Pare ca toamna dureaza o vesnicie sa isi faca intrarea; insa cand talpile tale scot in sfarsit acel sunet satisfacator sub pasii tai, cand aerul miroase a fum, vinete coapte si vantul incepe sa muste, e ca si cum totul s-a intamplat intr-o clipa. Nu stiu cand a trecut sau cand a inceput.. si acum ca e iarna ma intreb cum s-a intamplat.
Stau si ma agat de plover-ul gros de un portocaliu aproape jenant in timp ce Serban isi face drum inspre mine. Intregul pamant pare ca e de acord cu fiecare pas pe face il face, aproband cu semne subtile - dar generoase cu publicul, modul in care parul i se lipeste de fruntea transpirata sau felul in care tricoul stie, parca, sa se indoaie in colturile potrivite; si cand in final e destul de aproape mine incat sa disting picaturile de apa ce i se preling pe fata, mi-e cumva rusine sa ma uit la el.
-Namaste! (1) E prostia pe care o zic si simt o caldura familiara urcand pe obraji.
Obisnuit cu sminteala idioata de care dau dovada zilnic, Serban isi ridica coltul buzei intr-o jumatate de zambet ce lasa o singura gropita sa se vada. La vederea ei, ma trezesc zambind si eu.
-Asta din ce cacat de serial e? Nu rateaza el ocazia sa ma faca sa ma simt si mai idioata, cu capul aplecat ca sa nu loveasca pragul de sus al verandei in timp ce urca ultimele scari si se pozitioneaza direct in fata mea.
Vorbind de intimidare...
-Aaa... e un salut. Il informez, atingandu-mi urechea intr-un gest ce ar trebui sa il instiinteze ca nu ma simt in largul meu dar evident ca nimeni nu s-a uitat la Lie to Me!!
-Blondy!! Uite ce mi-a facut iubitul tau!!
Striga Dee de la zece metrii departare, mergand in linie cu Richy si Tony care se chiunuiau sa il faca pe cel mai aiurit hippiot sa isi tina mana bandajata in jos, in loc sa o fluture in aer cu nesabuinta ca si cum nu ar fi nimic in neregula cu sangele si carnea desprinsa ce se zareau chiar si de unde stateam eu!
Cu toate astea, gura deschisa (asteptand intocmai precum un mini-aeroport fulgii de zapada sau mustele degerate) ochii cautand disperati un loc sigur in care sa priveasca si sangele oprindu-se brusc din circulat, nu erau o reactie la evidenta rana suferita de blond in sesiunea de antrenamente incheiata adineauri, ci se datorau pe deplin cuvantului folosit de Dee. Iubit.
Pe jumatate mecanic, inconstient si pe de-o parte curioasa, imi indrept privirea, fara a tulbura aerul destul de incordat deja, intr-un fel de amnezie partiala a membrelor ce refuzau sa ma asculte spre ceilalti. Tony inca tragea de maneca lui Dee in jos iar Richy privea dezgustat la bandajul evident neingrijit si prost pozitionat ce ingaduia privitorilor sa observe gravitatea arsurii ce se intindea pe o portiune mare din bratul baiatului. Pe scurt, nimeni nu parea revoltat sau scandalizat de felul in care Dee privea relatia mea cu prietenul lor. Ca sa fie si mai ciudat, nici nu pareau ca au observat!
Lucrul asta imi da un impuls imens in stima mea de sine si dintr-o data, hanoracul meu de lana portocalie, devine aproape dragut. Jackpot!
-Iti vad buzele miscandu-se Dee, dar tot ce aud e o fetita speriata. Spune Serban ranjind macabru si toata lumea rade.
-Andreea zice ca ar fi timpul sa ne intoarcem, cel putin tu. I se adreseaza Patt fratelui sau vitreg, pasind alaturi de noi in aerul rece de decembrie. Peste plaja goala se lasa linistea.
Jur ca pot sa aud mandria valurilor faramitandu-se in timp ce se milogesc de hotarul de nisisp sa poata trece mai departe; Atat de liniste e. Si cu toate astea, nimeni nu indrazneste sa scoata un pas.
La vederea bratului amicului ei, Patt se opreste si isi ingusteaza ochii. Privirea ei mai apriga ca de obicei, sau cel putin asa mi se pare, trece pe rand de la Tony, oprindu-se pe Richy care ridica din umeri intr-un gest menit sa spuna „la ce te asteptai?" si apoi ajunge la Serban unde zaboveste doar putin mai mult inainte sa ajunga in final la sursa. Cercetand cu atentie fata acestuia, probabil incercand sa determine daca expresia aproape de lesin e doar o farsa sau daca tipul e cu un pas mai aproape de stele, Patt inspecteaza zona insangerata inainte sa se decida.
-Mi se parea mie ca miroase a esec, acum stiu si de unde. Se hotaraste ea dandu-si parul lung pe spate si totodata eliberand miraculos tensiunea acumulata. Ca si cum a primit acordul, lumea incepe sa functioneze normal din nou.
-Abia daca l-a atins, se scuza Tony si nu inteleg de ce situatia are nevoie de lamuriri acum; cand inainte nimeni nu parea ingrijorat. Rotitele din cap se misca insa nu gasesc un raspuns care sa ma multumeasca. Raman la ideea ca Patt ar fi extrem de suparata daca nu ar mai avea un partener de dezbatere.
-Abia m-a atins?! Se crispeaza Dee la retrairea amintirii prin prisma ochilor prietenului sau cel mai bun. Mi-a luat foc toata mana! Exclama el acuzator si instinctiv ma gandesc la Darth Vader si la cum a supravietuit unui jacuzzi in lava fierbinte. Pe langa aia, Dee arata chiar sprinten.
-Exagerezi. Ii da un cot Richy in mana stanga, nelovita, insa Dee cade lat in zapada strigand fraze intangibile din care disting doar una.
-O lume cruda, te parasesc acum! Striga blondul lamentabil, ramanand inert pe covorul alb. Imi vine sa rad si cred ca o si fac cand Patt ma reduce la tacere si imi inghit urmatorul hohot de frica sa nu raman fara par.
-Asta devine ridicol. Il aud pe Serban zicand de langa mine insa buzele ii sunt pecetluite de asemenea cand Patt ii arunca si lui una din privirile ei suparate.
-Dee, nu inteleg de ce mereu trebuie sa faci pe clown-ul, intr-o zi o sa te omori. Ii spune Patt aplecandu-se sa se uite mai atent la mana acestuia. Dee protesteaza dupa care o lasa sa isi faca de cap privind-o... nu stiu, imi imaginez ca asa ma uit eu la samani cand mai am 10% mana.
Toata imaginea pare atat de materna si intima incat simt nevoia sa imi intorc fata.
Parca citindu-ne gandurile, Serban reactioneaza similar. Apoi da din cap in semn de plictiseala ca si cum toata scena il omoara pe dinauntru pe cand eu, chicotesc stupid, absorbita de ideea ca, cumva, gandim la fel.
-In ambele saptamani nu am fost platit totusi! Avertizeaza blondul, scotandu-ma din starea de vis, acum stand pe vine, tinandu-se de brat ca si cum viata lui ar depinde de asta, si imi dau seama ca probabil am pierdut o parte din discutie iar acum numai are nici-un sens.
-Toata lumea isi da seama cand te prefaci. Se infumureaza Patt, revenind la vechea atitudine mult mai familiara - daca nu uzuala, pe care o are fata de Dee.
-A da?! Intreaba acesta coplesit. Cum de? Langa el, Tony isi da ochii peste cap si se indeparteaza de cei doi, lasandu-i sa isi poarte singuri faimoasele lupte, ducandu-se langa Richy - care renunta-se de mult sa mai asculte si tasta pe telefon, rezemandu-se cu fundul de berele metalice ce separau veranda de restul plajei. Parul rosu ii flutura in vantul slab iar buclele de obicei dezordonate pareau acum aproape drepte. Gulerul camasii era acum ridicat, probabil pentru a oferi o oarecare protectie impotriva gerului de afara si fulgi de nea cazusera si se lipisera de hainele lui precum niste scai mult mai firavi si pretiosi.
-Pentru ca esti varza. O aud pe Patt crticiand cu o umbra de zambet malefic pe fata.
-O te rog, daca vreau, pot da un telefon si deseara sunt pe Broadway. Zice Dee cu o umbra de indoiala dansandu-i pe strancene.
Nimeni nu se uita la lie to me??! Acum serios! Ar fi putut evita sa se faca de cacao daca nu ar mai da atatea indicii ca minte!
-In primul rand, sunt surprinsa ca stii ce e Broadway. Ranjeste Patt, punandu-si mana pe inima ca si cum ar fi marturisit un fel de miracol. Si in al doilea rand, sunt sigura ca cei de pe Broadway s-ar gandi de 100 de ori inainte sa iti si raspunda tie la telfon.
-Ce te face sa spui asta? O provoaca inconstient Dee. Saracul...
Ca o furtuna carmuita cu precizie, replica Patriciei il darama de tot pe baiat care cade lat, ianpoi pe zapada, lovind exact in punctul sau slab.
-Pentru ca, undeva la capatul celalalt al lumii, sunt o gramada de asiatici de 8 ani care fac orice mai bine decat tine!
Serban ma trage in masina insa nu inainte sa vad un bulgare zburand direct in umarul Patriciei.
O data ajunsi in inteiorul vehiculului, da drumul la caldura. Il intreb de ce nu creeaza un foc insa imediat dupa ce o spun imi dau seama ce ar presupune asta. Te-ai trezit vreodata in mijlocul noptii contempland la trecut si in minte iti vin unul dupa altul, ca un tren pe sine ce nu poate fi oprit, momente din acelea aiurea care te lasa intrebandu-te: de ce naiba nu m-a pocnit cineva in fata?!
Mda. K
Mie mi se intampla si ziua, atat de multe sunt...
Oricum daca nu s-a intors inca cineva din viitor sa ma opreasca, cat de rau poate fi?
-Crezi ca o sa fie bine? Il intreb, chiar ingrijorata cand vad multitudinea de bulgari ce plonjau intr-o veselie in aer.
Baiatul pufaie in barba facandu-ma sa fiu atenta la buzele lui.
Nu! Nu Camelia. Concentreaza-te fato! Incerc o incurajare mentala, insuflandu-mi putina incredere intre timp asa ca imi pun centura si incerc sa stau cat de dreapta pot. Nu reusesc decat sa par ca incerc sa atrag atentia asurpa anumitor zone asa ca renunt si cad in scaun descumpanita.
-Astia doi o sa deschida un front intr-o zi. Rade el si imi dau seama ca nu a observat cat de ciudat ma simt. Serban nu se ocupa cu diplomatiile asa ca daca ceva i s-ar f parut nepotrivit... ar fi mentionat asta in cel mai jignitor si cum sa zic... specific sexului masculin mod posibil.
-Sper ca nu! Ma panichez, de data asta cu motive diferite, privind spre geam la cabana ce se indeparta vazand cu ochii.
-Sa ghicesc ca nu esti de parere ca razboiul e un act ce inobileaza. Ma citeste el din nou.
-Nu exista razboaie bune, spun distrasa pe moment de ideea ca cineva chiar ar putea considera o asemenea prostie, cu exceptia triologiei Star Wars... Ma corectez imediat.
-Ma asteptam la asta de la tine. Rade el si isi ia mana de pe volan ca sa o aseze pe genunchiul meu, trasand linii largi pe pantalonii de blugi ce dintr-o data par mult prea subtiri.
Pare un gest inocent, si desi sunt sigura ca nu stie ca o face -dupa felul in care priveste in fata miscandu-si capul pe ritmul melodiei ce se aude din difuzoare - nu ma pot abtine sa nu intru in modul avion, piele de gaina rasarind peste tot pe unde mainile lui atingeau materialul albastru.
Adica delir. Adica in deriva complet. Adica pierduta si asteptand un om din viitor sa ma recupereze si sa ma reasambleze.
Simt cum inghet si iau foc deopotriva. In acelasi timp. Ma congelez si ard, si apoi iar si iar pana nici nu stiu ce e mai rau: vulturii din stomac ce ameninta ca ies la pensie daca ii mai exploatez atat, mintea ce o lua la goana imaginadu-si fel de fel de ipoteze care de care mai improbabile (majoritatea terminandu-se cu Serban pe un hipogrif galopand spre mine cu un tort spiderman gigantic) sau faptul ca picioarele imi sunt amortite desi nu au nici-un motiv.
Calm Camelia. Poti sa o faci. Imi repet ca o mantra. Ai omorat dragoni cu tastatura. Sa il atingi pe Serban nu poate fi asa de greu. Treci peste!
Cu inima bubuind sa imi iasa din piept, imi pun mana peste a lui si ma rog in gand sa nu fie transpirata pentru ca eu, sincer, nici numai stiu ce simt; deci nu pot fi sigura daca e rece ca inima lui Don Juan sau uda precum Amazonul. Il aud parca incordandu-se langa mine si trag o gura de aer pe care nu stiam ca o reprim in piept, insa ca o creatura demna de "mult ravnitul" titlu de Cea Mai Mare Lasa Care A Mers Pe Pamant, refuz sa imi desprind privirea de copacii ce alergau in ritm cu noi. Pare ca si cum ei fug paralel cu masina si nu invers: audi-ul negru goneste furios drept in drept cu padurea.
Stiti cum se spune, un pas mic pentru mine, un pas urias spre a imi redobandi demnitatea.
Pentru cateva momente e liniste inainte ca el sa rada si sa ma faca sa ma simt atat de proasta incat e aproape imposibil sa nu imi dau cu capul de geamul rece al masinii. Repede, imi trag mana insa el o tine captiva, continuand insa sa bucure aerul cu decibeli.
-Stiam eu ca ce a zis Dee ti-a trimis capul de dovleac intr-o frenzie tipic feminina.
-Ha ha. Ma prefac amuzata nestiind exact cum sa reactionez. Inca imi tinea mana intr-a lui.
-Crezi ca sunt chiar atat de proasta? Stiu ca nu esti genul... vrei sa imi dai drumul? Ma balbai adancind starea de „nu stiu de ce respir acum".
-De ce? Ma provoaca el.
-Te rog? Incerc din nou insa fara succes.
-Te rog ce?
-Da-mi drumul, spun printre dinti privind la mainile noastre, mai ales la a mea vrand sa o fac sa alunece precum clisa.
Ok. Ew.
-Ce gen crezi ca sunt, huh? Ma strange de mana incurajandu-ma sa imi ridic ochii din podea. Refuz. Cap de dovleac, raspunde! Spune pe un ton ce nu lasa loc de discutii.
Fa-ma! As vrea sa spun, sa fiu eu GENUL ALA. Ala care se lasa greu. Ala pe care toti o vor pur si simplu pentru ca nu o pot avea.
-Genul care nu are iubita. Ma trezesc spunand acceptand ideea ca trebuie sa imi ridic capul insa las parul sa imi intunece fata.
Nu pot sa cred ca tocmai in momentul asta ma gandesc la fetele din poza lui de profil pe facebook. Ce se intampla cu mine!?! Ma transform... E clar.
-Aha. Afirma el lipsit de emotie si daca as putea, as sari din masina si as fugi in padure sa traiesc cu centaurii si sa le povestesc toate pacatele mele, unul ctae unul pana s-ar plictisi saracii. Te inseli. Ma surprinde el zicand, tragand pe dreapta drumului.
-Adica? Spun si chiar si pentru mine, suna disperat.
-Adica ma uit acum la exceptie. Imi fac curaj si il privesc in ochii, ochii aia caprui cu putin verde.
-Ce fel de iubit nu cumpara nimic cadou de Craciun prieteni sale?
-Evident nu un iubit care i-a dat deja tot. Si cumva, faptul ca gesticuleaza spre el, nu ma enerveaza asa cum ar trebui. Daca ma vrei, ma ai. E ceea ce spune el daca noptile pierdute cu Lie to Me m-au ajutat sa citesc limbajul trupului.
Nu.
Ma ai, fie ca vrei fie ca nu.
Asta suna mai "Serbanic", imi spun in minte fara sa realizez cand am inceput sa rad.
-Ma speri uneori. Ma anunta el tragandu-ma peste bord pana ii stau in brate. De data asta nu sunt deloc timida, imi incolacesc picioarele si mainile in jurul sau, simtindu-ma mai boa constrictor ca niciodata inainte. Numai ai scapare, ii spun in minte.
-Bine iubiiii. Ii spun si el se blocheaza. Complet.
Oh sith!!!
-Glumeam! Il anunt si de data asta chiar o fac, imi trag o palma ce o simt chiar si dupa ce imi indepartez mana de frunte.
-Auch. Ma plang frecand zona cu pricina. Sigur maine o sa am o maretie de vanataie dar sincer, nu imi pasa.
-Fraiera mai esti. Il simt cum rade.
-Increzutule. Incerc sa egalez scorul.
-Ciudato. Ma gadila el insa reusesc sa spun.
-Cel mai prost iubit ever.
Imi ridic capul din pieptul lui ca sa imi duc mainile in jurul gatului sau si ceva, poate sclipirea malefica de pe fata lui, ma anunta ca stiu exact ce urmeaza sa spuna.
-Nu o face. Il avertizez.
-Cap de dovleac. O spune rar, accetuand fiecare silaba, ranjetul devenind din ce in ce mai pronuntat cu fiecare cuvant.
-Hai sictir!! Ma trezesc folosind una din replicile lui Patt. Imi aduc aminte ca am auzit-o spuanndui-o lui Dee in seara de Halloween insa sirul gandurilor mi se pierde spre final.
Serban ma trage mai aproape pana buzele sale le gasesc pe ale mele. E magie. Pur si simplu magie...
Plutesc..
Pe cuvant..
Si apoi imi pica direct din cer.
-O doamne, Serban. Il opresc si il tin de umeri, impiedicandu-l sa ma mai atinga pentru a se concentra. Serban! Ii atrag atentia cand mainile lui nu se opresc din trasat linii.
-Camelia! Ma imita el bosumflat si imi e greu sa ma gandesc la ce am de spus cand el arata ca un ursulet panda plouat.
-Serban, Patt il place pe Dee!!!! Strig in gura mare iar el ramane masca, la fel ca mine, de altfel.
***
(1) Namaste = e un salut hindus (inca in uz, cred); ineasmna "ma inchin Dumnezeului din tine" sau "Sufletul din Mine il saluta pe Sufletul din Tine". Am citit pe Tumblr si mi s-a parut amuzant.
Aa.. Povestea nu o sa depaseasca 50 de capitole. :)
Weekend fain la toti, aveti grija ca incepe sezonul dovlecilor.. o:)