- Ce zi frumoasă.
- Plouă.
- Nu 'plouă', ci plouăă!
- Ăă, da... m-am prins.
- Stai, stai. Eu sunt aia fără chef de vorbă, ce sa întâmplat?
- Nimic important, sunt doar mai obosit.
- De ce?
- N-am prea dormit.
- De ce?
- De ce tot insişti pe treaba asta?
- Pentru că te-ai trezit cu toanele astea de pizdă şi îmi raspunzi pe jumate la tot ce te întreb.
- Oare de unde am învățat asta?
- Oh, taci.
- ... S-a sunat.
- Aham, nu e ca şi cum aş fi auzit, nuu.
- Cat de repede poți trece de la fetița îngrijorată pentru alții, la o afurisită.
- Ce? Nu eram îngrijorată pentru tine.
- Okay.
- Chiar nu eram!
- Nu e ca şi cum ai încercat să ajungi la motivul pentru care sunt obosit printr-o serie de întrebări.
- Cât de neoriginal poţi fi.
- Deci recunoști că erai îngrijorată.
- Tâmpitule.