Mă simt mai rău pe zi ce trece,
nimic nu este aşa cum vreau,
mă rog la Dumnezeu şi tot nu trece,
inima mi-e zdrobită şi nu mai vreau.
Este păcatul meu de moarte,
este comoara mea cea mai de preţ,
acum nu mai am nici o speranţă,
totu-i gol şi fără sens!
Unde-i zâmbetul de altă dată,
unde-i ziua fără stres,
nimic nu mai este ce-a fost o dată,
numai noi şi-al nostru interes.
16 - mai - 2010 de Iosob Gabriel-Alin