Durerea de cap ii alunga tinerei fete orice farama a vointei sale de a se ridica din asternutul sau bine primitor si cald.Insa stand cu fata in perna,reuseste sa-si intoarca capul si sa deschida un ochi.Imediat il deschide si pe celalalt.La inceput se uita prin dormitorul sau ramanand uimita la intunecimea camerei.Dar isi da seama imediat ca perdelele camerei nu sunt trase.Ofteaza,desi decizia de a se ridica i-a parasit mintea,se ridica incet din pat si se aseaza in sezut.Ochii ei,putin migdalati si mici,de obicei de un frumos si cald maroniu,ii simte obositi si o mananca,frecandu-i usor cu buricele degetelor reci.Parul,de culoarea boabelor de cacao,i se prelingea neuniform peste umerii ei mici,pe spate depasindu-i putin posteriorul.Avea parul foarte lung,de aceea unii apropiati ii ziceau Rapunzel.Pielea ei era nefiresc de alba.Nici macar mama sau sora ei mai mica,care erau amandoua blonde nu aveau un ten asa de deschis,precum magnolia.Iar buzele,nu prea groase dar foarte frumos conturate erau neobisnuit de roz.
Intr-un sfarsit,se ridica din pat,indreptandu-se spre fereastra acoperita cu o perdea rosiatica cu dungi portocalii.O da la o parte incat toata revarsarea orbitoare de lumini ii inunda dormitorul.Razele jucandu-se putin cu ochii ei,orbindu-i usor.
New York e minunat,mai precis Manhattan.Aceasta zona a New York-ului care are multe atractii turistice,muzee si universitati.Dintre care este una la care tatal ei preda.
Aflata la etajul al treilea,priveste lumea de jos,care grabita mergeau la locurile lor de munca.Deodata il observa pe tatal ei,grabit,cu niste dosare dupa el.Cu siguranta abia acum a iesit din complexul de apartamente în care locuiește ea impreuna cu restul familiei.Sa fi profesor la universitate precis nu e usor,dar tot ar trebui sa fie mai precaut si punctual.
Isi indrepta privirea spre ceas si instantaneu starea ei de amorteala dispare.
-La naiba!injura ea.
Tot vorbind de impunctualitatea tatalui sau,nu si-a dat seama cat de tarziu este.Va intarzia la cursuri.Mai ales ca nu mult mai are si absolva facultatea de drept.Urmand dupa aceea un stadiu de pregatire timp de doi ani.
...
Dupa terminarea cursurilor Adele se afla intr-o mica cafenea.Insa nu e singura.
-Trebuie sa vi sa stai cu mine!
Zise Britney,prietena din copilarie a Adelei.Britney este si ea din Marea Britanie,la fel ca Adele.Au invatat la aceasi scoala timp de patru ani.Din pacate au fost separate datorita parintilor lui Britney care au divortat,iar ea a trebuit sa plece cu mama ei in America.De nebanuit ca peste ani se intalnesc din intamplare la aceasi facultate.
-Nici nu ma gandesc,Britney,spuse foarte calm Adele,band din cafeaua ei.
Ochii caprui deschisi,de culoarea chihlimbarului o privesc aspru acum pe Adele.Britney isi incrunta sprancenele subtiri si inchise la culoare,acestea fiind in contrast cu parul ei foarte blond,ondulat si lung pana la omoplati.Explicatia fiind ca tanara este vopsita,culoarea parului ei naturala fiind un brunet de abanos.
-Uite,isi ridica putin vocea Adele,eu invat de patru ani la acesta facultate.Atat parintii mei cat si eu nu ne-am dorit sa stau in internatul facultatii.Avand noroc ca facultatea se afla chiar in orasul in care locuim,am decis sa fac mereu naveta.Tu insa ai ales sa stai in internat,chiar daca esti din acelasi oras,mai ales ca mama ta este foarte ocupata cu munca.Te inteleg,deci intelege-ma si tu!
Pentru cateva secunde niciuna dintre fete numai scoasera vreun zgomot.Britney chiar plecandu-si putin capul.
-Britt,murmura Adele,cred ca am exagerat putin.Te rog sa ma scuzi...
-Nu,isi ridica capul Britney,ai perfecta dreptate.Off,Doamne...mereu am fost asa...ai dreptate Adele,oricum numai avem mult si terminam.
-Sa-ți aduc aminte de anii de pregătire?ii zambeste tanara cu par aramiu.
-Doamne!Uitasem de ei!Sper sa treaca foarte repede.
...
Peste o ora Adele era acasa.Parintii ei fiind la munca,fratele ei Thomas care are 20 de ani,este la sala,iar sora ei mai mica,Sarah care are 18 ani face meditatii.
Se aseaza plictisita in fotoliul din sufragerie,pornind televizorul alb-negru.Apare si patrupedul ei credincios,Max,un minunat exemplar din rasa Golden Retriever.
"Adele tine minte cand l-a vazut prima data.Acum aprox. patru ani,cu putin timp sa plece in America,cand inca locuia in Marea Britanie,mai precis in capitala,in Londra.Se afla intr-un adapost de animale.A avut un motan negru,Mr.Black de rasa Bombay.Din pacate a murit de batranete,asa ca a venit sa ii doneze lucrurile, animalelor din adapost.Spera ca patutul,jucariile si vasurile de mancare sa le priasca minunatelor necuvantatoare de aici.
-Este un gest minunat pe care il faceti,spuse administratorul adapostului.
-Atat sa pot face macar,zise ea schitand un zambet trist.
-Imi pare rau pentru Mr.Black,spuse cu un zamber sincer dar putin trist,administratorul.
-Multumesc,as putea sa arunc o mica privire prin jur?
-Desigur.
Spuse acestea Adele se duse la custiile animalelor.Pareau asa de triste.Daca ar fi putut sa le ia pe toate acasa,ar fi cea mai fericita.Pisici si caini se uitau curios la ea,cersindu-i mila.Nu crede ca mai rezista acolo,emotiile o napadesc.Cand sa plece,atentia ii fu atrasa de ultima cusca din capatul culoarului.Crede ca e un catel,dar nu il poate vedea bine,pentru ca micutul sta jos cu spatele.Este atat de intuneric,dar ii poate observa blanita aurie,usor murdara.
-Domnule,striga ea,puteti sa veniti aici?
-Desigur,spuse barbatul venind spre ea.
-Acest catel a pățit ceva?intreaba ea.
-Ah,micutul Golden?Este nou venit aici,a fost gasit pe strazi,are din pacate un picior rupt,nici macar nu stim daca o sa mai poata merge vreodata.
-Pai nu i-ati facut un control la un medic veterinar?intreaba Adele nelundu-si privirea de la catel.
-Din pacate nu ne permitem,abia daca putea sa hranim toate animalele de aici.
-Saracutul,spuse fata,apropindu-se mai tare de cusca.
Priveste timp de secunde bune cusca.Ce viata nedrepta poate avea o fiinta nevinovata.Nu poate sa salveze din pacate toate aceste animale.Dar micutul acesta are neaparat nevoie de ajutor.
-Hei,micutule!striga Adele.
Imediat catelul ridica o ureche si-si intoarse capul.O privi si imediat se ridica si fuge spre ea.Dar uita ca unul dintre picioarele din spate e bolnav asa ca a cazut jos.Incepu sa schelalaie usor.
-Domnule,vreau sa adopt acest catel,acum!exclama Adele care se stapanea foarte greu sa nu planga.
-Foarte bine,cum doriti spuse barbatul.
Administratorul deschide cusca si Adele se repede la catel,luandu-l in brate.
-Gata micutule,vei fi bine,spuse ea,uitandu-se in ochii mici si negrii al micutului.
Imediat dupa adoptie,Adele a fost cu el la veterinar.Daca m-ai intarzia putin,micutul Max ramanea schiop toata viata.Urmand tratamentul si-a vindecat piciorul si a putut sa alerge si sa se joace ca orice catel."
Adele statea in fata televizorului,cu Max langa ea.Incepuse emisiunea ei preferata.Insa concentratia ii disparu in momentul in care se aude soneria de la usa.Usor deranjata de misteriosul musafir se duce sa deschida usa,deloc grabita.Imediat regreta ca a facut asta.Socul impanzindu-i tot corpul.In fata ei se afla un barbat.Inalt,cu par saten tuns scurt si ochi verzi.Un chip pe care cu greu l-ar putea uita.
-John,striga tanara contrariata si confuza,ce cauti aici?
-Adele,in sfarsit te-am gasit,spuse baiatul imbratisand-o.
Tanara rupe imbratisarea rapid si se uita serios la el.Ei bine,in fata ei se afla fostul ei prieten.Au fost impreuna cam un an.Iar in momentul de fata m-ai bine o lovea cineva cu o tigaie decat sa-l vada.El este cosmarul care inca o mai bantuie noaptea.Raul relelor.
-Ce naiba cauti aici?il intreba ea vizibil nervoasa.
Si entuziasmul de pe fata lui dispare.
-Asa ma intampini?zise profund iritat.
-De unde ai stiut ca stau aici?Ultima oara cand am vorbit,si asta a fost demult,nu ti-am zis nici macar ca o sa ma mut,sa numai vorbim si unde si adresa.
-Sa zicem ca am sursele mele proprii,ranjeste acesta.O relatie la distanta nu are sanse.Adica tu in New York si eu in Anglia.M-am mutat de curand in aceasta zona a New York-ului,Manhattan.Chiar mi-am gasit si un loc de munca.
Fata ofteaza prelung,punandu-si o mana pe frunte.Parca ar vorbi in chineza,omul acesta chiar nu vrea sa inteleaga.
-Uite,eu chiar ma bucur pentru tine ca ti-ai inceput o noua viata aici.Dar nu vreau sa mai am vreo legatura cu tine,credeam ca am fost foarte precisa.
-Naiva de tine,spuse el,punandu-si mainile pe umerii ei,cred ca venind aici ti-am demonstrat cat te iubesc.
La auzul acestor cuvinte,John se astepta ca Adele sa tresara putin si sa roseasca devenind putin nervoasa.Dar nu s-a intamplat asta.Din contra,pe chipul ei nu puteai sa gasesti vreo urma de sentiment.
-Eu nu te mai iubesc,John,zise extem de calm si aproape soptit Adele,privindu-l drept in ochi.
La asta nu se astepta baiatul.Asa ca isi lua mainile de pe ea si se indeparta considerabil,privind-o cu ura.
-Inceteaza cu prostiile!ridica el glasul.
-Tu sa incetezi,rabufneste satena,ochii ei caprui parca arzandu-i.Nu stiu pe cine ai putea tu sa gasesti ca sa-ti suporte toate crizele de gelozie si posevitate.Dar un lucru sa stii!Nu sunt eu aceea!Numai zic de...
-De ce?!tipa el.
-Numai tipa asa tare,au sa te auda vecinii!
-Crezi ca-mi pasa de vecinii tai stupizi?
-In acest caz nu am ce sa vorbesc cu tine,asa ca te rog sa p...
Dar fata numai apuca sa termine ce avea de zis ca John se repede la ea,o strange in brate si ochii lui verzi o privesc insistent.Inima incepe si bata.Isi pleca capul in jos si stranse din pumnii ei mici.Cand John vroia sa faca urmatoarea miscare,ea se repede din bratele lui,semn ca el nu a tinut-o suficient de trans.
-Pleaca!tipa ea,si inchide usa,in minte ii ramane fata lui John uimita,ochii lui verzi pierzandu-si parca intensitatea culorii.
-O sa te caut si...
Apuca el sa zica,inainte ca Adele sa-i tranteasca usa in nas.
Tremurand putin de la soc,trase cu urechea ca sa fie sigura ca a plecat.Da,nu mai este.Putin usurata,rasufla si se prijina cu spatele de usa,lasand sa alunece usor in jos.Are mare noroc ca nu erau si ai ei acasa.Ar fi iesit un mare scandal.Parca si acum isi aduce aminte de bataile care le primea.Da, batai!John era foarte gelos.Doar daca o vedea cu un baiat vorbind inebunea.Si nu conta ca era un simplu vecin,coleg sau chiar verisor.
"Adele isi iubeste tara de bastina si are multe amintiri placute de acolo,dar si altele mai putin placute.Totul a inceput cand l-a intalnit pe John,acum câțiva ani si ceva.Era mai mare ca ea cu trei ani .S-au intalnit prin intermediul prietenilor comuni.Nu a fost dragoste la prima vedere,cel putin in cazul ei,pentru ca John se indragostise imediat de ea.La inceput facea mereu remarci amuzante si tot invitand-o in oras,s-a decis sa ii de-a o sansa.Primele luni din relatia lor a fost perfecta.Familia ei facand cunostiinta cu John.El chiar ii spunea adesea ca dupa ce ea termina facultatea o va lua de sotie.Ea chiar a crezut ca o iubeste....a crezut prost din pacate.
Tot calvarul a inceput cand John a vazut-o ca vorbea cu un coleg din liceu.
Ajunsa acasa a urmat inceputul cosmarului.Inca tine minte cum John a tipat ca un salbatic la ea si a lovit-o peste obraz.Nici macar nu a lasat-o sa vorbeasca.
Statea in genunchi,plangandu-si suferinta.
-Dar ti-am zis ca e doar un coleg,tipa ea deodata,infruntandu-i privirea aspra a iubitului ei.
Lacrimile deja incepeau sa-i alunece pe obraji.Numai rezista.John era chiar in fata ei,privind-o fara vreo expresie,insa imediat urma sa-si arcuiasca periculos sprancenele.
-Nu te cred!exclama el scurt.
Tanara fata pleca capul la auzul raspunsului.Numai suporta prea mult situatia asta.John nu i-a facut niciodata asta.A crezut ca o iubeste.Totul era peste nivelul ei.Isi atinge obrazul care era inca rosu,datorat palmuirii de care a avut timp cu putin timp inainte.Deodata isi ridica capul trufas si-l priveste sfidator.
-Te urasc!Te urasc cum nu am urat pe cineva vreodata in viata mea!tipa ea din toti plamanii.
Timp de un minut tacerea se asternu precum moartea.Intr-un sfarsit John se duse mai aproape de fata.Ea inca il privea in ochi cand el incepu sa-i magaie parul lung si moale.Privindu-l in ochi,Adele stie ce vrea sa faca,o va face.
-De ce ma minti?o intreaba el neobisnuit de calm.
-Dar eu nu...
Dar biata fata numai apuca sa zica ceva pentru ca John o trase puternic de par in sus,fortand-o sa se ridice in picioare.
-Taci,ii tipa el in fata,stiu ca te-ai culcat cu el,eu stiu tot!"
Fiori reci ii furnica corpul Adelei la amarele amintiri de ceva vreme.Ea nu le-a zis nimic parintilor,nevrand sa-i impovareze cu problemele ei.A incercat din rasputeri sa se ajute singura.A incercat sa se duca la politie dar John a amenintat-o ca va regreta daca va faca acest lucru.Isi zicea ca are o varsta.E adult!Dar tot neputincioasa ca un copil este.Nici macar o buna prietena nu avea careia sa-i zica ce avea pe suflet si sa planga pe umarul ei.Tot vorbind de prietene,si-a adus aminte de Hailey,una dintre prietenele ei din Anglia,oarecum "prietena".Ea fost singura persoana careia i-a zis ca se muta si unde.Va trebui sa o sune mai tarziu.