max, până când ai de când să rămâi în țară? " pentru o clipă chiar nu aveam habar că bărbatul blond vorbea, nu făcuse acest lucru de când apărusem în peisaj. Era modul lui de a-mi transmite faptul că încă nu mă agreează.
" Contează? " am întrebat, întorcându-mi privirea asupra lui.
" Da, vreau să știu cam cât timp sunt nevoit să te mai suport. " a spus și pentru un moment am putut citi răutatea din glasul său.
În acel moment m-am ridicat în picioare și din doi pași am ajunși în fața lui. Nici nu mi-am data seama când am întins ambele brațe și rânjind în colțul gurii, l-am cuprins de tricoul pe care îl purta. Imediat Kevin s-a ridicat în picioare și a încercat să mă tragă din fața canapelei. Nu aveam de gând să-l las pe Ken să-mi râdă în față, nu aveam de gând să stau și să văd cum rânjetul idiot de pe fața lui se extindea. Mi-am strâns mâna dreapta și mai tare în materialul elastic al tricoului și l-am tras mai aproape, fața mea fiind la mică distanță de el. În momentul de față nu-mi păsa de nimic, nici de faptul că Emma se ruga de mine să-i dau drumul.
" Nu știu care este treaba ta, amice, dar fii atent la mine! Nu am de gând să te las intact dacă mai ai ceva de obiectat la adresa mea, bine? Eu unul nu mai am nimic de pierdut, așa că nu încerca să urci la nivelul meu! " și atunci mi-am împins palmele în pieptului său și l-am izbit cu spatele de spătarul canapelei.
L-am putut auzi icnind în momentul contactului cu spătarul canapelei și trăgându-mă din mâinile lui Kevin, am luat drumul spre camera unde îmi petrecusem ultimele zile. Mi-am cerut scuze față de Emma care încă îl avea în brațe pe Ryan și furios am izbit ușa în urma mea. Am aruncat hanoracul gros într-un colț al camerei și tensionat, mi-am împins brațul drept în ușa băii. Ușa s-a lăsat aruncată în perete și frustrat am pătruns în baie. Mi-am aruncat și restul hainelor la coșul de rufe și întinzându-mă spre cabina dușului, am deschis robinetul.
În acel moment nimic nu era mai bun decât un duș rece. Apa a cărei temperatură era foarte scăzută mi s-a scurs pe pielea încă bronzată și brusc am simțit niște fiori reci străbătându-mi spatele. Mi-am trecut mâna prin părul brunet și mi-am împins capul sprijinit de palma ce zăcea peste materialul din sticlă. Era al dracului de frig, temperatura apei era foarte scăzută, iar maxilarul mi se blocase într-o strânsoare năucitoare din cauza frigului pe care îl înduram. Dar oare asta avea să mă trezească? Oare apa rece avea să-mi trezească sentimentele amorțite? Mi-am dus palma dreaptă la piept și am frecat puternic podul palmei de pieptul ud. Ea era încă acolo, într-o stare de amorțeală pe care o negasem atâta timp. Erau momente în care se trezea la viață, momente în care mă punea în genunchi și-mi distrugea și ultima fărâmă de pace. Trăiam într-o continuă amorțeală, iar cu vederea ei, brusc tot ce clădisem în acești trei ani și jumătate, se prăbușise.
***
Mi-am tras tricoul negru peste cap și luându-mi jacheta de pe umeraș, am deschis ușa camerei și am pășit pe hol. Pentru o secundă am stat blocat, încercând să ascult dacă e cineva prin zonă. Am ridicat din umeri mulțumit și închizând ușa în urma mea, am mers direct țintă spre bucătărie. Ceasul de pe hol indica de ceva timp ora 22:00, ceea ce înseamnă că Ryan deja doarme, iar Emma e plecată la spital, în timp pe Kevin avea să intre mâine dimineață în tură, atunci când soția lui avea să se întoarcă. Privind în ansamblu, cei doi formau familia perfectă, absolut, alături de puștiul lor. Aveau un loc de muncă, o locuință, erau căsătoriți, aveau parte de susținerea familiilor, se iubeau, plus că-l aveau pe cel mic, pe Ryan, ce reprezenta dovada vie a faptului că cei doi chiar erau suflete pereche. Iar eu ce aveam? Din punct de vedere material aveam tot ce-și putea dori altcineva, dar sufletește, nu aveam nimic, nu-mi aveam familia aproape, părinții, frații și nu o aveam pe ea, cea mai importantă.
Am închis ușa în urma mea, asigurându-mă că totul este în ordine și îndesându-mi telefonul în buzunar am coborât scările. La puțin timp am ajuns deja la mașină, noua mea achiziție din momentul revenirii acasă, și accelerând, am pornit spre clubul tatălui meu. În cele câteva zile de la revenirea mea, nu reușisem să ajung și pe acolo, cel mai mult dorindu-mi să-l revăd pe Ely. Drumul nu a durat exagerat de mult, eu nemaifiind obișnuit cu asta și la scurt timp am parcat în fața clubului. Aruncând o privire în exterior, am putut vedea faptul că fațada clubului se schimbase, se pare că tatălui meu îi făcea o deosebită plăcere să investească din ce în ce mai mulți bani în club.
Am coborât din mașină fiind izbit din plin de vântul violent de toamnă și mi-am grăbit picioarele spre intrarea în Wild. La intrare mă așteptau de data aceasta aceeași oameni ca acum aproape 4 ani, avându-l în frunte pe Jason. Iar în momentul în care m-a văzut, a început să râdă și mi-a prins mâna bărbătește. Am schimbat câteva vorbe despre noul design al clubului și mulțumit am pătruns în club. La prima vedere aveam impresia că totul era diferit și chiar așa era, ca acum câțiva ani clubul părea mult mai încăpător, mesele și separeurile erau așezate în așa fel încât centrul să fie doar pentru dans. Barul unde Ely servea nu mai era în același loc, acum trebuia să trec prin centrul scenei de dans pentru a ajunge la el.
" Se pare că cineva s-a întors acasă. " bărbatul blond din fața mea s-a aplecat peste bar și rânjind și-a întind brațul drept spre mine.
" Nicăieri nu-i ca acasă! " am spus și i-am strâns mâna prietenește. " Tu ce mai face, omule? " l-am întrebat și m-am așezat pe unul dintre scaunele libere de la bar pentru a-l asculta. Trecuse ceva timp de când nu-l mai văzusem.
" Însurat și fericit. " mi-a făcut din ochi și mi-am lăsat capul pe spate râzând. " Măcar unul dintre noi să fie, nu? " a spus și pentru o clipă aveam impresia că nu făcuse asta intenționat, dar mă înșelasem.
Mi-am rostogolit ochii, așteptând să-i dau replică după ce-i servea domnișoarei de lângă mine o băutură și prins de muzica din fundal, m-am întors pe scaun și mi-am îndreptat privirea spre ringul de dans unde mulțimea părea că era în delir. Eu unul renunțasem de mult timp la acest tip de distracție, venind aici, mai exact într-un club oarecare, reprezenta pentru prima dată după aproape acești patru ani.
" Max Browns? " imediat am simțit o mână așezându-se pe antebrațul meu și mutându-mi ochii spre persoana din fața mea, n-am simțit niciun impact. " Îți mai aduci aminte de mine? " m-am uitat curios când la ea, când la Ely care rânjea ca un nenorocit în colțul gurii și am dat din umeri nebănuitor. " Sunt Abygail. Am fost împreună acum ceva timp. Chiar nu-ți mai aduci aminte? "
" Pff, ar trebui? " ochii ei migdalați s-au mărit brusc și mi-am tras brațul din strânsoarea sa. "Acum trebuie să plec! " m-am întors mai mult spre Ely și dându-mă de pe scaun, am trecut nepăsător pe lângă roșcata îmbrăcată într-o rochie scurtă și roșie.
Privind femeia din fața mea, realizasem că ăsta nu mai reprezenta un loc obișnuit, eu unul nu mai aveam ce căuta aici. Aveam 27 de ani și eram un bărbat în toată firea, cu cicatrici, răni, dureri pe care mi le purtasem singur timp îndelungat. Dacă tot încercam să revin la locuri mai vechi, trezeam diavolul din mine, pe cel mai mare. Treceam grăbit prin mulțimea sufocantă, regretasem faptul că nu reușisem să-mi iau la revedere de la Ely, dar cum spunea cineva: Dacă vrei să mergi înainte, încetează să te mai întorci. Iar eu tot ceea ce am făcut până acum, a fost să mă reîntorc.
Am împins cu mâna ușa greoaie ca unul dintre băieți să mă anunțe că niște reporteri mă așteptau în fața clubului. Am strâns din dinți nervos și am dat din cap continuând să merg spre mașina parcată la câțiva metri. În acel moment un grup de oameni cu camere, aparate de fotografiat, microfoane, lumini mi-au tăiat calea înconjurându-mă. " Domnule Browns, recent v-ați întors acasă, rămâneți definitiv? " un tip mi-a împins microfonul în față și enervant am încercat să trec de el și restul prietenilor. " Ați lipsit mai bine de trei ani și jumătate, de ce acum ați revenit brusc? " Aproape râzând la întrebările lor, am împins un o tipă cu un aparat fotografiat și mi-am condus pașii spre mașină. " De ce ați încheiat relația cu tânăra domnișoară cu care ați avut doi ani de relație, odată cu plecarea dvs.? ", " S-a speculat faptul că ați înșelat-o, este adevărat? " și-n acel moment m-am proptit în mijlocul străzii și m-am întors către tipul care mi-a adresat ultima întrebare.
" Care ar fi problema ta? " am pășit spre el și bărbatul slab și mic de înălțime a făcut câțiva pași. " Du-te și iată-te de viața altcuiva! " am spus printre dinți și m-am întors către mașina.
" De ce evitați să vorbiți despre fosta iubită? ", " E adevărat că ați înșelat-o? ", " E adevărat că doreați să vă căsătoriți? ", " Știați că a încercat să se sinucidă? " și cu ultima întrebare care mi-a căzut ca un bolovan în moalele capului, am reușit să trec de ei și să intru în mașină.
Am pornit mașina neîndemânatic. " Știați că a încercat să se sinucidă? " tot drumul spre apartamentul lui Kevin întrebarea asta mă sfărâma prin interior. Nu avea să fie adevărul, o cunoșteam foarte bine pe ea, iubea viața și nu ar fi apelat niciodată la un asemenea gest. Am parcat undeva în apropierea complexului și blocând mașina în urma mea, am urcat scările grăbit. Aruncând o privire asupra telefonului, ceasul îmi indica mai mult de ora 01:00. Eram obosit și mai mult de atât răscolit.
***
Părul ei lung era răsfirat pe brațul meu, în timp ce mâna mea îi era înconjurată în jurul taliei sale. Îi simțeam mirosul amețitor și aplecându-mă spre ea, i-am presat un sărut pe umăr. Am auzit-o gemând și foindu-se în brațele mele, s-a întors către mine ghemuindu-se la pieptul meu. Frumoasa femeia și-a împins fața la baza gâtului meu și buzele ei dulci mi-au atins pielea umedă. Mi-am mușcat buza, abținându-mi zâmbetul, ca în acel moment degetele ei lungi să călătorească la nivelul abdomenului meu, atingându-mă încetișor. Era unul dintre momentele alea în care mă pierdeam adesea, momentele alea în care ne-am iubit neîncetat.
" Maria? " am strigat-o și atunci ochii verzi ei m-au privit atenți. Verzi? Și atunci părul ei roșcat mi-a gâdilat fața și m-am ridicat în șezut privind-o atent. " Pui? " am șoptit, dar femeia de lângă mine nu era ea, acum plete blonde îi îmbrăcau chipul, iar ochii ei căprui mă înghițeau.
M-am trezit la propriu într-o baltă de apă, transpirat și obosit, fiind în continuu urmărit de coșmarul ce storcea toată energia din vehemența mea. Mi-am mutat ochii asupra tuturor obiectelor din jur și mi-am căutat fugitiv hainele. În momentul în care am atins parchetul rece, fiori aspri mi-au atins șira spinării și grăbindu-mă, am strâns hainele pe care le purtasem noaptea trecută. Am deschis ușa băii și le-am aruncat în coșul de rufe, trăgând după mine prosopul alb de pe sportul de lângă duș.
După un duș de aproape jumătate de oră, luându-mi niște haine lejere de casă, am reușit în cele din urmă pe la orele 11:00 să ies cameră. La primul impact cu exteriorul camerei mele, totul părea în ordine, asta până când să-l aud pe Ryan țipând din camera alăturată. În acea clipă, Emma împreună cu Ryan ieșeau din dormitorul celui mic, eu intersectându-mă cu cei doi.
" Bună dimineața! " a spus și eu făcându-i cu ochiul, cel mic a și început să țipe și să se agite în brațele mamei sale.
" Neața! " am spus și în momentul în care m-am apropiat, fiul lui Kevin și-a întins mânuțele către mine. M-am aplecat spre cei doi și atingându-i fălcuțele dolofane, l-am cuprins în brațe.
" Vino, tocmai am făcut cafea! " o urmăresc pe femeia blondă ce se grăbea spre bucătărie, în timp ce bebelușul din brațele mele se juca vânjos cu barba mea. " Kevin a intrat în tură, m-a sunat și m-a rugat să-ți transmit faptul că, citez: " Ar fi drăguț din partea ta să te duci să-l iei în schimburi. " Deci, o faci? " femeia a căror ochi m-au ațintit, m-a fulgerat rânjind inofensiv.
" Mda, sigur! " am mormăit, ca în fundal să aud soneria de la intrare. " Vezi-ți de cafeaua aia, mă duc eu să deschid. " am adăugat și avându-l pe prietenul meu bun, Ryan, am ieșit din bucătărie și am mers țintă spre ușa de la intrare. Cel mai probabil era Lara sau chiar Tina.
În momentul în care am deschis ușa și fața mi-a căzut. În cadrul ușii, alături de Bryan, împreună cu tipul ăla al cărui nume îl uitasem, stătea chiar ultima persoană pe care o așteptam aici, ea. La vederea mea, privirea ei m-a fulgerat fugitiv și evitând să mai aibă contact vizual cu mine, a intrat împreună cu cei doi bărbați în urma ei. Între timp Bryan mi-a aruncat o privire gen: "Te salut pentru că trebuie, nu pentru că vreau. " și am avut un schimb de saluturi de oameni absolut normali cu Asher sau cum îl chema.
" Hei, ați venit! " am auzit-o pe Emma din bucătărie și cei trei au urmărit sursa zgomotelor. Îmbufnat și plictisit, avându-l pe Ryan în brațele mele, i-am aruncat o privire jucăușă celui mic și am mers și noi la femei.
" Em, a cui este X6 ăla din parcare? " bărbatul brunet o întreabă, iar Emma s-a întors cu două căni de cafea în mână. Eu mă poziționez bine exact la intrarea în bucătărie, urmărind-o pe femeia șatenă cum se servește singură cu o cană de cafea. " Ce număr avea? Parcă ceva cu BMM, nu mai rețin. "
" Max, nu e mașina ta? " femeia blondă mă întreabă, ca eu să aprob dând din cap. În acest timp pe Bryan îl apucă o criză de râs. Ceva mirosea ciudat. " Dar de ce întrebați? " soția lui Kevin i-a fixat pe cei doi bărbați, ca Maria să se întoarcă către noi, având gestul ăla care o dădea de fiecare dată de gol, evita să aibă contact vizual cu cineva din încăpere.
" Emma, știi că Mia stă cam prost cu parcarea laterală, așa că Max, prietene, accidental ți-a cam șters spatele. " tipul brunet a spus și Maria a afișat zâmbetul ăla vinovat. La dracu, mașina aia era nouă! " Cred că a făcut asta intenționat. Pot pune pariu, deși ea nu spune asta! " Asher sau cum l-o chema a adăugat în șoaptă, iar femeia șatenă doar a continuat să zâmbească, nefiind atentă la ce a spus.
În acel moment, nemaiștiind ce să spun, m-am apropiat de Emma și dându-i-l pe Ryan m-am întors grăbit spre ieșire. " Uite, chiar îmi pare rău! " am auzit-o pe ea în urma mea, dar eu eram prea nervos să-mi mai pese ce spune ea. Am luat un hanorac din suportul de pe hol și deschizând ușa, am luat-o direct spre scări. Alergând pe scări i-am auzit și pașii în urma mea, eu dorindu-mi să ajung cât mai repede jos. Și în momentul în care am ajuns aveam impresia că cineva mi-a dat un pumn în moalele capului.
" Ce dracu, Maria?! Sau cine naiba ți-a dat ție carnetul?! " am mârâit.
" Hei, sunt o șoferiță destul de bună, doar că stau cam prost cu parcatul lateral, atât. " a țipat înapoi, eu tot agitându-mă pe lângă mașină. " Uite, chiar îmi pare rău! Nu am știu că este mașina ta, sincer, mă așteptam să fiu citată acasă de poliție pentru că am plecat de la locul faptei, dar nu am vrut să-ți avariez mașina. " femeia șatenă tot repeta.
" Tu știi cât mă va costa rahatul ăsta? " o întreb și mă întorc către ea. " Mai bine de două mii de euro. " spun printre dinți, ea rămânând surprinsă.
" Doar atât? La câți bani iei tu ca pilot, sunt sigură că nu duci lipsă de ei. " și brusc tonalitatea ei o luase razna. La dracu, mi se părea mie sau ăsta a fost un reproș? " Așa că băiețică, nu am de când să-ți plătesc reparațiile, pricepi? " s-a umflat brusc în pene, eu blocându-mă.
"Îți place să-mi arunci toate lucrurile astea în față, nu?! " i-am reproșat și ochii ei negri m-au fixat dureros. " Tu crezi că mie mi-a fost așa ușor? " pășesc spre ea și mă poziționez la doar jumătate de metru distanță. " La dracu, mi-ai cerut să plec, să ne despărțim, ți-am promis! " am strigat și buza de jos a început să-i tremure.
" Nu, tot ceea ce am făcut a fost să-ți cer în felul meu să nu mă lași singură niciodată! " a strigat înapoi și fără să vrem câteva capete de pe stradă s-au întors către noi. " Dar tu... " a vrut să spună, dar și-a strâns palmele în pumni furioasă și a urcat cele câteva trepte.
Și în momentul în care a părăsit parcarea, eu încă eram lângă mașină, privind în gol. Ceea ce ea tocmai îmi țipase în față, era un fel de reproș. M-am prefăcut că totul este în ordine, asta după ce l-am apelat pe Janson să-mi caute un mecanic, rugându-l apoi să vină la adresa dată de mine. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat am urcat înapoi în apartament. În momentul în care am ajuns din nou în bucătărie, de data aceasta, Ryan stătea foarte comod în brațele ei, în timp ce cei doi bărbați își consumau cafelele. Am trecut nepăsător pe lângă ei, ducându-mă exact la cafetieră, apropriindu-mă foarte mult de ia și bebelușul ăla poznaș. La vederea mea Ryan a început să țipe, chemându-mă aproape de el, aruncându-și în aer mânuțele lui dolofane.
" Max? " Emma m-a strigat în momentul în care am vrut să mă aplec spre cei doi, ca să mă întors și să o văd cu un ziar în mână. " Exact pe prima pagină. " mi l-a întins, eu apucând amețit cele câteva pagini. " Fiul marelui om de afaceri, Ian Browns, s-a întors acasă. " am citit clar pe prima pagină, crispându-mă la ideea că nenorociștii ăștia chiar își băteau jos de viața mea. " Și a readus cu el pasaje din trecut. " am citit continuarea într-un ton mai mic și am înghițit în sec. " Seara trecută, Max Browns, de meserie pilot, a apărut la clubul tatălui său unde nu a stat mai mult de jumătate de oră. La ieșire din club, a fost acaparat de întrebările reporterilor, majoritatea în legătură cu fosta lui mare iubire, fiica unei avocate. Însă reacția lui a fost... " și călcat rău pe nervi am aruncat cele câteva foi exact pe masă.
" Nu e mare chestie, Emma a ridicat din umeri, eu întorcându-mă către femeia ce mă privea din colțul încăperii, avându-l încă în brațe pe Ryan.
Am ridicat din umeri și părăsind încăperea am mers țintă spre camera unde îmi duceam veacul. Am răsuflat brusc, sprijinindu-mi ambele palme de duritatea lemnului din care era făcută ușa și am respirat greoi. Prea multe pentru o oră a dimineții, prea multe de când am venit aici. Nu mă vindecasem așa cum voiam să cred. Rănile încă îmi erau deschise și odată cu vederea ei, sângerarea a năvălit. Mândria, aroganța, toate începeau să mă părăsească treptat și nu mai aveam nimic, nu o mai aveam pe ea.
A/N: Țin să spun că mai sunt exact 6 capitole din această așa zisă "carte". Deci da, durează fiecare capitol în parte pentru că se apropie finalul și vreau să fie extraordinar. Mulțumesc!