Un jurnal nebun de citit

1

Pornind de la premisa inventată de mine,cum că:mai bună e o inima de piatră decât o inimă frântă,am hotărât să nu mai caut marea/mica iubire(cum i-o zice)ca și cum aș cauta comoara de la capatul curcubeului(toată lumea știe că nu există așa ceva)refuz sa îmi ling rănile după ce alt cineva intră în sufletul meu cu bocanci și își bate joc,atât de simplu și de ușor sau să frâng vre-o inimă apoi să se facă un club cu numele,,CLUBUL INIMILOR FRÂNTE DE CRISTINA'' .Daaa!de parca aș putea eu să frâng vre-o inimă,nu că mi-ar părea rău,să sufere cineva la fel de mult ca și mine,dar sa fie aceeași persoana care m-a rănit pe mine,să ne lingem împreună rănile.Sună puțin a BDSM,mult mai interesant decât un emo ce-și taie venele de unu singur. Din ce am spus până acum,s-ar crede că am la propriu o inimă de piatră,dar nu e așa,iubesc și sunt iubită,de părinți și de familie,îi iubesc și mă iubesc,mi-aș da și mâna stângă pentru fiecare din ei.De prieteni și iubiți nu pot să mă pronunț, am avut așa ceva dar pentru perioade foarte scurte din viață,nu a fost nimeni loial și sincer așa că mai bine fără.Toata lumea scrie despre iubire,fie ea împlinită,împărtășită,frântă,pierduta,etc, eu am început sa scriu după ce am simțit(nu scriu vorbe scoase din cărți) după ce am citit și am înțeles cât de simplu și cât de frumos iți poți exprima astfel toate gândurile.