Femeia îşi privi cu exasperare soţul. Știa că nu are nicio intenție să-i spună cine era fufa aceea pe care o admirase fără pic de rușine. Din contră! O privea amuzat, cum încerca să-l ucidă cu privirea.
Îi plăcea să o vadă geloasă! În ochii lui, gelozia o facea și mai frumoasă, dacă asta ar fi fost posibil. Dunga aceea mică între sprâncene, îi părea foarte sexi. Şi buzele ei bosumflate... Păreau numai bune de sărutat! Și el era mai mult decât tentat să o facă!
Își ridică privirea către cealaltă femeie ce se uita la el cu neruşinare, lingându-se pe buze şi făcându-i cu ochiul. Oricât i-ar fi plăcut să o facă geloasă pe Elizabeth, gesturile „senzuale" ale brunetei îi făceau greață. Și cel de lângă ea! El era și mai rău! Privea fascinat către soția lui, implorându-l, parcă, să-i dea un pumn în gură.
- Bine, tu ai vrut-o! Ţi-o zbor din restaurantul ăsta de fiţe! Răbufni blonda, nervoasă.
- Termină cu crizele! Spuse în șoaptă, uimit, că Liz chiar voia să-și ducă planul la bun sfârșit.
O luă de braţ şi o scoase afară din restaurant. O trase după el până la maşină, unde ea reuşi să îşi recupereze mâna din ghiarele lui.
- Ba mă crizez cât vreau! Tu te holbezi la aia şi tot eu sunt vinovată?! Ţipă, fluturându-și mâinile prin aer. Ești soțul meu!
- Geloasă, Elizabeth? Zâmbi acesta drăceşte, privindu-i fața furibundă.
- Am de ce să fiu geloasă, Hunter?
- Nu.
- Cum nu?! Ţipă ea din nou, lovindu-l cu geanta în piept. Te holbai la ea ca... ca...
- Cum, iubito?
- Aşa cum nu m-ai privit pe mine niciodată!
- Şi ce ai văzut tu în privirea aia?
- Nu ştiu... Erai ca un animal! Era ceva ciudat în privirea ta... Pasiune, nu ştiu! Nu mă întreba! Răspunse rănită.
- Eşti nebună, mă jur!
Deşi îi plăcea să o vadă geloasă, îl aducea în pragul nebunei şi storcea toată răbdarea din el. Cum putea să creadă asta?
- Te întreb pentru ultima dată! Cine e aia?
- Bine! E o tipă cu care am făcut sex. Nu eram virgin când m-ai luat, știi asta, nu? N-am mai văzut-o de ceva timp şi m-am mirat să o văd! Mai ales la braț cu ăla
- Nici când l-ai găsit pe Graham cu capul în ţâţele mele n-ai reacționat aşa! Ţipă Elizabeth, deschizând portiera şi întrând în maşină.
Hunter porni nervos după ea şi întră şi el în maşină.
- Nu pierzi nicio ocazie să îți amintești de asta! Țipă la rândul lui, nervos pe faptul că amintirea aceea conta atât de mult pentru ea.
Îşi băgă mâna în părul ei şi o trase spre el. Îi captură gura într-un sărut ce o năucea. Era la fel e pasional, de carnal, de plin de viaţă a data trecută. Când era nervos era alt om, şi începea să îi adore această parte a lui, doar că de data aceasta nici ea nu avea o stare diferită! Avea să iasă scântei!
Îi prinse părul brunet în mâinile ei, trăgând cu putere pentru a adânci sărutul. Nu o mai interesa nimic! Nici că erau într-o parcare, nici că acum câteva minute se certau la cuţite! Nici faptul că nu era pregătită pentru actul sexual nu o alarma! Doar îl dorea pe acel
bărbat incredibil de sexi ce îi devora gura ca pe un ospăţ.
Mângâierile lui erau dure și pline de patimă. Dar doar ele puteau să-i stingă dorința aceea pe care o simțea în piept. Îl mușcă de buze, mârâind ca un copil răsfățat să îmbrățișeze. Distanța dintre ei era prea mare, din punctul ei de vedere. Avea nevoie să o ia în brațe și să-i dovedească că ea era singura lui femeie!
Jucând un joc crud, brunetul nu mișcă un deget, deși îi înțelesese clar aluziile soției sale. De data aceasta dacă ea îl voia pe el, trebuia să vină să îl ia!
Sătulă de așteptarea ceea care o rodea pe interior, Elizabeth își aruncă un picior peste el, încălecându-l. Hunter îi răspunse, întinzând-o peste volanul din piele și sărutând-o cu disperare pe sâni. Îi ridică fusta interminabilă, pipăindu-i picioarele catifelate.
Corpul femeii zvâcni violent când degetele lui dibace ajunseseră între coapse, făcând-o să claxoneze de câteva ori. El îi îndepărtă, râzând, chiloțeii minusculi, mângâind cu atenție pliurile satinate și fierbinți ale feminității sale.
Gemetele ei erau parcă incantații ce îl hipnotizau și îl împiedicau să se oprească.
Îi ridică piciorul după gâtul lui, sărutând pasional printre bretelele sandalelor. O trase mai aproape, cuprinzându-i sexul în palma lui aspră.
Blonda își ținu respirația, privindu-l adânc în ochi. Unghiile i se înfipseră în carne atât de adânc încât îi lăsase mâinile tremurânde. Bărbatul zâmbi. Era ridicol că doar de la o simplă atingere, femeia mai avea puțin să juiseze.
Dintr-o singură mişcare îi rupse peticul dantelat ce îi stătea încă în cale. Apoi într-o grabă exacerbată, el încercă să îşi desfacă cureaua, mârâind ca un lup înfometat. Nu apucă să o facă bine că un ciocănit insistent în geam îi trezi la realitate.
- Deranjez? Zise polițistul, îndreptând lanterna către ei.
Fiecare îşi reluă locul în timp record. Bărbatul deschise geamul, pe când blonda își trecu de zeci de ori mâna peste rochie, netezind-o. Nu era cu adevărat șifonată, însă orice ocupație era mai bună decât privirea în ochi a burtosului care le întrerupsese momentul de amor.
- Îmi cer scuze, domnule polițist. Pe mine și pe soția mea ne-a luat valul...
- Soție, ah? Întrebă bărbatul, luminând-o cu lanterna pe Lizzie. Așa zic toți!
- Probabil, dar în cazul nostru e adevărat. Continuă Hunter, înmânându-i actele lor de identitate, pentru a dovedi că poartă același nume.
Elizabeth se înroșise din cap până în picioare. „Așa spun toți?" Oare câți mai făceau astfel de prostii? Și oare din toți nebunii care făceau asta... Se mai întâmplase ca vreunul să claxoneze, pentru a atrage singuri atenția poliției, așa cum făcuseră ei? Oh, Doamne! Era mama unui copil, iar ea se comporta mai rău ca o starletă de filme pentru adulți! Da, poate că nu mai făcuse dragoste de zece luni, dar asta era oare o scuză?
Tot ce și-ar mai fi dorit atunci, era ca pământul să se crape și să o înghită!
- Ar trebui să vă amendez pentru indecență! Șopti omul legii, înapoindu-le buletinele. Domnilor, vă rog să plecaţi! Sunteţi într-un loc public pe unde trec minori.
- Sigur domnule, plecăm imediat. Răspunse Hunter, ruşinat.
Ruşinat? De când? Era acelaşi bărbat care a purtat o discuţie cu alţi poliţişi stând gol în faţa lor?! Lui Elizabeth nu îi veni să creadă.
- Mă simt ca un adolescent în călduri. Mormăi acesta ieşind din parcarea restaurantului, conducând spre casă.
Tânăra nu zise nimic. Încă nu era capabilă să vorbească. Simțindu-i stânjeneala, bărbatul îi luă mâna și i-o sărută.
- Mă bucur că ne-a oprit! Era să îţi fac rău... Îngăimă el, privind când la ea, când la drumul din față.
- E şi vina mea... Te-aș fi mâncat de viu! Exclamă aceasta, fără să realizeze ce spune.
Iar râsul lui involuntar o făcu să se simtă și mai rușinată ca înainte.
- Hei! Știu că te-am tachinat, dar... Vreau să știi că nu am nicio legătură cu aia din restaurant, Lizzie. Nu îmi doresc nicio altă femeie în afară de tine! Iar pe tine te doresc atât de mult, încât a început să mă doară! Zise, privind către pantalonii care stăteau să pleznească.
- Nici eu nu am nicio legătură cu niciun alt bărbat în afară de tine! Hai să promitem că din seara aceasta vom avea încredere unul în altul! Hai să nu mai lăsăm soarta să ne despartă! Nu ai idee cât sufăr când nu sunt aproape de tine! Îl rugă, cu ochii înlăcrimați.
- Bine! Nici eu nu suport să stau departe de tine. Deși trebuie să recunosc că îmi place când ești geloasă... Râse el, făcând-o să se încrunte. Promit să am încredere în tine și să îți spun mereu adevărul.
- Promit să am încredere în tine și să-ți spun mereu adevărul! Repetă ea, luându-l de mână. Și adevărul e că... Vreau să lucrez din nou. Spuse rapid, profitând de situație.
- Nu! Mârâi acesta, exprimând primul lui impuls.
Însă nu avea niciun motiv logic pentru a-i interzice asta, iar dacă nu voia o nouă ceartă, trebuia să-și șlefuiască puțin cuvintele.
- Adică... suntem departe de oraş, frumoaso. Nu vreau să fii departe de mine şi de Heath. Continuă acesta în semn de scuză.
- Dar, Hunter...
- Ştiu, dar ai născut de curând. Mai ai de stat acasă. După ce mai creşte copilul, poţi să lucrezi. Îţi promit. Zise, oprind mașina și sărutând-o pe frunte.
- Defapt... Am o idee, iubitule.
***
Bărbatul privi către grămada gălăgioasă de copii. Fiecare vorbea pe înţelesul lui, arătând către ceva. Unii desenau peisaje alături de asistenţi. Unii călăreau nişte ponei, iar alţii nişte cai, special aduși pentru ei.
Elizabeth făcuse o treabă atât de bună într-o singură lună!
Casa de oaspeţi se transformase într-un centru de ajutor pentru copii cu autism. Iar ea, alături de echipa pe care și-o formase cu cea mai mare strictețe, ajuta copii cu tot felul de boli mentale. Vizați erau în special autiștii, însă copiii abuzați și cei care sufereau de depresii și atacuri de panică făceau parte din programul ei. Mai bine zis, nu o lăsa sufletul să refuze pe cineva, iar el era cu siguranță mândru de cea care îi purta numele!
Casa aceea oricum nu era folosită. Nu aveau musafiri atât de des. Şi când aveau, îi caza în casa mare. Aveau destule camere şi acolo.
Nu se gândise la asta, dar soţia lui se dovedise a fi o femeie plină de surprize. Când îi spusese de ideea ei... Nu putuse să o refuze. Sclipirea din ochii ei spusese totul. Era dedicată în ceea ce făcea şi chiar dorea să îi ajute pe acei copii. Iar el chiar era fericit că lucra de acasă și că putea să o aibă lângă el tot timpul.
Poate prea lângă el... Gândi el, făcându-și reproșuri că zilele ei de lăuzie păreau interminabile! Când avea să poată să-și ceară drepturile de soț? Trecuse o lună!
- Ce-i fetiţo? Vorbi el cu Storm, o iapă gestantă, albă ca o furtună de zăpadă. Am înnebunit de tot, ah? Spuse, sărutând-o pe creștet și punându-i mâna pe pântecul ei fierbinte.
Animalul necheză, fiind deranjat de atitudinea lui băgăcioasă.
Hunter bătu în retragere, râzând. Se gândi că mânzul acela avea să i-l dăruiască lui Heath. Era fiul lui! Era normal să învețe să călărească chiar înainte de a învăța să meargă. Spera ca dragostea lui pentru locul acela să fi fost suficientă pentru a i-o pasa și fiului său, care spera să ducă mai departe tradiția.
- Hunter! Îl strigă Elizabeth, agitată, scoțându-l din gândurile sale.
Brunetul îşi întoarse privirea către femeia ce alerga pe drumul de la intrare. Neliniştit, începu să alerge către ea.
- În casă! Acum! Completă ea, neoprindu-se din alergat.
- Ce s-a întâmplat? Țipă el,
- Avem undă liberă! Urlă peste pășune către soțul ei.
Brunetul privi neînţelegător către ea.
- Undă verde? La ce? Întrebă, iar fața ei se înroși.
Tânăra duse degetul la gură și îi făcu semn să se grăbească spre casă.
- Oho! Țipă Hunter extaziat, începând să se dezbrace de geacă și de bluză încă de pe pajiște.
Ajunşi în acelaşi timp în faţa uşii de la intrare, ea sări în braţele bărbatului, înconjurându-l cu tot corpul.
- Adică... putem să...
- Da! Repetă ea, făcând un semn afirmativ din cap de mai multe ori.
Atunci bărbatul întră cu ea grăbit în casă. O lipi de primul perete întâlnit, devorându-i gura. Femeia îi desfăcu cămaşa, rupându-i nasturii şi dezbrăcându-l grăbită. El îi ridică rochia până în talie. Apoi se uită prin jur, căutând o cameră liberă.
- Sunt nevasta ta, n-ai nevoie de maniere. Poţi să mă ai şi aici, pe perete! Şopti ea aproape gemând în urechea lui.
- Dacă vine Amy sau Cara?
Cu un geamăt animalic, Hunter intră cu ea în prima cameră găsită: spălătoria.
Se trânti cu ea pe mormanul de haine din colţul încăperii. Rochia dispăru de pe blondă imediat și la fel şi lenjeria intimă. Apoi se luptă cu blugii săi, într-o grabă caraghioasă.
- Grăbeşte-te! Nu vreau să mai aştept! Ţipă Lizzie la el. Am avut 11 luni de preludiu! Mi-a ajuns!
- Orice doreşte doamna mea! Spuse, aruncând cureaua.
Intră în ea într-un mod delicios, ce o făcu să-şi dea capul pe spate, lăsând gâtul expus gurii sale înfometate.
Era pregătită! Era mai pregătită decât fusese vreodată în viața ei! Uniunea aceea era atât de completă, atât de firească încât nu își imagina cum se gândise măcar vreodată să facă asta cu altcineva. Aceea era fericirea adevărată! Fără bogății, fără orgolii, doar trupurile lor unite, acoperite de sudoare. Doar mușchii lor încordați și pielea lor înfiorată. Doar el și ea și o mișcare înnebunitoare de du-te-vino care creștea în intensitate cu fiecare secundă trecută, aducându-i la pragul nebuniei, leșinului și morții!
Plăcerea aceea crescândă nu putea fi comparată cu nimic ce simțiseră până atunci. Era o fuziune atât de sacră încât trecea de granițele fizicului. Și totuși era o iubire atât de carnală încât pentru un moment crezură fiecare că erau ultimii doi oameni rămași pe Pământ. Era mai mult decât cuvintele puteau să explice!
- Nu vreau să se termine prea curând! Gemu el, retrăgându-se brusc din ea. Zâmbetul lui victorios, valora mai mult decât o mie de cuvinte.
Liz îl privi în ochi, încercând din răsputeri să-și recapete suflul.
Brunetul închise ochii, încercând să țină în frâu instinctul de a sări din nou pe ea. Și reuși... preț de două secunde...
Dar atracția aceea era peste puterea lui! Așa că o luă în braţe şi o puse pe maşina de spălat, care era, în mod ironic, în funcțiune. Îi puse picioarele pe umerii săi, apropiind-o de el. Apoi se contropiră din nou.
Gemetele lor inundau camera. Trepidațiile mașinii îi adusese rapid la ritmul de dinainte. Pierdută în spasmele orgasmului, ea se ridică în fund, repede, vrând să întensifice mişcările pentru ultima dată. Se lovi cu capul de dulapul de deasupra ei și căzu ca secerată.
Bărbatul o privi ca un orb ce vedea pentru prima dată lumina zilei. Totul era în ceață și părea mult prea luminos ca să destingă ceva. Ce naiba se întâmplase? Tocmai o omorâse?! Se întrebă, zgâlțâind-o serios.
- Elizabeth!