M-am trezit cu o durere de cap ingrozitoare.
Nu mai beau, nu mai beau, in viata mea!
Na, ca asa iti trebuie daca ai vrut sa petreci la clubul ala. Ca ai vrut sa te imbeti. Ca veni vorba de club, am avut cel mai groaznic cosmar. Cum ca eu chiar eram mireasa lui frankenbutt - Nathaniel, fiul diavolului, stiti voi care, parintii mei isi vandusera de adevaratelea sufletele lor, diavolului, si ca disparusera de acasa, Daniel era inger si putea citi gandurile, iar mie imi crescusera aripi rosii, pe spate.
O da, sa mai bei in halul asta, fato...
Am dat sa ma ridic din pat, dar ceva ma tinea in loc.
Vad ca era un brat.
Un brat?
O doamne sper ca nu sunt ca tipele alea care se trezesc dupa o betie zdravana in pat cu nu stiu ce tip...
Te rog, Doamne...
Asa ca imi ridic ochii, incet si observ ca de fapt sunt in camera mea, am hainele pe mine - pffew ce bineee - iar bratul care ma tine lipita de pat si de un corp solid si cald, apartinea cuiva familiar... Ii intalnesc ochii aia caprui care ma fac intotdeauna sa ma topesc. Dar, daca ma uit mai bine, sunt mai degraba aurii.
Daniel nu a stat niciodata asa de aprope de mine incat sa ii admir ochii. Si acum ma priveau cu atata compasiune si DRAGOSTE?
Ochii lui Daniel aratau DRAGOSTE?
Pentru cine?
Asa ca, ma uit in spatele meu, ca un copil copac ce sunt.
Si ma intorc inapoi cu privirea.
Daniel ZAMBEA, de parca stia ce gandeam, de parca imi citea gandurile, hmmm, oare de ce pare cunoscut? Bineinteles in mintea mea discursul de mai sus era cu 3 tonuri mai sus decat trebuia.
- Aaaaah, mai incet, te rog, imi distrugi timpanele! Sau ma rog... mintea, spune Daniel.
- Huh, ce timpane? Ce minte? Nu am zis nimic! doar am gandit
Si el nu avea cum sa stie pentru ca el nu-
- IMI CITESTI GANDURILE! il acuz eu.
El ramane nemiscat.
- Daniel, spune-mi te rog ca tot ce s-a intamplat ieri a fost, de fapt un vis urat si nimic mai mult...
- Uhm, se balbaie Daniel si se incrunta.
Se ridic pentru a ma privi mai de aproape. Ma mangaie incet si ofteaza.
- Sunt doar mahmura, creierul meu inca nu functioneaza bine.. Ma rog ai inteles esentialul, asa ca spune-mi ca este doar o chestie din cauza alcolului.
Daniel imi apuca mainile si le saruta.
- Nu te pot minti, Crystal, stii asta!
- DANIEL, nu... nu... nu..., ii spun eu printre plansete.
Trebuia sa fie un vis. Dar dupa privirea lui...
- Shhh, te rog nu mai plange. E ok, shh. Sunt alaturi de tine. Iti promit ca nu te voi lasa singura... Iti promit.
Imi sterg lacrimile odata ce ma calmez si imi suflu nasul.
Ma uit apoi la el si ma incrunt.
- Daniel... pot sa te rog ceva?
- Orice, imi spune el sincer.
- Poti sa nu mai imi citesti gandurile? Prefer sa am macar asta... intimitate.
- Ok, spune el oftand.
Se ridica din pat cu bratele in aer in semne de predare.
- O sa incerc sa nu iti mai citesc gandurile... prea mult, continua el cu un zambet atotstiutor, zambet ce imi aminteste de NATHANIEL.
Fata lui Daniel s-a intunecat dintr-o data de parca stia ca ma gandeam la Nathaniel.
O nu, iar mi-a citi gandurile.
- Ti-am spus doar sa incetezi...
- O da? Ca sa ce? Pentru ca te gandesti la el? Nu imi vine sa cred ca dupa toate cele intamplate tot la el te gandesti!! Cum ramane cu parintii tai?
- Daniel, termina! Nu iti sta bine gelos. Iar daca vrei sa joci pe iubitul posesiv acum cu mine, ei bine eu nu... eu nu.... nu pot face fata situatiei asteia.
Si apoi realizez ca a zis ceva despre parintii mei.
Si avea dreptate.
Eu i-am facut sa incheie pactul, din cauza mea au disparut.
Daniel isi plimba mana prin parul blond si ofteaza.
- Uhm, imi pare rau, nu ar fi trebuit sa spun asta. Nu e vina ta. Nici vina lor. Doar ca s-au nimerit la locul gresit si in situatia nepotrivita.
- Nepotrivita, adica bebe eu moarta?
Asta chiar ma scoate din sarite.
Realizeaza greseala facuta si se uita la mine.
- Crystal te rog, intelege ca-
- Ve sa inteleg? Spune-mi cum eu- si nu am mai apucat sa termit pentru ca buzele lui erau lipite de ale mele...
Ma saruta.
Daniel chiar ma saruta.
O doamne, si ce bine saruta.
Si cand era sa ii raspund sarutului, s-a indepartat.
Si-a lipit fruntea de a mea. Dupa ce a oftat adanc mi-a spus:
- Imi pare rau, era sigura cale prin care te puteam opri din vorbarie si sa te fac sa nu te mai stresezi atat.
Si avea dreptate.
Sarutul lui chiar ma lasase fara cuvinte.
Nu mai aveam nici o replica, nimic.
Nu mai ma simteam vinovata, de nimic.
- Trebuie sa vorbim, imi spune el dintr-o data.
Imi mangaiam fara sa vreau buzele. Inca ii simteam buzele lui. Ii aprob inca absenta, iar el continua.
- Eu sunt ingerul TAU pazitor. Misiunea mea este sa te duc inspre LUMINA. Tu esti cheia salvarii omenirii. Atunci cand diavolul te-a inviat, a crezut ca sufletul tau o sa apartina intunericului, insa el nu a stiut ca, bebelus fiind, si fara de pacate, erai un ingeras, erai pura. Asa ca sufletul tau s-a impartit in 2: inger si demon. Esti un om cu sufletul unui inger si al unui demon. De aceea aripile tale sunt rosii. Ele reprezinta sangele omenirii. Tu esti cea care va trebui sa ii protejeze. Diavolul nu si-a inchipuit ca asta se va intampla. Si cred ca nici macar nu a realizat ce esti tu. Sau nici macar nu stie ce poti face. Si nici Nathaniel nu stie ce rol are transformarea ta. Tot ce stie el ca si ceilalti demoni, este ca asta este forma ta, forma reginei lor si nimic mai mult. Tatuajul, este semnul care ii apartine lui Nathaniel, si este rosu tocmai pentru ca nu l-ai castigat ca alti demoni prin dedicatie si sacrificiu, ci prin puterea iubirii, a iubirii pentru orice fiinta de pe pamant, fie ea demon, fie ea inger, fie ea om. Crystal, te rog sa intelegi, ca tu esti cea care poti sa controlezi oamenii, ingerii si demonii. Tu poti face asta. Pretul a fost deja platit. Parintii tai au murit. Oricat de puternica esti, nu vei putea niciodata sa ii aduci inapoi. Un pact este un pact si nu poate fi rupt nici macar de diavolul insusi. Imi pare rau... pentru pierderea ta, dar imi pare bine ca esti in siguranta. Alaturi de mine esti in siguranta. Promit ca nu o sa ti se intample nimic.
Te iubesc... ii raspund mental, discursului lui.
Si cam asta mi-a trebuit.
Paharul s-a umplut si am inceput sa plang din nou.
Pentru cele spuse de el, pentru parintii mei, pentru Nathaniel si chiar si pentru Daniel.
Cred ca am adormit din nou in bratele lui de atata plans, pentru ca m-am trezit apoi ca azi dimineata, in pat, alaturi de trupul sau cald si solid.
- Daniel, tu ma iubesti?
Ms strange in brate si ma saruta pe frunte.
- Cu toata fiinta, raspunde sincer.
- Si de ce nu mi-ai spus pana acum?
Se aude un oftat lung.
- Pentru ca ingerii nu au voie sa se indragosteasca de oameni. Insa ceea ce mi-ai facut tu mie... M-am indragostit de tine neconditionat si irevocabil.
- Si ei stiu? Adica ceilalti ingeri?
- Da, ei stiu. Si de aceea am sa lupt pentru iubirea ta, pentru tine, pentru ca practic nu esti om. Esti un inger. Si nu ar trebui sa fiu pedepsit. Prea mult...
- Nu sunt inger in totalitate. Sunt o parte demon.
- Da, dar ceea ce este bun in tine te defineste, iar ingerul din tine imi asigura permisiunea de a avea o relatie adevarata cu tine. Acum ca ti-ai trezit partea ascunsa a sufletului, si te poti transforma, putem fi in sfarsit fericiti.
- Cum ramane cu Nathaniel. Doar sunt mireasa lui?
Fata lui Daniel s-a incordat dintr-o data.
- Se pare ca va trebui sa il distrug, pentru ca altfel nu te pot avea, imi spune el cu printre dinti. Si voi face asta, pentru ca te iubesc.
- Dar... nu cred ca vreau asta, ii raspund cu voce joasa si imi iau in brate perna.
Ofteaza.
Dupa asta, m-a ia in bratele lui, si isi lipeste buzele lui de ale mele.
Nu am simtit aceleasi scantei, pe care le-am simtit cu Nathaniel, dar cu siguranta simteam ceva...
Era un sentiment de devotare totala, iubire neconditionata si protectie. O caldur divina... Ceva inexplicabil de comfortabil.
Ma simteam ca in Rai alaturi de el. Era ca o raza de lumina.
Raza mea de lumina.. asa ca i-am raspuns sarutului si de data aceasta nu ne-am mai oprit niciunul.
Seara am adormit amandoi, el tinandu-ma in brate si spunandu-mi "TE IUBESC" de "n" mii de ori, iar eu sarutandu-i ochii, nasul, obrajii, barbia si buzele...