La Motociclista
Şoseaua se întinde aidoma unui curs de apă, sclipind datorită luminilor stradale, iar eu merg cu brațele încordate pe coarnele din piele ale motorului albastru.
Privesc încruntată căci banda devine pustie, urmăresc linia albă continuă ce se întrerupe din când în când, iar aerul de vară flutură frenetic părul strâns în coadă.
Împreună cu motorul mă simt vie.
Roțile se învârt la maximum pe asfaltul uscat şi cu mici denivelări, în timp ce pieptul se apropie instinctiv de umflătura rotundă din tablă a rezevorului când acul kilometrajului se ridică repede.
Mult prea repede.
Inima sare cu rapiditate simțind bătaia în ecoul mic al rezervorului ce vibrează mecanic sub noi. Întotdeauna la viteză, armoniosul sunet puternic se rulează perfect pe ritmul bătăilor inimii, făcand un timp al lor la unison.
Intersecția dintre cartiere este din nou acaparată de maşini şi doi polițişti care ghidează bulevardul spre parc.
Cu palma fixată pe şold şi cealaltă pe mânerul din piele, merg la relantiu analizând chipurile nefamiliare din zonă până se întrepătrunde un păr creț al unui şaten înalt ce gesticula în aer.
Trag motorul lângă bordură şi scot cheia micuță.
Cataramele de la cască le leg şi aşez casca prinsă de ele în cornul motorului după ce scot cricul.
Se pare că Daniel, şatenul, duce o luptă lungă de lămurire cu celălalt baiat cu păr ridicat în sus.
Gândul că din nou vor apărea girofarele poliției atunci când adrenalina îmi pulseaza prin fiecare colț sensibil, şi totul va dispărea precum un praf magic îmi naşte un gol în stomac.
Aprob ce spune Daniel după ce descalec motorul cu grijă, strângând cheia în palmă. Cu ochii spre el ridic sprâncenele pentru întrebarea mea nerostită.
-Bine, te aşteptam.
Analizez fiecare chip în parte de după motocicletele parcate una lângă cealaltă, total absentă de la monologul celui de lângă mine.
Tumultul interior se amplifică cu fiecare nor de praf ridicat, căci maşinile care se îndreaptă spre partea cealaltă trec cu nonşalanță păsare.
Neliniştea se strânge în stomac şi cade greu, neliniştindu-mă.
- O să te las cu el, oricum.
Vorbeşte în timp ce expiră tutunului.
- Crezi că o să ne ținem unul după celălalt? Pufăi neîncrezătoare.
Ştiu că Matt este rebelul dintre noi, iar el nu suportă să fie lângă mine, dădăcindu-mă de cei care sunt aici cu un grad ridicat de alcoolemie.
- Măcar el o să stea cu tine, sună-l pentru orice nevoie, strigă şi se depărtează dincolo de maşinile negre parcate şi de restul băieților de pe lângă ele.
Ridic telefonul de lângă mine şi rulez absentă şuvițele rebele între degete.
Aud glasul lui Matthew de la departare şi îl aştept pipăind pietricelele mici de jos. Îmi place să le lovesc de roțile tari ale motorului.
Atmosfera mai apăsătoare străbate orice celulă din corpul meu, măngâindu-mi creştetul precum o ființă vie. Motocicletele apar aşezate fiecare dupa locul cuvenit când stau dreaptă în picioare. Amestecul de sunete se revarsă între noi, când fiecare posesor îşi încalecă motorul şi se duce la linia albă.
Înainte de a ridica cricul, scurtez din priviri orice individ care trece rapid cu motocicleta în spatele meu şi ridică praful acumulat pe cateva locuri mai adâncite de pe asfalt.
Aşezați la limită, în spate am o adevărată surdină care toarce cu adevărat, mirosul de cauciuc ars şi fumul de la burnout ne dau peste cap.
Dani mă prinde de mână şi mi-o strânge puternic, apoi îmi spune''Bafta!'' după care îşi reia locul, îndrumându-şi motorul din două mişcări.
Fata care mereu porneşte startul este din ce în ce mai sumar îmbrăcată. Parul ei blond şi lung, alături de costumația din seara aceasta lasă un lung suspin în rândul celor ce aşteaptă pe capota propriilor maşini.
Sunt pe poziții şi ambalez tobele de carbon la blană, plecând în urmă cu ceilalți băieți. Asta mă face să mă simt mai specială, fiind singura fată din cursă.
Presiunea cauciucurilor este destul de mare, iar cea a celor care au pariat şi acum stau aşezați pe bordura de lângă țevile ruginite sapă în interiorul betonului.
Inima-mi bate aşa de tare încât pentru câteva momente mă las furată de agitația şi drumul îngust cotit după curbă.
-Bravo! Un glas bărbătesc, cunoscut, se aude din spatele meu şi mă întorc spre persoana în cauză. Zâmbesc.
Matthew îşi aruncă mănuşa pe rezervor şi dă noroc cu tipul.
Într-o fracțiune de secundă, brațul lui Matt se agață de gâtul meu întors spre partea din spate a mulțimii, neputând auzi toată pledoaria pe care o spune ciupindu-mă de burtă, arătându-ne dragostea frățească.
Observ cum toți se uită la noi zâmbitori, privind aproape fiecare chip în parte.
Vocea înăbuşită din cauza căştii îmi atrage atenția şi privesc întrebătoare baieții din jurul meu.
Cu o singură privire, înțelegem amândoi izul de adrenalină ce ne împinge de la spate precum o mamă grijulie ce îşi îndeamnă pentru prima dată copilul să meargă singur. Motorul supra-turat fierbe sângele-n vene. Cei de vârsta noastră ne fac cu mâna de pe trotuare, deşi nu îi cunosc le răspund la salut. Cândva şi eu când salutam motocicliştii priveam fascinată şi fericită.
Mai ales motocicleta albastră şi strălucitoare atrage toate privirile curioase. Zâmbesc din spatele caştii negricioase când trecem pe lângă radarul poliției, privind absentă cei doi polițişti de la trafic.
Motocicleta portocalie opreşte într-o stație de autobuz şi nedumerită opresc mai înainte, în spatele unor tomberoane mari, de plastic albastru.
Deodată se aud mai multe motoare la unison, mă uit spre ei şi ne salutăm reciproc...dar tot nu-l văd.
Drumul spre lac devine un obicei, de data asta el mergea încet pentru că avea pasageră, voia să impresionez,e fata care-l ținea strâns de abdomen pare un ghimpe în coaste pentru Matt, apoi dispare între maşinile ce merg cu viteză spre ieşirea din oraş.
Rămân singură să-mi pun gândurile-n ordine. Îmi dau casca şi mănuşile jos, apoi opresc motorul. Greierii cântând, iar şuierul frunzelor mişcând sunt întreaga linişte din jur.
Părul trecut de jumătatea spatelui îmi este purtat de vânt, câteva şuvițe îmi intră în ochi şi astfel întorc privirea. Alte faruri se oglindesc de cealaltă jumătate a lacului. Nu era Matt pentru că el doar ce plecase şi nici Daniel.
Uimită, dar nu am dat importanță priveam cerul înstelat şi îmi aminteam de zilele în care-mi spuneau parinții că ei nu o să mă lase să conduc o motocicletă niciodată. Fugitiv îmi apar gânduri fantomatice cu mine şi câteva machete albastre de jucarie.
Întotdeaună ma joc cu ele când stau pe scaun la birou.
Ochii mi se deschid precum un bec şi întreaga atenție acordată motocicletei albastre mă vrăjeşte.
Incredibil ce poate face ambiția şi pasiunea din om.
Datorită lui am devenit pasionată de motoare şi tot datorită lui sunt unde sunt. Imaginea cu noi împreună se reflectă în lac, privind-o absentă.
Între timp, farurile se opresc în apropierea mea. Vâjâitul solitar îmi absoarbe orice gram de concentrare, scuturându-mi capul debusolată.
-Bună, vocea din spatele meu vine repede, luându-mă pe nepregătite.
-Speram că mă poți ajuta, am o problemă la motor şi am rămas aici, ai putea să-mi dai telefonul tău să-mi chem un prieten?
Cercelul din ureche îi sclipeşte în lumina puternică a lunii, apoi se scarpină în cap când îi pun telefonul deblocat în palmă.
Îl aud vorbind şi explicând cu claritate zona în care este apoi gesticulează cu mâna în aer. Pot auzi doar cuvintele motor şi baterie.
Se scuză după ce întinde telefonul aburit şi facem cunoştință.
Imboldul de a fi prietenoasă îmi sună cât de cât un gest frumos, dar mai ales curiozitatea mă macină.
Îmi explică în cei câțiva metrii până la motocicletă ce probleme întâmpină la încălzirea lui şi afirm din cap, cu blițul pornit.
- Cred ca furtunul ăsta s-a spart şi de la el porneşte totul, ai sunat? Vine să te ia cineva, îl întreb aplecată printre furtunele motocicletei.
-Da, cu remorcă, spune trist cu buzele închise strâns.
Ce noroc că am fost eu aici, îmi spun în gând, ironică.
- Trebuie să sune, mă înştiințează când privesc nedumerită ora târzie.
Surâd şi îmi trag în jos salopeta cu alb şi negru, lăsând doar helanca din latex la vedere.
- Aştept cu tine. Ştiu un service bun, cred că vor face o treabă bună.
Cu privirea spre motocicletă îi aştept răspunsul, mâncându-mi pielea din interiorul obrazului stâng.