dragă alec,
azi am văzut-o pentru prima dată.
ochii ei negri scanau feţele oamenilor ce aglomerau holul liceului. te căuta, probabil. dar ce nu ştia ea, e că tu ţi-ai dat viaţa aseară, predându-te cancerului. mă ţineai de mână, când moartea s-a furişat tiptil, cuprinzându-te. mi-ai cerut o ultimă ţigară - ţigară de care nu vei mai avea parte.
pentru o secundă, s-a uitat la mine. s-a uitat şi a zâmbit, cum îţi zâmbea ţie. apoi, s-a uitat în ochii mei - ochii mei îngheţaţi ce nu semănau cu ai tăi - şi s-a încruntat, plecând nedumerită.
nu i-ai spus că ai un frate? probabil nu, nu ai cu ce să te lauzi.
la ora de matematică, dna. carol a intrat cu ochi trişti. suferind, ţi-a anunţat decesul, într-o maniera formală, aşa cum meriţi tu.
"dar alec e chiar aici," spuse cineva, arătând spre mine.
"acela nu e alec," a zis ea, acacia. "nu ştiu cine e, dar nu e alec." vocea ei tremura.
m-am uitat la ea. ochii ei înlăcrimaţi se uitau cu dispreţ într-ai mei. apoi, dna. carol a spus, suspinând
"acela e landon. fratele său geamăn."