Se priveau curioşi unii pe alţii, fără să spună nimic. Erau toţi la fel de uimiţi, dar din motive diferite. Dylan îşi privea atent iubita, analizând-o din cap până în picioare, privirea oprindu-i-se de fiecare dată pe abdomenul ei. De asta plecase de lângă el? Încă nu-şi putea da seama dacă fusese atât de incompetent să o lase însărcinată sau problema era la Reyna. Avea în faţă două femei, una dintre ele gravidă şi încă nu putea ghici dacă idiotul era el sau Nathan.
- Ok, gata! Care dintre voi e însărcinată? întreabă el brusc.
Femeile se privesc una pe alta, dar nu spun absolut nimic. Reyna ştia că dacă ar fi fost însărcinată, iar Dylan ar afla asta, ar fi aflat imediat şi Nathan. Brunetul probabil şi-ar fi ieşit din minţi la o astfel de veste. Sam o privea compătimitor, dar încă nu avea curajul să spună nimic.
- Iubito...
Începe Dylan şi se apropie de ea. Nu ştia dacă să o omoare pe Reyna pentru ceea ce avea de gând să facă sau să se roage ca Dylan să nu reacţioneze aşa cum se aştepta ea. Îşi ridică privirea tristă spre el şi îşi aşează teatral palma pe abdomen. Şatenul înghiţi în sec, realizând că nu Nathan era cel idiot, ci el.
- Îmi pare rău, se plânge roşcata, aşezându-şi faţa în palme.
- Eşti sigură că...
- Nu am făcut testul, spune repede.
Bărbatul îi apucă braţul şi o trage în braţele lui. O priveşte drăgăstos, neputându-şi imagina cum de nu realizase până acum cât de mult o iubeşte. Un copil ar fi fost minunat.
- Te iubesc, îi şopteşte la ureche.
Roşcata măreşte ochii surprinsă de ceea ce aude. O iubea? Nu-şi putea da seama dacă asta e real sau e doar un vis de-al ei.
- Şi vreau un copil cu tine, aşa că te iubesc indiferent dacă testul va fi pozitiv sau nu.
Înghiţi în sec şi îl strânse în braţe. În ce naiba se băgase? O iubea pe Reyna, dar îl iubea şi pe Dylan. Ce ar fi putut face? În cazul ei, testul ar fi ieşit clar negativ şi nu ar fi vrut să-l vadă pe Dylan dezamăgit. Venise până aici pentru ea, aflase unde locuiesc, deşi cu siguranţă Meredith avea o legătură cu asta şi îi şi spusese că o iubeşte! Se îndepărtează uşor de el, ia testele de pe masa de sticlă, apoi o trage pe Reyna după ea.
- Chiar e nevoie să mergeţi amândouă? întreabă şatenul confuz.
Rămâne doar cu întrebarea pentru că niciuna dintre ele nu avea de gând să-i răspundă. Era sacru pentru femei să meargă în grup la baie. Dacă se gândea puţin, poate chiar Dumnezeu lăsase asta ca o condiţie obligatorie în a fi femeie. Intră amândouă în dormitorul Samanthei şi se privesc confuze.
- Ce facem acum? Cum naiba o să ies eu din asta? întreabă Sam şi se aşează pe pat.
- Dă testele alea şi taci. Vedem noi ce facem.
Blonda se îndreaptă nerăbdătoare spre baie, în timp ce Sam rămâne pe pat. Dylan voia un copil, tocmai i-o spusese. Cam brusc ce-i drept, încă nu realiza nici că el era aici, darămite că o iubeşte şi mai vrea şi un copil. Cu toate astea, ţinea mult la Reyna şi ştia că nu ar fi vrut ca Nathan să afle despre o posibilă sarcină, iar Dylan sigur nu ar fi trecut peste faptul că l-a minţit şi i-ar fi spus lui Nathan. Dacă ar fi continuat cu minciuna şi ar fi spus că ea e însărcinată, nu s-ar fi simţit tocmai bine faţă de Dylan, dar măcar ar fi fost şi el şi Reyna mulţumiţi.
Se băgase într-o încurcătură care o depăşea cu mult. Nu ştia ce ar fi preferat să facă în continuare. Ar fi putut face ea testele şi să-i spună lui Dylan că nu exista niciun copil, dar era cam prea târziu pentru asta. Plus că trebuie să aducă lumină cât mai curând, asta înainte ca sarcina Reynei să se observe. Nu-şi dorea ca testele să iasă negative, chiar ar fi vrut să fie mătuşă! Trebuia să-i aducă cât mai repede pe Nathan şi Reyna înapoi împreună. Nu ştia cum avea de gând să facă asta, dar Dylan cu siguranţă ar fi ajutat-o.
Uşa băii se deschide câteva clipe mai târziu, iar Reyna iese cu aceeaşi expresie nerăbdătoare. Se aşează lângă prietena ei pe pat, trăgându-şi picioarele sub ea.
- Îmi pare rău că te-am pus în situaţia asta.
- Nu-i nimic, o linişteşte ea. O rezolvăm noi cumva.
Era aproape sigură că toate cele 5 teste vor ieşi pozitive. Se simţea fericită că exista posibilitatea ca ea să aibă un copil, dar nu voia ca Nathan să afle asta. Nu ştia cum ar fi reacţionat, nici măcar nu avea habar dacă el mai simţea ceva pentru ea. Nu ar fi vrut ca al lor copil, dacă exista unul, să crească toată viaţa între ea şi Nathan.
- Ar trebui să vorbeşti cu Nathan dacă e pozitiv.
- Nu ştiu cum va reacţiona, Sam. Dacă e să fiu însărcinată, vreau să-l păstrez.
Roşcata se încruntă şi privi absentă spre podea.
- Eşti proastă dacă tu crezi că ţi-ar cere să renunţi la sarcină.
Blonda ridică din umeri. Nu ştia cum ar fi fost, Nathan era într-adevăr imprevizibil. Cu toate astea, dacă el ar fi vrut un copil, ea nu ar fi acceptat să se împace cu el doar din această cauză. Voia să o iubească pe ea cum fusese până acum, nu pe ea ca mamă a copilului său. Cum ar fi rezistat să trăiască cu el când ştia cât de mult îl iubea ea, dar din partea lui nu primea nimic? Complicate erau căile luminii.
- Au trecut şase minute, mai aşteptăm? întrebă Sam şi se ridică repede de pe pat.
- Cred că e de ajuns.
Intrară amândouă în baie. Blonda îşi aşează mâinile peste faţă, aşteptând ca Sam să vadă rezultatul. Îşi simţea inima undeva în gât de emoţie, deşi era aproape sigură de rezultatul testului.
- Reyna...
Îşi trage mâinile de pe faţă şi îi întâlneşte zâmbetul prietenei ei.
- Sper să fie băiat, spune amuzată şi o îmbrăţişează.
Era oficial însărcinată! Era fericită, dar în acelaşi timp îi era şi teamă. Nu ştia dacă era pregătită să aibă grijă de un copil. Nu avea să fie singură, Sam părea mult mai entuziasmată decât ea, nu ar fi lăsat-o niciodată.
- Ce facem cu Dylan? întreabă ea confuză.
Roşcata îşi coboară privirea şi îşi trece de câteva ori mâinile prin păr, în încercarea de a găsi o soluţie. Era clar că nu-i putea spune că Reyna e însărcinată. Nathan nu trebuia să afle până când nu-l aducea aici. Mai era o singură soluţie care nu-i prea surâdea.
- Păi... Se pare că sunt şi eu însărcinată, spune într-un final. Doamne, o să-şi iasă din minţi când o să afle că l-am minţit.
Asta dacă nu reuşea performanţa de a rămâne însărcinată între timp. Nu era prea sigură că ar fi vrut un copil acum, mai ales când relaţia ei cu Dylan nu era atât de sigură. În acelaşi timp, o înţelegea şi pe Reyna.
- Putem să...
- Nu, lasă. Sunt însărcinată şi gata! spune hotărâtă şi trage aer în piept.
Se opreşte câteva clipe în faţa uşii, luându-şi o expresie sinceră de femeie fericită. Trebuia să pară mulţumită de faptul că era însărcinată şi, având în vedere că ultima dată când întreţinuse relaţii sexuale cu Dylan fusese exact în noaptea în care Reyna şi Nathan uitaseră că sunt despărţiţi... avea aproximativ o lună şi jumătate.
- Deci? întrebă bărbatul, ridicându-se de pe canapea.
- O să fim părinţi! exclamă Sam fericită.
Reyna îi lasă singuri şi se retrage în camera ei. Nu-i venea să creadă că era însărcinată, dar putea simţi că aşa era. Cât de mult ar fi vrut ca Nathan să fie alături de ea! Ar fi fost un vis ca el să fie aici şi să se bucure de faptul că vor avea un copil. Din nefericire, totul rămânea nimic mai mult decât un vis de-al ei. Mai era doar ea şi copilul ei. Ar fi putut rămâne în New York pentru restul vieţii, să-şi mute afacerile până aici unde avea şi-aşa foarte mulţi colaboratori. Şi-ar fi crescut copilul departe de toate greşelile ei.
Dar el avea să-i amintească mereu de Nathan. Acum era complet sigură de faptul că nu avea să-l uite niciodată. Ar fi vrut ca fetiţa sau băieţelul lor să-l moştenească în totalitate pe Nathan, deşi asta i-ar fi făcut viaţa mai grea. Măcar avea să-l vadă mereu şi să-l simtă alături de ea.
Se întinde spre telefonul de pe birou şi formează numărul mamei ei. Măcar ei putea să-i spună că urma să o facă bunică.
- Da, scumpo, răspunde ea imediat.
- Ce faci?
- Acum am ajuns acasă. S-a întâmplat ceva?
- Am să-ţi spun ceva important. Dar înainte de asta, tu i-ai spus lui Dylan unde suntem?
Pentru câteva clipe nu se mai auzi nimic, dar mama ei începu să râdă.
- S-a rugat de mine în fiecare zi să-i spun unde e Sam. E mort după ea.
- Ştiu...
Se vedea cât de mult o iubea, deşi iniţial trăgea de ideea că el nu avea de gând să se îndrăgostească niciodată. Nu era el bărbatul care să fie ţinut în frâu de o femeie.
- Ce voiai să-mi spui?
- Ăă... Ştiu că eşti încă tânără, dar peste şapte luni şi jumătate o să fii bunică, îi spune blonda fericită şi amuzată în acelaşi timp.
- Oh, Doamne! exclamă Meredith entuziasmată. Sper că nu e vreo glumă proastă!
- Nu e nicio glumă, mamă. Dar vreau să nu afle nimeni înafară de tine şi tata, bine?
- Cum doreşti tu.
Nu ştia cum avea să o scoată la capăt de data aceasta, dar era clar că odată şi-odată Nathan va afla despre asta...
_______________
Ştiu că este scurt, dar nu ştiu dacă mi-a luat o oră să scriu tot. Cam sunt pe fugă astăzi. Cu toate astea, am zis să nu vă las atât de mult să aşteptaţi. Acum complicate sunt căile împăcării lor, aşa-i? :))
ATENŢIE! În colaborare cu Davine_Vesco, scriu o carte intitulată: Îţi ordon să mă iubeşti! . Cartea o găsiţi pe profilul ei! De asemenea, vă aştept şi în grupul de Facebook "Devona R. Hawkins - Wattpad" , găsiţi link-ul pe profilul meu! Vă pup! :*