O umbră de tristeţe îi acoperi chipul şi îşi sprijini capul de pieptul bărbatului ce o ţinea în braţe. Acesta îi mângâie atent braţul, apoi o întoarse spre el, zâmbind liniştitor. Părea să fie mai frumoasă cu fiecare zi ce trecea şi era doar a lui. Nu-i plăcea să o vadă tristă, dar trebuia să discute despre problema ce tocmai intervenise. Londra, New York sau Sydney? Ştia că ea ar fi preferat să nu se întoarcă în Sydney, nici el nu ar fi vrut, dar nici Londra nu-l încânta.
Trecutul lui avea două părţi de care încerca să se îndepărteze cât mai mult cu putinţă. Perioada de inconştienţă faţă de ceea ce trăia, care era în Londra, mai apoi cea de stagnare, de regăsire, din Sydney. Oricât de plăcut ar fi sunat cea de-a doua parte, nu dorea să fie bântuit de alte amintiri care, oricum, nu-i dădeau pace nici când se afla în UK.
- Apartamentul o să fie gol, se plânge ea, ridicându-şi privirea tristă.
Un zâmbet mic apăru pe chipul bărbatului, dar oftă imediat, amintindu-şi că e însărcinată. Poate era mult prea grijuliu, dar era primul lui copil şi era al naibii de entuziasmat de toate astea. Pur şi simplu iubea să aibă grijă de ea, oricât de sufocant i s-ar fi părut ei totul.
- Cum te simţi? o întrebă, ajutând-o să urce în maşină.
Îi aruncă o privire fulgerătoare şi trase rapid portiera, făcându-l să râdă.
- Ce-i, iubito?
- Eşti sufocant. Mă simt bine, sunt doar obosită.
El aprobă cu o mişcare a capului, dar nu porni. Îi prinse palma şi o strânse, apoi o ridică spre buze.
- Trebuie să vorbim.
Blonda îşi întoarse privirea curioasă spre el şi aşteptă. Părea serios şi nu ştia ce subiect merita o astfel de seriozitate. Erau fericiţi, acum singuri, deşi el nu s-ar fi atins de ea nici dacă i-ar fi apărut dezbrăcată în faţă şi l-ar fi rugat. Îi observă atent mişcările şi expresiile gânditoare ale chipului, dar nu se încumetă să spună ceva. Prin simplul fapt că el devenise brusc serios, începuse să-i fie teamă de ceea ce vrea să-i comunice. Îi strânse mâna, încurajându-l parcă să vorbească.
El se gândise deja la ceea ce voia să-i spună, dar nu era sigur că ea ar fi acceptat. Amândoi erau atât de legaţi de Sydney, încât niciunul nu ştia dacă ar fi putut sta departe. Acolo le era familia, acolo era locul în care lucrau, deşi Nathan se reîntorsese la sediul din Londra pentru o perioadă. New York era rece şi asta nu din cauza climei pe care o avea, ci pentru simplul fapt că nu existau sentimente legate de el. Aici s-au împăcat, dar în Sydney o cunoscuse.
- Ai de gând să rămâi aici? începu el cu o întrebare ce trasmitea toată ideea subiectului.
Blonda se încruntă şi îşi ridică privirea spre geam. Spre ruşinea ei, nu se gândise la asta, ci trăise doar în prezent. Nu era atât de important pentru ea unde se afla, atâta timp cât era alături de cel care o făcea fericită. Ştia că trebuia să se întoarcă în Sydney pentru că Damian nu s-ar fi putut ocupa la nesfârşit de compania ei.
- Nu ştiu, răspunse într-un final.
El oftă şi îşi aşeză palmele pe volan. Ar fi putut să se mute aici împreună cu ea dacă era atât de important, dar nu ar fi fost pe placul lui. Amândoi s-au născut în Sydney, amândoi şi-au întâlnit fericirea acolo şi asta voia să pentru copilul lor. Prinţesa lui cu ochi albaştri trebuia să crească într-un loc care le aducea fericire amândurora. Pe lângă tot ce era rău legat de Sydney, existau şi lucruri bune ce umbreau totul.
- Nu vreau să rămân aici, spuse într-un final blonda.
- Atunci?
- Putem sta în Londra dacă asta vrei, comentă ea.
Bărbatul făcu o grimasă şi negă.
- Vreau în Sydney. Cred că merită să încercăm iar.
Ea ridică o sprânceană şi zâmbi. Oare chiar merita? Îi era puţin teamă de ceea ce avea să o aştepte, dar măcar acum era aproape sigură că vor fi împreună.
- Trebuie să vorbesc cu Damian, murmură ea, în timp ce el porni maşina.
Bărbatul se încordă brusc, dar nu spuse nimic. Damian era doar un prieten pentru iubita lui, iar ea îi aparţinea numai lui şi nimănui altcuiva. Nu avea motive să fie gelos, dar nu putea suporta gândul că Reyna ar fi stat aproape de el.
- Te simţi ok? Parcă te strânge cineva de gât, comentă ea.
- În viziunea mea, eu strâng pe cineva de gât, iubito.
Blonda zâmbi oarecum fericită. Posesivitatea lui nu era un lucru care să o deranjeze prea tare, oricât de exagerat devenea uneori. Până şi ea se enerva când îl vedea stând de vorbă cu o altă femeie, aşa că trebuia să-l înţeleagă. Cu toate astea, nu ar fi vrut să se izoleze de restul lumii doar din cauza geloziei. Se despărţiseră din cauza neîncrederii, iar asta nu trebuia să se mai întâmple niciodată.
- Îmi place când eşti gelos, murmură ea.
- Şi mie îmi place să te enervez, iubito. Eşti sexy când îţi scoţi ghearele.
Îşi dă ochii peste cap şi scoate limba la el. O priveşte amuzat, ridicând o sprânceană.
- Cu cine vorbesc? Reyna sau Rhea?
- Ţi-am spus că nu o s-o cheme Rhea, Nathan!
- De ce nu?
- Pentru că nu vreau. O să-l cheme Damian.
Brunetul frână brusc şi mârâi. Îşi bătea joc de el. Porni când maşinile începură să claxoneze în spatele lor şi parcă undeva în faţa unei cafenele.
- Pe prinţesa mea nu o va chema Damian, să fie clar! mârâi el şi se întoarse spre ea.
Blonda începu să râdă, dar se opri când îi zări privirea serioasă. Desigur că avea să o cheme Rhea dacă era fată, deoarece iubea numele, dar adora să-l enerveze. Mai ales când era atât de sufocant cu ea!
- Nathan, dacă e băiat?
- Tot nu-l va chema Damian, spune prompt şi se întoarce, dar nu porneşte. Ţi-e foame? întrebă şi privi pe geam.
- Tu nici când eşti nervos nu te poţi abţine, nu?
Zâmbi scurt şi negă cu o mişcare a capului. O iubea prea mult ca să fie supărat sau nervos în preajma ei.
- Eşti atât de enervant!
- Şi tu mă iubeşti. Şi eu te iubesc.
Îşi dă ochii peste cap, încă zâmbind fericită. Se apleacă spre el şi îl sărută, fără să se gândească la faptul că i-ar putea vedea oricine. Până la urmă, nici măcar nu o interesa. Era acolo cu el, iar asta e tot ce conta. Îl auzi mârâind scurt când se aşeză în poala lui, zâmbindu-i şi privindu-l printre gene. Brunetul înghiţi în sec şi oftă, apoi o sărută, încercând să ignore senzaţiile pe care i le dădea simplul fapt că puteau face altceva în acea poziţie.
- Iubito, spuse pe un ton răguşit şi o privi în ochi. Ce-ar fi să facem o vizită la medic înainte să...
Îşi muşcă buzele şi nu mai continuă. Nu voia să-şi pună în pericol cumva copilul, dar nu stătea deloc bine cu autocontrolul. Dacă nu era însărcinată, acum ar fi fost deja înlănţuiţi într-o partidă mai mult decât excitantă.
- Urăsc când faci asta.
- Nici mie nu-mi place să mă abţin. Te vreau şi devine al naibii de dureros.
A-l întârîta nu era o idee atât de strălucită, dar nici pentru ea nu devea prea plăcută situaţia.
- Plus că trebuie să vedem dacă e în regulă zborul cu avionul.
Blonda aprobă cu o mişcare a capului şi se retrase pe scaunul ei. Nathan avea dreptatea lui şi îşi dădea seama că nu o refuza din alt motiv.
- Când plecăm? întrebă ea, în timp ce el reporni spre casă.
- Îţi faci programare, iar dacă e totul ok, plecăm peste două zile cel târziu.
- Şi dacă nu pot face o programare atât de devreme?
- Iubito, te pot duce şi acum, să ştii. Dar mie mi s-a făcut foame, e frig şi ai stat destul afară pentru astăzi.
Aprobă cu o mişcare a capului şi îşi scoase telefonul. Găsi destul de repede o clinică specializată, salvă numărul de telefon şi aşteptă să ajungă acasă pentru a suna. Cu toate că era cald în maşină şi i se făcuse mai cald după ce Nathan îi amintise cât de bine sărută, priveliştea de afară îi dădea fiori reci. Zăpada era prezentă peste tot. Îşi aşeză palma pe abdomen şi zâmbi visătoare. Abia aştepta să nască, deşi îi era puţin teamă.
Era o senzaţie uimitoare să simtă că ceva creştea în ea. Dar în acelaşi timp, simţea o permanentă nelinişte pentru ceea ce avea să urmeze. Nathan îşi fixă privirea asupra ei imediat ce parcă, apoi zâmbi. Era uimitor de frumoasă şi nu-i venea a crede că era doar a lui după tot ceea ce se întâmplase între ei.
Ieşi din maşină şi îi deschide portiera, făcând-o să tresară. Nici nu realizase că deja au ajuns, atât de prinsă era de imaginile din mintea ei! Îi zâmbi lui Nathan şi ieşi din maşină. Zâmbise atât în ultima vreme încât exista şansa să-i amorţească obrajii şi să rămână cu un zâmbet pe chip pentru tot restul vieţii.
- La ce te gândeai?
O trase mai aproape de el şi o grăbi spre scări, ţinând-o strâns. Era atât de frig încât şi el simţea, darămite ea! O văzuse mereu mai sensibilă, dar nu şi mental.
- La ea. Sau el.
- E fată.
Îşi dă ochii peste cap şi descuie uşa. Totul era atât de liniştit în jur încât nici nu-i venea să creadă. Avusese parte de patru zile extrem de zgomotoase, aici intrând sunete de orice natură, mai ales sexuală. Ar fi fost penibil să-şi întrebe mama dacă mai avea activitate sexuală, dar era sigur că nu doar Sam gemea atât de tare. Blair şi Jose mai aveau de aşteptat până să-şi poată relua activitatea. Cât despre Helen... nu era prea sigură.
Obrajii îi prinseră culoare gândindu-se la asta. Nathan o privi şi zâmbi amuzat, mai ales când ea îl analiza atât de intens. Nu ştia ce era în mintea ei, dar şi-ar fi dorit să afle.
- Ţi-e frig? o întrebă.
Nici nu se mai obosi să-i răspundă, ci se îndreptă spre dormitor şi formă numărul. I se făcuse imediat legătura cu asistenta domnului doctor Byrne şi îşi programă o vizită urgentă pentru dimineaţa următoare. Ar fi vrut ca doctorul să fie femeie, nicidecum bărbat, dar domnului cu siguranţă nu se referea la o persoană de sex feminin.
- Nathan! ţipă ea din dormitor şi se trânti în pat.
- Ce e?
Apăru imediat în cadrul uşii, trăgându-şi puloverul peste cap. Îl privi câteva clipe şi zâmbi.
- Mâine dimineaţă la opt am programare.
Acesta aprobă cu o mişcare a capului şi se apropie de ea. Îi apucă gleznele şi o trase mai aproape, apoi începu să-i dezbrace geaca. Adora să facă asta, mai ales când ea îl lăsa să o îngrijească.
- Simt că am cinci ani, murmură ea şi închise ochii.
- Şi ai mai mult? răspunse acesta pe un ton glumeţ.
Blonda nu comentă, ci aşteptă cuminte ca hainele să dispară de pe ea, apoi să poată dormi.
- Nu crezi că dormi prea mult? Parcă brusc ai îmbătrânit cu cincizeci de ani.
Deschise ochii şi îl privi confuză. Era atât de obosită mereu, încât tot ceea ce voia să facă era să doarmă, aşa că negă cu o mişcare a capului şi se întoarse pe burtă. Nathan îi trase blugii şi se aplecă spre ea, adâncindu-şi dinţii într-una dintre fesele bombate ce-i făceau cu ochiul în fiecare zi. Respiraţia i se îngreună când auzi sunetul excitant ce-i părăsi gura şi o trase spre el. Îşi presă buzele de umărul ei, apoi o întoarse pe spate, privind-o atent. Privirea ei reflecta exact ceea ce simţea el, dar nu avea de gând să o facă. Rezistase atâta timp fără ea, ar fi putut rezista măcar până mâine.
- Parcă îţi era somn, murmură el şi îi privi atent buzele.
- Ai folosit timpul potrivit.
Colţul gurii i se ridică într-un zâmbet şi o sărută scurt, apoi se depărtă.
- Nu fă asta, mârâi ea şi îl trase înapoi.
În fiecare noapte încercase să tragă de el, dar nici că reuşea să avanseze măcar puţin! Abia dacă o mai săruta şi asta doar ca nu cumva să-şi piardă vreo unul dintre ei controlul. Ea cu siguranţă şi-l pierdea cu cea mai mare plăcere, dar nu putea spune acelaşi lucru şi despre el.
- Reyna...
- Dacă mai zici ceva, te omor în somn, mârâi şi îşi coborâ buzele spre gâtul lui.
Bârbatul gemu înfundat şi închise ochii, respirând adânc. Dacă mai continua să facă ceea ce făcea, avea s-o ţină trează toată noaptea şi nu era sigur că asta era în regulă. Îşi încleştă maxilarul când îi simţi dinţii adâncindu-i-se în piele şi îi prinse strâns şoldurile.
- Reyna, nu sunt sigur că dacă mai faci asta o să fiu prea blând, mârâi el.
Blonda îşi ridică privirea şi îi zâmbi provocator.
- Cine a zis că vreau să fii?
Şuieră printre buze şi se apropie de ea. Îşi poziţionă genunchiul între picioarele ei şi o privi. Blonda simţi fiori pe şira spinării când îi zări sclipirea dominantă din privire şi ştiu că şi lui îi era al naibii de greu să se abţină, dar nu voia să o facă. L-ar fi lăsat să o facă a lui în orice loc în acel moment, numai să nu o îndepărteze cum făcuse până atunci.
- Nu-i ok, murmură el şi îşi apropie buzele de ale ei.
- Mă săruţi azi sau continui să te holbezi?
Colţul gurii i se arcui într-un rânjet şi îi prinse buza între dinţi. Trase uşor de ea, apoi o sărută. Era pasional, dar dominant şi, în acelaşi timp, îi simţea rezervarea în ceea ce o privea. Nu voia ca el să fie rezervat faţă de ea, dar se pare că devenise un obicei prost. Se apropie mai mult de el când îi simţi degetele trăgând în jos de lenjerie. O făcea să nu aibă stare prin modul lent în care acţiona.
Îşi arcui spatele, lipindu-se de el şi îndemnând-l să continue. Renunţă la a trage de lenjerie şi îşi strecură două degete între material şi pielea ei. Abia ce o atinse şi deja îşi simţea pielea în flăcări, iar el nu o putea lăsa să ardă astfel.
- Cum ar fi să mă opresc acum? murmură în urechea ei.
Nu făcu decât să geamă, răvăşită de ceea ce putea face bărbatul ei cu degetele. Se agăţă de el, simţind că în orice clipă s-ar fi prăbuşit, deşi era prinsă între salteaua patului şi corpul iubitului ei. Acesta se opri brusc şi îşi înclină capul în lateral.
- Să nu te pună dracu' să te opreşti acum! Am vorbit serios cu omorâtul în somn, mârâi ea.
Nu-i recunoştea vocea, dar considera că suna exagerat de sexy. Exact ca felul în care arăta şi se zvârcolea sub el, gemând, suspinând sau ţipând. Era cea mai frumoasă privelişte pe care o văzuse în viaţa lui şi era un idiot că nu profita de asta de fiecare dată când avea ocazia. Dar ultimul lucru pe care şi-l dorea era să o rănească într-un fel. O simţea ca o păpuşă de porţelan în braţele lui, doar că mult prea fierbinte - din toate punctele de vedere.
Îi privi atent chipul şi respiraţia i se îngreună din ce în ce mai tare. Îl lăsa fără aer de fiecare dată. Îşi muşca buzele, arcuindu-şi spatele şi agitându-se sub el. Mişcarile ei spasmodice îl întârîtau, dar nu era nimic intenţionat, ci pura lui plăcere de a o vedea astfel. Îi simţi contracţia puternică a muşchilor, iar numele lui strigat în acest moment era cel mai plăcut sunet pe care îl putea auzi.
Îşi retrase degetele şi o privi rânjind. Părea complet răvăşită, buzele-i erau roşii şi respira sacadat. Încă era răscolită de intensitatea momentului şi nu simţea că avea puterea să vorbească.
- E mai bine? întrebă pe un ton glumeţ şi o sărută scurt.
Spre surprinderea lui, aceasta negă şi îl răsturnă pe saltea, încălecându-l. Îi prinse şoldurile şi icni când o simţi deasupra erecţiei lui.
- Reyna, şuieră şi o privi rugător.
-Mhm?
- O să mă omori într-o zi.
Aceasta zâmbi şi se aplecă asupra lui.
- Sunt obosită, murmură şi începu să râdă când îl văzu atât e şocat.
- Nu...
- Ba da, iubire. Te împaci cu abstinenţa în continuare.
De când devenise atât de răzbunătoare?
___________________________
Nu ştiu dacă ăsta e mai palpitant decât cel trecut, dar are o mie de cuvinte în plus. Sper să vă placă! Mai am un capitol şi epilogul şi închei Indecent. Poate voi face volumul II, cu copilul lor, desigur, dar la vară. Momentan vreau să termin şi restul cărţilor pentru a mă putea axa pe o idee pe care o am în minte şi care sigur vă va plăcea.
Mulţumesc pentru cele 413k lecturi! Vă pup! Cum a început 2016? :D