Privea atent uşile liftului, sperând ca măcar seara să-şi părăsească camera dacă toată ziua stătuse închisă acolo. Ştia că era vina lui, dar nu-i păsa deloc. Cu cât făcea situaţia mai complicată, cu atât parcă se simţea mai împlinit. Începea să-şi reanalizeze alegerea şi nu găsea nicăieri motivul. De ce să o urască atât de mult? De ce să-i fie atât de antipatică, dar să o placă în acelaşi timp? Îşi impuse de unul singur să nu o mai iubească şi, până să o vadă iar, îi devenise aproape indiferentă. Acum o dispreţuia, dar o şi voia. Ce era greşit?
Privi scurt în jur şi nu văzu decât oameni cu zâmbete pe buze. Dacă şi-ar fi analizat chipul chiar şi câteva secunde, ar fi realizat că al său nu exprima nici urmă de sentimente. Devenise rigid şi nu ştia dacă era o schimbare bună sau nu. Îl făcea mai puţin suportabil? Asta cu siguranţă, dar nu s-ar fi îngrijorat niciodată că oamenii ar fi plecat de lângă el. Sau dacă ar fi făcut-o, ar fi venit alţii şi tot aşa. El oricum nu se ataşa, toţi oamenii erau trecători în viaţa lui.
De mai bine de jumătate de oră, o tânără singură de la o masă mult mai retrasă decât a lui, stăruia să-l analizeze. Nu o privea, îl privea ea îndeajuns pentru amândoi. Dacă asta s-ar fi întâmplat acum un an, cu siguranţă nu s-ar fi gândit de două ori înainte să-i facă curte. Acum nu-i păsa de nicio femeie. Considera că Reyna îl rănise destul cât pentru toată viaţa. Sau poate se rănise singur cu ideea că se îndrăgostise de cine nu trebuia?
Parcă simţindu-i prezenţa, îşi ridică privirea spre femeia ce tocmai intra în restaurant. Era la fel de frumoasă, avea nişte picioare la fel de lungi care pur şi simplu îl înnebuneau şi ţinuta parcă-i era mai indecentă ca niciodată. Cu siguranţă ar fi părut nebun dacă ar fi trimis-o să se schimbe, ei doi nu mai aveau vreo legătură. Cu toate astea, simţea nevoia să vorbească cu ea.
Ea îl observă încă din momentul în care intră, dar poate ar fi părut prea slabă dacă ar fi făcut cale întoarsă. Şi, înafară de asta, plânsul şi dormitul îi provocaseră poftă de ceva dulce. Se aşeză la o masă cât mai îndepărtată şi încercă să nu-l privească, dar pur şi simplu nu reuşea! Era frumos, poate mult prea frumos pentru ea. Pe lângă asta, erau multe altele care încă o atrăgeau la el. De la gesturi până la comportament sau voce.
Îi părea rău acum că-l alungase astfel. Acum ar fi putut fi al ei, dar poate nu ar fi fost ea dacă nu ar fi greşit întotdeauna. Şi mereu rămânea suferind de pe urma greşelilor sale. Era ceva caracteristic ei şi, până la urmă, ce ar mai fi putut face? El părea să o evite, nu-i adresase niciun cuvânt şi erau aici de ore bune.
Îşi trase meniul în faţă pentru a încerca să-l ignore, dar nimic de acolo nu o atrăgea atât de mult. Îşi comandă doar un pahar de apă plată cu lămâie şi fixă peretele din faţă cu privirea. Începea să se simtă din ce în ce mai incomod cu el aici, dar nu putea să plece. Sigur o observase. Tresări când cineva trase scaunul din faţa ei şi se aşeză. Clipi des şi îl privi uimită pe Nathan. Respiraţia i se oprise în piept şi nu făcea decât să-l privească.
- S-a întâmplat ceva? întrebă el zâmbind scurt şi îi analiză chipul.
La dracu' , chiar e frumoasă! gândi el, continuând să o analizeze.
- Ăm, nu, nu s-a întâmplat nimic, răspunde repede.
Nu ştia ce căuta el acum în faţa ei. Îi era destul de greu să nu se holbeze şi de la distanţă, darămite când el e atât de aproape. Se simţea îngrozitor ştiind că era atât de slabă când venea vorba de el şi că încă îl iubea mai mult decât voia să o facă.
- Te deranjează dacă stau aici?
Neagă cu o simplă mişcare a capului. Nu era capabilă să mai spună vreo ceva, cu siguranţă vocea i-ar fi trădat emoţiile pe care le simţea din plin. Împinse meniul spre dreapta, dar nu-şi luă privirea de la el. Îşi simţea gura uscată şi se întreba unde poate fi chelnerul. Parcă trecuse o eternitate de când comandase!
El îi căuta priviea, dar nu vedea nimic mai mult decât părul blond ce îi acoperea o mare parte din faţă şi buzele ce şi le muşca continuu. Nu-şi amintea să fi avut efectul ăsta asupra ei, dar nu îl deranja. Încă îl mai iubea, asta era clar. Reuşea să-i simtă emoţiile pe care nici măcar nu încerca să şi le ascundă. Nu aşa o cunoştea, Reyna nu fusese niciodată astfel.
- Reyna, se trezi spunându-i numele şi îşi întinse palma, apucând-o pe a iei.
Îşi ridică privirea albastră spre el şi se blocă atunci când îi văzu ochii înlăcrimaţi. De ce plângea? Îi sărută podul palmei, reuşind să o facă să izbucnească în plâns. Se ridică de la masă şi plecă, lăsându-l complet confuz. Asta era ceea ce voia? Poate ar fi fost mai bine dacă nu s-ar fi întors; poate nu o ura; poate încă o mai iubea; poate ar trebui să o lase în pace. Lăsă banii pe masă pentru orice ar fi comandat ea şi o urmă.
Intră în lift şi se sprijini de perete. Cum putuse să se gândească la toate astea în aşa scurt timp? Da, o ura, dar o şi iubea. Nu, nu era nicidecum sigur de ceea ce simţea. Ba o voia înapoi, ba voia să plece cât mai departe de ea. Voia să o iubească, să o rănească. Voia să-i fie aproape, voia să o facă să sufere. O voia în viitorul lui, o voia dispărută pentru totdeauna.
Se opri în faţa uşii ei şi nu ştia dacă să bată sau nu. Era confuz. Îi făcuse atât rău, cât şi bine. Nu putea sau nu voia să treacă peste trecut? Bătu o dată şi se opri. În câteva clipe ea îi apăru în faţă şi nu făcu decât să o privească. Oricât ar fi regretat asta mâine, o trase spre el şi o sărută. Păru şocată câteva clipe, dar nu-i luă mult să se piardă în braţele sale.
Ea simţea totul ca o explozie. Trecuse prin atâtea stări de când ajunsese aici, încât nu mai conştientiza în ce univers se afla. Nu conştientiza că rămăsese aproape dezbrăcată în braţele bărbatului care o iubea atât de mult, dar din cauza căruia suferise atâta timp. Parcă tot ceea ce se întâmplase în şase luni se zile se evaporase brusc. Îl simţea după mult prea mult timp şi nu mai avea nevoie de nimic altceva înafară de el.
El era controlat de impulsul nebun de a o avea, nu conştientiza nimic din tot ceea ce se întâmplase. "Carpe diem!" Simţea că nimic nu-i mai stătea în cale acum, distanţa dintre ei fusese redusă cu mii de kilometri. Nu realiza dacă o rănea sau nu, pentru el conta că o simţea întru totul acum. Mâine totul se schimba...
* * *
Cineva părea să-şi dorească să-i dărâme uşa, aşa că se ridică brusc din pat. Ameţeala o cuprinse, aşa că se aşeză câteva clipe şi respiră adânc aer în piept. Se îndreaptă spre uşă şi o deschide, întâmpinând chipul nervos al lui Blair. Înghite în sec şi se dă la o parte din prag, lăsând-o să intre. Camera ei era un dezastru, ştia asta. După tot ceea ce se întâmplase noaptea trecută, sigur nu putea fi altfel.
Acum conştientiza totul şi, oricât de mult ar vrea să-i pară rău, nu-i părea. Îl avusese înapoi chiar şi pentru câteva clipe. Nu putuse să doarmă deloc după ce plecase, stătuse şi întorsese situaţia pe toate părţile.
- Ce i-ai făcut? întreabă Blair rece, aţintind-o cu privirea.
- Poftim? răspunde confuză.
Nu avea nici cea mai vagă idee despre ce vorbea prietena ei, dar cu siguranţă totul avea legătură cu Nathan. Presimţea asta şi sigur presimţea bine.
- A plecat! ţipă ea. Din nou! Şi sunt sigură că nu a plecat degeaba!
Nu ştia dacă era mai şocată de brusca plecare a lui Nathan sau de faptul că cea mai bună prietenă a ei o acuza pentru asta? Starea de fericire ce o simţise se disipă brusc, lăsând în urmă doar tristeţea de care avusese parte din plin. De ce plecase din nou? Poate fusese mult prea optimistă în legătură cu Nathan. Nu o mai voia înapoi, cum putuse să-şi imagineze una ca asta?
- Crezi că e vina mea? întrebă ea, revenindu-şi din şoc.
- A cui ar putea fi? Aţi fost împreună aseară.
Nu comentă, ci doar aşteptă ca Blair să plece şi să o lase singură. Dacă Nathan a vrut doar să-şi bată joc de ea? Încă îl iubea şi îi arătase asta. Poate el chiar nu mai avea sentimente. Cum altfel ar putea interpreta plecarea lui bruscă? Se mai întâmplase asta o dată şi nu adusese nimic bun în viaţa ei, dar măcar atunci o avea pe Blair alături. De data asta bruneta părea să fie cu totul împotriva ei.
Viaţa ei era un complet eşec. Îi devenise însăşi cea mai mare teamă. Toate culorile tabloului său păreau să se scurgă cu rapiditate, lăsând-o într-o mare de negru. Înghiţi în sec şi închise ochii, lăsând lacrimile să-i spele chipul. Nu voia ca totul să fie aşa. Continua să viseze la o familie alături de ei, voia mulţi copii, voia ca împreună să fie fericiţi. În schimb, primise doar durere. El nu voia nimic din toate astea, plecase din nou, dar nu înainte să se asigure că-i distruge toate speranţele. Cu toate astea, se simţea prea slabă pentru a-l urî. Orice i-ar fi făcut, continua să-l iubească la nesfărşit. Nu se mai minţea singură, îl iubise întotdeauna. Iubirea ei pentru el nu încetase nici măcar o clipă.
Se adună şi se ridică de pe pat, începând să-şi strângă hainele. Îşi trase câteva haine pe ea şi îşi adună toată răbdarea pentru a-şi ascunde orice imperfecţiune de pe chip. În cazul ei, tristeţea. Părăsi camera şi coborî spre recepţie, lăsând cheia. Nu voia să ştie nimeni de ea, aşa că nu dădu detalii despre plecarea ei bruscă.
Nu doar el putea fugi. Nu voia să facă asta, nu se simţea în stare să părăsească totul acum, dar starea în care se afla nu o ajuta cu nimic. Opri un taxi şi plecă spre aeroport, hotărâtă să se întoarcă în Sydney şi să se adune, apoi să plece cât mai departe şi să uite tot. Trebuia să treacă peste tot, oricât de rănită ar fi fost. Ştia că nu va înceta să-l iubească, dar el încetase de mult să o facă. Nu avea rost să mai spere; speranţa ei se pierduse pentru totdeauna.
Iubirea lor murise.
_________________
În ultima vreme scriu pe moment şi ceea ce scriu îmi reflectă starea. Nu ştiu cum este asta din punctul vostru de vedere, pe mine nu mă încântă cu nimic. Cu toate astea, nu voi termina cartea prea curând pentru că vreau să-mi respect planul pe care-l am măcar o dată în viaţă. Nu voi lăsa totul cum e acum, mă demoralizează mult prea mult.
Vreau părerile voastre. Credeţi că ar trebui să o şterg? Mă gândesc de ceva timp să fac asta pentru că postez rar şi nu văd nicio evoluţie în ceea ce fac. Rămân la un stadiu care, sincer, mă deprimă. Iniţial aş fi vrut să o termin în vacanţa asta. Ar însemna să postez mult mai des. Merită?
Mulţumesc pentru cele 337k lecturi!