Dupa o saptamana, inca imi rasuna in minte cuvintele lui. Cand mi-a spus sa plec, asta am facut. Stiu ca a regretat imediat ce mi-a spus.o, dar m-am enervat atat de tare cand am auzit incat pur si simplu m-am ridicat si am mers sa mi strang lucrurile.
Flashback:
Eram socata. Am vazut ca si el era socat de ceea ce a zis.
"Evil, eu-"
"Stii ce? Nu. Nicio problema. Tu esti Alpha-ul, nu?
M-am ridicat de pe canapeaua pe care stateam si am urcat in camera. Am scos din dulap un rucsac in care am pus cateva haine. Cand m-am intors spre usa, l-am vazut pe Aiden stand in fata usii, uitsndu-se la mine. Ethan si restul u iesit din camere. Sigur auzisera tot. Varcolacii si auzul lor...
"Nu pleca." mi-a spus Aiden.
"Ce acum nu mai vrei sa 'ma ajuti'?" l-am intrebat.
El doar a lasat capul in jos. Am trecut pe langa el.
"Evil, ce vrei sa faci?" m-a intrebat Ethan.
"Nu e evident? Plec. Si daca imi sta cineva in drum, n-o sa iasa bine." am raspuns.
L-am auzit pe Aiden venind spre mine, dar am fugit inainte sa apuce sa ajunga.
End flashback
Aproape m-am izbit de un copac din cauza ca nu eram atenta. Am observat ca, inconstient, am ajuns la prapastia care ma separa de teritoriul haitei. Stiam ca Aiden mi-a simtit prezenta, pentru ca incerca din rasputeri sa ma contacteze (nu ca nu ar mai fi incercat si pana acum). Trebuie sa plec de aici.
M-am intors si am fugit in directia opusa. Deodata, mi-a venit in cap revelatia: maine e Craciunul... 25 decembrie. Eh, se pare ca anul acesta nu va fi pana la urma diferit fata de ultimii 7 ani... sau erau 8? Nici eu nu mai stiu. Dar nu prea imi pasa.
Dupa scurt timp, mi-am dat seama ca sunt urmarita. M-am uitat in jurul meu si am observat siluete care fugeau in apropiere printre copaci. Am marit viteza. Cateva secunde mai tarziu nu mai vedeam pe nimeni. Am crezut ca am scapat de ei. Am crezut. In fata mea aparuse de nicaieri Kurt. M-am oprit la vreo 2 metri in fata lui.
"Ce cauti aici?"am intrebat.
"E teritoriul cuiva si nu stiu eu?"
"Nu."
"Asa credeam. Vad ca nu mai ai haita care sa te protejeze. Ce? Ai omorat pe cineva si te-au dat afara?"
"Nu-ti fa griji, nu m-am ocupat eu de tinta ta."
"O, dar eram sigur de asta. Totusi, vad ca ai foarte mult tupeu pentru cineva care e in dezavantaj numeric."
"Cred ca ma descurc."
"Pai atunci iti urez succes."
In clipa urmatoare, un miros oribil a ajuns pana la mine. Ma simteam ametita si slabita. Voiam sa-mi tin respiratia, dar parca nici aia nu puteam sa fac.
"Pa Evil!"
Am auzit inainte ca intunericul sa ma cuprinda si sa cad.
...
Am deschis usor ochii. Era asa de intuneric incat nu distingeam mare lucru. Ce stiam era ca stateam pe ceva tare si rece si eram legata cu lanturi de maini si de picioare. Ma simteam slabita deci presupun ca sunt de argint. Nu, de fapt, sigur sunt de argint. Mi-am dat seama ca eram intr-o pestera si eram legata de un perete, lanturile nepermitandu-mi sa ma misc prea mult. Oricat de slabita eram am tras cat de tare am putut de nenorocitele de lanturi dar bineinteles ca nu am reusit sa le rup.
Am auzit pasi, asa ca m-am oprit. Kurt a aparut in raza mea vizuala.
"Vad ca mica printesa s-a trezit." mi-a spus el batjocoritor.
"Presupun ca vorbesti despre tine..."
A venit la mine si mi-a dat o palma. Primul impuls a fost sa ripostez, dar deja trasesem de lanturi pana la maxim.
"Uite ce-i. Imi placi. Si tot cred ca ai putea sa faci parte din armata mea. Dar nu intinde coarda. De fapt, daca imi spui cum sa intru fara sa fiu observat in haita, te eliberez. Doar ca, bineinteles, nu o sa-ti dau drumul de tot ca sa fugi inapoi la iubitelul tau si sa-i spui micul meu plan. O sa astept pana o sa-ti distrug haita si, cel mai important..." s-a apropiat de urechea mea "O sa-l omor pe Aiden."
Am tras din nou de lanturi. Desi ma certasem cu Aiden, asta nu insemna ca il vreau mort. Chiar deloc.
"Ce e? Parca erai din nou rogue. Nu te-au dat afara? Sau, poate ai plecat tu? Oricum, nu s-a intamplat fara motiv, nu? Haide Evil, suntem prieteni, mie poti sa-mi spui."
"Prietene, ce-ar fi SA TE DUCI-"
"Na aa! Fara injuraturi. Poarta-te civilizat."
"Vorbea cel care ma tine legata de perete."
"Ca sa ma asigur ca nu pleci inainte sa se termine petrecerea. Presupun ca mai vorbim. Mare pacat ca nu vrei sa scapi de o grija si sa-mi spui. Pentru tine o sa fie mai rau."
Am marait la el.
"Pacat." a spus inainte sa se indeparteze si sa iasa din raza mea vizuala.
Am simtit cum Aiden incearca sa ia legatura cu mine. Nu. Nu o sa-i cer ajutorul. Pot sa ma descurc si fara el. Doi barbati au aparut din intuneric si unul tinea ceva in mana. O seringa. M-am zbatut, dar fara sa spuna nimic, unul a venit la mine si ma tinea nemiscata, iar celalalt mi-a pus lichidul albastru care era in seringa in vene. In urmatoarea secunda, eram pe jos, inconstienta.
...
Cand m-am trezit, nimeni nu era in preajma.
Devil?
Am intrebat vrand sa vad daca ea stie ce a fost lichidul acela albastru. Dar, nimic. Niciun raspuns.
Devil?!
Tot nimic.
Devil!
M-am uitat inebunita in jos cautand colierul. Nu mai era acolo. O nu! Oare l-au distrus? Oare mai am suflet pereche? Dar de unde sa stie ei de faptul ca sunt o Bloody Moon? Poate ar trebui sa incerc sa-l contactez pe Aiden? Dintr-o data, o ura puternica s-a acumulat in mine si stiam ca nu era doar din cauza colierului. Numele lui Aiden a facut asta. Iar s-a intamplat. Ce era in seringa aia? Am inceput sa ma zbat violent. Nu ca eram cu mult mai puternica decat data trecuta, dar na.
"Ce s-a intamplat, Evil?" am auzit vocea lui Kurt.
"Ce mi-ai facut?" am spus mai mult maraind decat vorbind.
"Ce e? Te-a enervat cumva, Aiden?" m-a intrebar punand accent pe numele lui.
Am marait puternic cat sa cada cateva pietre de pe tavanul nenorocitei asteia de pesteri. Kurt s-a dezechilibrat un pic, dar era cu zambetul pe buze.
"Nu-ti face griji. In curand, nu o sa te mai deranjeze asta. De fapt, o sa-ti doresti mai mult decat mine sa-l omori."
M-am oprit din zbatut realizand ce spune. Era un fel de substanta care ma facea sa-mi urasc sufletul pereche. Totusi, asta insemna ca lantul meu nu e distrus.
"Mai ai o singura sansa sa-mi spui cum putem intra pe teritoriul haitei. Sau o sa ma asigur ca Aiden moare de mana ta."
Cei doi barbati au intrat din nou.
"Nu." am spus uitandu-ma la ei.
Macar daca o sa-l tradez pe Aiden, o sa o fac inconstient.
"Cum vrei atunci. Sa nu uiti ca asta va fi cadoul tau de Craciun pentru el."
Lichidul albastru mi-a ajuns din nou in vene, dar nu inainte ca eu sa deschid linkul si sa urlu, oricat de tare ma tinea ceva in loc:
~Aiden!
Aiden pov:
~Aiden!
Am auzit-o pe Evil urland in capul meu. Intr-un fel stiam ca se intampla ceva pentru ca am simtit foarte multa ura, apoi nimic si apoi si mai multa ura. Si asta doar in ultimele 24 de ore. In urmatoarea secunda strigam prin casa:
"Toata lumea in sufragerie acum!"
In ultima saptamana niciunul din ei nu a vorbit cu mine din cauza ca din vina mea a plecat Evil. Si o merit. Am incercat sa dau de ea. Am iesit de pe teritoriul haitei si am trimis grupe de varcolaci sa o caute prin padure. Dar nimic. Maine e Craciunul iar eu speram sa il petrec cu ea. Dar acum cine stie ce a patit si e numai vina mea.
Am mers in birou si am luat o harta a intregii paduri si apoi m-am intors in sufragerie. Nimeni nu coborase. Se prefac ca nu m-au auzit, dar ei nu stiu despre ce e vorba.
"Pentru Dumnezeu, e vorba de Evil! Are probleme!" am strigat.
In clipa urmatoare am auzit usi trantite si i-am vazut pe toti fugind pe scari. Am intins harta pe masa.
"Ce s-a intamplat?" m-a intrebat Ethan.
"Evil. Nu stiu exact. Doar ca m-a strigat. A fost un strigat de ajutor."
"Trebuie sa o gasim." a zis Mark.
"Stiu si eu asta." i-am raspuns. "De aceea v-am chemat."
Am auzit-o pe Kira pufnind.
"N-ar fi fost nevoie daca tu nu o dadeai afara din haita." mi-a spus.
Am lasat capul in jos. Avea dreptate. Dar acum nu e momentul pentru asta. Am ridicat capul.
"Adevarat. Dar acum trebuie sa ne concentram pe gasirea ei."le-am spus.
Ne-am asezat in jurul mesei.
"Ethan, stii unde stau de obicei toti rogue?" am intrebat.
"Da. Dar iti spun sigur ca nu au dus-o intr-un loc in care am fost si eu si Evil si il stim foarte bine."
"Atunci ai vreo idee?"
"Cam multe."
"Nu mi-ai spus tu de o cascada in spatele careia e o pestera si in care are Kurt ascunzatoarea lui 'oficiala'?" l-a intrebat Lara.
"Ba da. Dar nu e sigur ca e acolo. Ar fi prea usor." i-a raspuns Ethan.
"Merita sa incercam, nu?" a intrebat Jake.
"Da. Merita. Unde e?"am spus.
Ethan s.a intins si mi-a aratat undeva la vreo 30 km distanta de haita.
"Cu masina, ajungem acolo in mai putin de o ora." a spus Mark.
"Nu ar fi mai bine daca ne-am transforma?" a intrebat Jake.
"Ba da. Dar e mai putin obositor cu masina. Asa vom fi in forma pentru lupta." a argumentat Mark.
"In regula. Luati cei mai buni 30 de varcolaci si aduceti 6 masini. Sa fiti gata in cel mult 20 de minute. Ethan si Mark veniti cu mine." am spus.
Au aprobat si au plecat toti in afara de Ethan si Mark.
"Noi facem planul de lupta."
Dupa mai putin de jumatate de ora, s-a auzit o bataie in usa si am vazut-o pe Kira.
"Suntem gata." ne-a spus.
Ne-am dus afara unde 6 jeep-uri negre stateau aliniate si primul era alocat pentru noi. Ne-am urcat in masina si chiar cand sa inchid usa in urma mea, am auzit un marait inconfundabil. Evil. Toata lumea a iesit din masini. Prima data am vazut ochii rosii sangerii cu urma de turcoaz. Apoi am vazut-o iesind din copaci.
"Unde fugeai asa?" m-a intrebat.
Ceva nu era in regula.
"Veneam dupa tine." i-am raspuns.
Era o tensiune ciudata in aer care n-ar fi trebuit sa fie acolo.
"Si? N-o sa ma imbratisezi?" m-a intrebat.
Am inspirat adanc. Nu numai ca rogues erau peste tot dar si Evil avea un miros diferit. Mirosul ei si inca ceva care se simtea mai tare. Ce i-au facut?
"Iesi afara Kurt!" am strigat incercand sa-mi pastrez calmul.
Evil a inceput sa rada.
"Se pare ca nu esti chiar asa de disperat cum am crezut." a spus.
Atunci, rogues au sarit din copaci si au atacat haita. Evil se uita in continuare la mine zambind cu ochii rosii.
"Chiar vrei sa faci asta?"am intrebat stiind ca in jurul meu se lupta varcolacii.
"Nici nu stii cat de mult."
In clipa urmatoare a sarit pe mine cu ghearele scoase.
Evil pov:
Am clipit des. Nu vedeam nimic. Auzeam, in schimb, o voce.
"Trebuie ii eliminam repede. In 24 de ore dispare efectul serului."
Ce ser? Primul lucru pe care l-am vazut a fost fata lui Kurt la un metru distanta.
"Cum te simti, Evil?" m-a intrebat.
"De parca as fi inca legata." i-am spus ridicand mainile.
Nu credeam ca avea de gand sa ma elibereze, dar merita incercat. Pana la urma, a obtinut ce si-a dorit, nu? Sunt de partea lui acum.
"Da-mi un motiv pentru care te.as elibera. Vrei sa-l omori pe Aiden?"
Aiden. Persoana care m-a ruinat. Care mi-a distrus viata pe care o creasem destul de greu. M-am ridicat vrand sa sar pe Kurt de nervi dar lanturile ma tineau.
"Da-mi drumul ca sa-l distrug pe nenorocitul ala!" am strigat.
Din cauza lui eram acum aici si din cauza lui nu mi-am putut continua viata in liniste!
"E bine pentru mine." mi-a spus.
A facut un semn din mana si doi barbati au venit si mi-au dat lanturile jos. Din cauza nervilor pe care ii aveam in mine, l-am luat pe unul dintre ei de gat si l-am aruncat in celalalt, amandoi ajungand in perete.
"Usor! Pastreaza-te pentru Aiden!" mi-a spus Kurt.
Am marait la el. Dar Kurt doar a zambit.
"Imi place. Acum haide. Nu avem timp de pierdut. Iti spun planul in masina."
"Planurile tale dau gres mereu. Eu o sa-l fac pe asta."
A deschis gura sa spuna ceva. L-am luat de gat si l-am trantit de perete stiind ca am ochii rosii.
"Daca ma contrazici, te arunc in partea cealalta a camerei!" i-am strigat in fata.
"Bine, bine" mi-a zis ridicand mainile.
I-am dat drumul si am iesit din pestera asta nenorocita. Am trecut de cascada de la gura pesterii, ajungand langa un sir de 30 de jeep-uri negre. Kurt a ajuns la cateva secunde dupa mine.
"Vad ca te-ai aprovizionat." i-am spus.
"Haitele sunt cel mai bun si mai ieftin magazin."
"Era mai bine daca aveai ceva bani." am spus urcand intr-o masina.
"Nu poti sa apreciezi si tu ceva?" l-am auzit inainte sa inchid usa.
A urcat in stanga mea, la volan.
"O sa apreciez atunci cand o sa vad haita in flacari si pe Aiden mort de mana mea. Sa le spui prietenilor tai sa nu se atinga de Aiden. Si nici tu. Eu ma ocup de el."
"De acord."
"Nu negociam. Te avertizam."
Pe drum spre haita am facut planul. Cum intram in haita fara sa dea nimeni alarma, eu sa-l pacalesc pe Aiden si daca nu se prinde sa-l imbratisez si sa-l omor pe loc iar rogues o sa sara din copaci si o sa atace haita. Daca Aiden se va prinde, vom intra direct in lupta dar nimeni nu se atinge de el. Din cauza ca paznicii de la granita ma stiau, a fost usor sa-i omoram pe cei care pazeau o parte a granitei si am intrat in haita. Toti rogues s-au urcat in copaci, iar eu am fugit spre centrul haitei. Cand am ajuns, i-am vazut urcand in masini. Trebuie sa-i opresc. Am marait puternic chiar inainte ca Aiden sa inchida usa in urma lui.
A iesit instant din masina, iar eu m-am aratat dintre copaci stiind ca rogues sunt deasupra noastra.
"Unde fugeai asa?" l-am intrebat.
Ma privea nedumerit. Nu cred ca va merge.
"Veneam dupa tine." mi-a raspuns.
"Si? N-o sa ma imbratisezi?" l-am intrebat.
A inspirat adanc. Ii simtise pe rogues. Trecem la planul B.
"Iesi afara Kurt!" a strigat.
Am inceput sa rad.
"Se pare ca nu esti chiar asa de disperat cum am crezut." i-am spus.
Atunci, rogues au sarit din copaci si au atacat haita. Eu ma uitam in continuare la el zambind cu ochii rosii.
"Chiar vrei sa faci asta?" m-a intrebat, desi in jurul lui se lupta varcolacii.
I-am zambit si in clipa urmatoare am sarit pe el cu ghearele scoase. Ne-am rostogolit amandoi pe pamant.
"Nu vreau sa te ranesc." mi a spus.
"Pacat. Eu vreau." i-am raspuns.
Mi-am infipt ghearele in stomacul lui. Cand am vrut sa fac acelasi lucru, iar, m-.a prins mana. Am inceput sa rad.
"Stii bine ca nici daca ai vrea, nu m-ai putea invinge." i-am spus.
L-am prins de gat cu mana libera si am strans vrand sa-l sugrum, dar cineva a sarit pe mine. Ethan m-a imobilizat.
"Ce faci?! E Aiden! E sufletul tau pereche! Asta e haita ta! Ce te-a apucat?!" a strigat el.
"Mi-a distrus viata! Da-mi drumul ca sa-l omor!"
"Nu! Revino-ti!"
Am marait.
"Imi pare rau Evil." mi-a spus inainte sa ma dea cu capul puternic de pamant, intunericul acaparandu-ma.
...
Am deschis ochii. Era intuneric si aproape ca nu vedeam nimic. Eram legata cu lanturi de argint. Unde sunt? Ce s-a intamplat? Unde e Ethan?
Aiden pov:
Dupa ce Ethan a dat-o pe Evil de pe mine, am regrupat haita si i-am omorat toti roiges, in afara de Kurt pe care il tinem captiv pentru informatii. Evil m-a ranit destul de rau, dar sunt Alpha-ul Suprem. Nu pot fi omorat prea usor. Din pacate, a trebuit sa o inchidem si pe ea. Nu stiam ce sa fac.
Dupa ce l-am torturat pe Kurt folosind foc, curent etc, ne-a spus ce i-a dat lui Evil. A folosit un amestec de plante care te face sa-ti urasti sufletul pereche, sa-ti amintesti doar ce e rau despre el si sa vrei sa-l omori mai tare decat cel mai mare dusman al tau. Efectul serului dispare in 24 de ore, deci pana acum, Evil trebuie sa fi redevenit ea. Da, inca avem de rezolvat unele probleme, dar macar acum nu mai vrea sa ma omoare. Desi, n-as fi prea sigur...
Am coborat in catacombe sperand sa o pot elibera pe Evil. Cand am ajuns in fata celulei, ea tragea de lanturi.
"Evil?"
S-a oprit si s-a uitat spre mine. Ciudat e ca nu parea sa ma recunoasca. In ochii ei era doar confuzie.
"Da-mi drumul!" a strigat.
Nu mai avea ochii rosii, iar mirosul serului disparuse.
Am intrat.
"Esti bine?"
"Ce vrei? Unde e Ethan? Nu am atacat nicio haita!" a strigat ea.
Ce?!
"Evil? Ce tot spui?"
"De ce m-ai adus aici? Unde e Ethan?"
Parea nedumerita si totusi calma si amenintatoare. Ca in ziua in care ne-am cunoscut... Si atunci am realizat. Evil habar nu avea cum ma cheama sau ce se intampla.
"Stii cine sunt?" am intrebat fiindu-mi frica de raspuns.
"Ar trebui?"
A/N: Capitol special de Craciun, ce pot sa zic.
La media e Aiden atunci cand vorbeste cu Evil.
A, si... Craciun fericit! :)