o zi şi noapte te-aş plânge.
o săptămână mi te-aş reaminti.
o lună te-aş purta cu mine
în vene şi vase de sânge,
fiindcă ştii că doar tu
îmi puteai pulsa viaţă în inimă.
un an te-aş tot vizita
în cabana ce ţi-ai construit-o
în pădurea minţii mele.
un secol şi încă ceva
aş simţi lumina pe care
mi-o creezi înlăuntru-mi.
un veac te-aş dispreţui,
dar peste încă unul mi-ar trece.
un infinit n-ar fi de-ajuns
să te am lângă mine
exact cât am nevoie.
un sfârşit şi un nou început
va dura să te uit.