A trecut o saptamana de la plecarea lui Eleanor. Au fost 7 zile...nu prea placute. Am vorbit in continuu pe Skype, ea mi-a povestit intr-una, la insistentele mele, cum e Parisul iar eu i-am vorbit despre noul meu apartament. Si da, m-am mutat in noul meu apartament. Parintii lui El m-au ajutat cu caratul, amenajatul si toate cele. Le sunt enorm de recunoscatoare, ar fi iesit un total dezastru fara munca lor.
Apartamentul nu e foarte mare, e chiar ideal pentru o persoana ca mine. E aranjat intr-un mod simplu, dar extrem de dragut. Ma simt ca acasa, aproximativ. Iar primul vizitator in "Paradisul lui Perrie" va fi chiar Danielle....si Liam.
Ce, era ori asta, ori deloc, Liam chiar mi se pare ok si imi era dor de Dany, deci...
Oricum, toata aceasta "revedere" va avea loc maine, deci am timp sa ma pregatesc. Da, am nevoie de putina pregatire emotionala avand in vedere ca cei doi petrec foarte mult timp in preajma lui Harry, chiar daca lui Danielle nu prea ii convine. Insa o face, de dragul lui Liam.
Fiind extrem de plictisita, m-am decis sa deschid televizorul, in speranta de a gasi ceva interesant. Slabe sanse. Dar totusi, am apasat butonul de pornire iar primul canal afisat era unul cu stiri mondene.
"In scurt timp, trupa momentului One Direction isi va incepe turneul mondial, primele fiind concertele de pe continentul european. Pentru mai multe detalii sau rezervari de bilete, puteti accesa site-ul lor oficial."
Si am inchis televizorul. M-am saturat. Argh, peste tot, One Direction.
Ma plimb pe strada, aud "Harry Styles", pornesc radioul, deschid o revista, vad "Harry Styles". O sa innebunesc. Jur, omul ala cu un mop in cap mi-a distrus viata, nu evit sa folosesc expresia "m-a nenorocit".
Trebuie sa ma calmez, sa gandesc pozitiv...asa ca, inspira, expira, Perrie. Inspira, expira.
*
Am fost trezita de catre zgomotul provocat de o usa trantita. Am sarit din pat ca arsa, pentru a vedea ce se intampla, si nu mare mi-a fost mirarea cand am observat ca usa balconului de la camera mea s-a trantit datorita vantului. Argh, se pare ca e o zi ploioasa si cu mult vant. Minunat. Am privit ceasul ce statea frumos pe noptiera de langa pat si am vazut ca e de abia 12:06...Oh Doamne, e 12:06! Iar la 13:15, Danielle si Liam trebuie sa isi faca aparitia. Am dat de naiba.
Am sarit din pat ca arsa si am fugit spre baie, facandu-mi rutina zilnica, doar ca la o viteza mult mai mare decat de obicei. Apoi, am luat-o inspre bucatarie si mi-am luat un iaurt si un pachet de biscuiti, acesta reprezentand micul meu dejun. Si am mancat in graba, atat de in graba incat am inceput sa sughit. M-am intors in camera mea, schimbandu-ma de pijamale. Cand am verificat ceasul, acesta indica ora 12:50. Inca 25 de minute, e chiar foarte bine.
Am mers in sufragerie si m-am trantit pe canapea. Aceasta a scos un zgomot ciudat, cum scoate de obicei cand cineva se aseaza pe ea. Si nu e de la vechime si nici nu e stricata, e de abia cumparata, cu garantii si toate celelalte chestii irelevante. Am pornit televizorul si am dat pe un post de muzica, dand volumul la maxim, deoarece era difuzat videoclipul uneia dintre piesele mele preferate. Asa ca am imceput sa cant versurile melodiei, cu voce tare...prima oara cand am cantat in aproape un an. Dumnezeule.
Si asa mi-am mai petrecut o perioada de timp, cantand si zambind incontrolabil. Muzica inca are acelasi efect asupra mea. Inca simt fluturasi atunci cand incerc sa ating orice nota, fie ea grava sau acuta. Si a fost deprisos tot acest timp in care am incercat sa neg asta. Am incercat sa ma mint singura. Dar am esuat. Si intr-un fel, ma bucur.
Am fost intrerupta din gandurile mele cand, din nou, am auzit o melodie pe care o indragesc. Si, desigur, am inceput sa cant. Tare, clar si frumos, pentru ca inca am ceva talent acolo—sper ca n-ati uitat cat de modesta sunt. Si am tinut-o asa, cantand in continuu.
Cantam, si cantam, pana cand se aud cateva bubuituri in usa. Iesita din "transa", am observat ca era deja 13:25. Oh la naiba. Am mers spre usa, vazand prin vizor o Danielle enervata si un Liam ce asteptau sa le deschid usa. Asa ca, pentru a nu o infuria pe domnisoara dansatoare si mai mult, le-am deschis in sfarsit usa.
-Perrie Louis Sty-adica Edwards, tu n-ai auzit de a deschide usa oamenilor in loc sa ii tii pe la usa 10 minute?
-Si eu ma bucur sa te revad, Danielle.oftez, neavand chef de o lectie de viata de-a ei—e doar cu 4 ani mai mare, nu cu 20, ce naiba?!—si ma dau din usa, lasandu-i pe cei doi sa intre, apoi ii dau o scurta imbratisare prietenei mele. Dar, bineinteles, cum nu ne-am mai vazut de mult, Dany o transforma intr-o imbratisare de urs. Tipic ei.
-Ce dor mi-a fost de tine, blonduțchi(sa mor daca stiu de unde am scos-o pe asta ((=)
-Si mie de tine, păr mare. Hei si tie, Liam.
-Buna, Perrie. Dragut apartament, desi am vazut doar holul de la intrare. Uhm, am mica intrebare pentru tine...
-Sigur, dar mai intai zic sa intrati in casa, nu? Adica, va tin pe holul asta, plus cat v-am tinut pe la usa...
Dupa ce spun asta, cei doi isi dau gecile jos si se descalta, apoi merg, alaturi de mine, spre sufragerie. Se aseaza pe canapea si bineinteles ca aceasta scoate un zgomot ciudat.
-Doamne, ce a fost asta?sare Danielle, speriata.
-Doar canapeaua. Mereu cand se aseaza cineva pe ea, scoate zgomotul asta ciudat. Si e foarte frustrant.
-Pricep.
Am stat o perioada scurta de timp intr-o liniste ciudata, pana cand Liam s-a decis sa vorbeasca.
-Deci, legat de intrebarea aia...tu cantai mai devreme? Adica, daca da, ai o voce uimitoare, as putea vorbi cu Simon sa te asculte, sau poti merge la un concurs muzical...cert e ca esti talentata si nu ar trebui sa ramai nedescoperita—
-Mersi, dar nu e de mine. Cred ca m-as pierde daca as canta in fata a 10 oameni, deci...
-Oh haide Perrie, Liam are dreptate. Te stiu de ani de zile, ai o voce minunata. Inainte iubeai sa canti si—
-Stii foarte bine de ce evit muzica, Danielle. Putem lasa balta subiectul cu cantatul, va rog?
Si ne-am reintors la acea liniste ciudata. Amandoi au dreptate. Insa nu vreau ca ei sa stie ca macar am gandit chestia asta. Sunt capoasa ca naiba. As fi putut sa il rog pe Liam sa vorbeasca cu Simon Cowell si de acolo totul ar fi decurs natural, evident doar daca ii placea vocea mea. Dar nu, eu trebuie sa fiu departe de Harry. Si daca as avea vreun contract sau ceva cu Syco Records...da, numai departe n-as fi.
Insa, partea cu "concursul muzical" suna interesanta. Ce e drept, din ziua cand Eleanor a plecat m-au tot bantuit niste ganduri legate de o eventuala inscriere la X-Factor. Iar gandurile astea incep sa imi placa din ce in ce mai mult.
-Oh Doamne, ce gazda groaznica sunt. Merg sa aduc ceva de baut.spun si ma ridic de pe canapea, incercand sa scap cumva de situatia asta ciudata datorata conversatiei de mai devreme.
Ajunsa in bucatarie, am pus niste suc de portocale pentru toti 3, apoi m-am reintors in sufragerie. Le-am inmanat celor 2 paharele lor, apoi m-am reasezat langa Danielle. Bineinteles, s-a auzit obisnuitul sunet ciudat.
-Am impresia ca aceasta canapea e bantuita!sare Dany, din nou, speriata de zgomot.
-Crede-ma, si eu.
Restul zilei am petrecut-o discutand despre tot felul de chestii, jucandu-ne jocuri prosteti precum Monopoly pe care nici macar nu stiam ca le am si mancand mancare comandata de la un restaurant chinezesc din apropiere.
In jurul orei 22:00, cei doi au plecat, nu inainte de a repeta intr-una faptul ca a fost o zi minunata si chestii de genul. Si asa, am ramas iar singura cu gandurile mele. Chestie pe care o urasc cel mai mult.
Am intrat putin pe Skype si m-am bucurat enorm sa vad ca El era conectata. Am vorbit pana aproape de miezul noptii.
Viata mea a devenit o rutina plictisitoare si...patetica, sa zic asa.
Insa lucrurile se vor schimba, cat de curand.
————————————————
nu aruncati cu rosii plsss
n-am mai postat de peste o luna. sunt o fiinta groaznica. e 4 noaptea ou da aim ă bed gărl capitol plictisitor, csf. dar eu tot vr sa va vad parerile =))
vr sa va multumesc enorm pentru cele aproape 12 mii de citiri si cele*suspin*PESTE O MIE DE VOTURI.
da, 1K. am murit k bye.
mno, io sper sa va placa. si sper sa nu mai postez tocmai in noiembrie. oh, si am postat o carte noua. poate aruncati un ochi
VA IUBESC ENOOOORM
francymalik's out (: x