de când cu Henley şi baieţii lui, s-a dus dracului romantismul de vară.
era dus la dracu' de mult.
ca romantismul nostru.
ăla-i prăpădit.
era prăpădit de la început.
s-a născut strâmb.
de fapt
nu s-a născut.
a existat
ca o himeră
în mintea mea
şi a câtorva victime colaterale.
romantism de vară.
de fapt
nu era romantism,
nici măcar nu era.
mai degrabă era un ar fi fost,
sau un ar fi putut fi,
sau un aş fi vrut să fie.
eu nu ştiu dacă aş fi vrut.
ei cred că ar fi vrut.
deci, ce a fost?
hrană pentru orgoliu.
hrană abudentă, caldă, râncedă.
şi s-a îndopat săracu' orgoliu...
s-a îndopat...
până a dat pe-afară.
măcar a dat pe afară râsete haotice
şi-a pătat cu soare nopţi bete
lacune de adevăruri
şi o lagună de realităţi manipulate
pe care eu am înghiţit-o,
am secat-o,
în care m-am scăldat,
şi mi-am adăpat piticii verzi de pe creier.
măcar
mi-a dat o antagonistă
pentru universul meu şubred.