E noapte şi-i pustiu şi-s părăsit şi singur
și nimeni nu mă-ntreabă ce fac sau unde-apuc
și nimeni nu m-opreşte şi nimeni nu mă-ndeamnă
și nicio vorbă bună n-aud unde mă duc
și mă opresc în drum nehotarat, nesigur...
Până şi ceru-i singur şi-i trist căci numai una,
pe boltă lui imensă astăzi a răsărit.
Și-i soare-n depărtare, deasupra mea e negru...
Și eu privesc steluța şi ea a tresărit
și eu îmi ridic brațul şi-ncerc s-o prind cu mâna.
Iar ea-şi reneagă cerul şi cade în țărână
și eu m-aplec s-o iau şi-n vârf de băț o pun
și-as vrea s-o ridic iară, dar ceru-i mult prea sus
și el n-o mai primește, căci nori groşi ca un fum,
în tot văzduhul sunt şi-i gata de furtună.