Liz
Simt ceva umed pe fata mea, oh, nu, nu, nu! Deschid ochii si văzând un bot mare si blanos, si o limbă umeda ce îmi lingea fata... Ceva nu e bine Dark nu mai face asta de la un an! Îmi duc un deget la fata, luând de pe ea un lichid negru si lipicios, care, din câte părea, e Nutella!
-Oh Zack, ce am să ti-o coc, dar nu azi, ar fi prea ușor, dar te anunț, să nu aduci vreo fată acasă. Tip în așa fel în cât să mă audă și de pe celălalt continent. Am auzit niște alergătură pe hol, așa ca am deschis ușa și l-am trimis pe Dark să mă răzbune măcar 5%. Am mers în baie și mi-am curățat fața, apoi mi-am făcut un duș. Am intrat în dresing ca să mă schimb. Mi-am luat o lenjerie neagră, o pereche de pantaloni scurți, albastru inchis și o cămașă neagră un pic transparentă fără mâneci. Geaca de piele și botinele mele negre cu ținte. Părul mi l-am prins în coadă, și am plecat jos unde Darck îl tragea de gulerul cămăși, din spate, fiindcă era urcat cu toate 4 lăbuțele pe Zack care era întins pe jos, pe burta, cu față la scări.
-Era obligatoriu să îl trimiți să mă șifoneze puțin, așa-i? Mă întreabă el încercând să scape de Dark, care parcă se juca capra cu el, dar nu îi dădea drumul la guler de fel.
-Dap! Zic ne mai putând să mă abțin și izbucnind intr-un râs colorat.
Bunica apare zâmbind din bucătărie. Cu borcanul de Nutella în mână.
-Vai dor în era de imaginea asta, doar ca pe atunci Dark era doar un piticot de cățeluș, era amuzant cum te trăgea de pantaloni și încerca să pară fioros. Zice bunica zâmbind.
-Ar fi fost dragut să rămână așa mititel cum era! Zice Zack enervat, tot încercând să scape de ciobănescul meu german.
-Bine, bine, dar scumpule, te întreb un lucru... Zice bunica zambind dulce, stiam ca urmeaza o replica ala Tomsn.
-Întreabă... O întrerupe idiotul de fratemio.
-Tu ai mâncat toată Nutella asta, fiindcă borcanul era plin, of puiule, ești mai rău ca o adolescentă după o despărțire lacrimogenă, și mai presus de toate, o să te îngrași!! Zice batranica, iar eu nu mai puteam de râs, la fel și Luck care deabea coborâse de sus.
-Ce e cu toate râsetele astea? Apare și Bunicul din bucătărie cu ziarul în mână.
-Oh doamne, sunteți toți trei, mă duc după lacăt. Zice el azvârlind ziarul cine știe unde si pornind spre beci, cu noi pe urmele.
-Pentru ce îți trebuie lacătul dragule? Îl întreabă bunica.
-Pai să zicem ca: Luck o sa dea iar de bibliotecă și no sa mai iasă din casă, Zack o să dea de rezervele mele de vin, și la cum îl cunosc eu, nu se va abține, iar domnisoara, o să dea de armele mele, fiindcă oi fi eu un fost ofițer la secția de criminalistică din orasul asta, dar nu am predat toate armele, iar ei i se păr mai atrăgătoare decât ori ce băiat de vârstă ei, așa ca le bag pe toate în beci. Zice bunicul, și eu rad și mai tare fiindcă are profundă dreptate despre ei, și, și despre mine, dar asta nu e jignitor, este doar adevărul.
-Ști ca m-ai învățat să deschid un lacăt doar cu o agrafă de păr, da? Zic și el se albește la față.
-Tu ai învățat-o, din cauza ta m-am trezit mai albastru decât strunfii, într-o zi!! Zice Luck roșu ca focul.
-Pai a trebuit să fac asta după ce fratele tău a incuiat-o în cameră și din cauza asta a lipsit de la școală. Zice bunicul ofticat.
-Ei gata, gata, ca întârziați la liceu. Zice bunică și ne scoate pe ușă. Îmi iau motorul și când sa îmi pun casca îl aud pe Luck.
-Ai de gând sa mergi cu aia,nu? Zice el supărat de pe scaunul pasagerului.
-Nici în mașină aia nu ma urc cât timp Zack e la volan, dacă si-o mai ia în gură cu un pom. Zic, îmi pun casca și demarez de pe loc, mai puteam auzi pe fundal doar un "Hey!!" din partea lui Zack. Of, of, copil idiot. Știam drumul spre noua mea școală, de fapt fosta. Am facut un drift frumușel în parcarea școli, ca să atrag niște priviri, ce? Așa e mai ușor să se afle ca m-am întors. Am coborât de pe motor, mi-am dat jos casca, să pare ca inca ma mai țin minte! La câtva metri deparcare se afla Dany, am fugit și i-am sărit în brațe, mă învârtit de câteva ori, apoi mă pus la loc jos.
M-am îndepărtat puțin, ca să îl pot studia, chiar arata mai bine, dar pentru mine tot verișorul meu tocilar, care il ajuta pe Zack cu temă la mate rămâne, fiindcă și eu pe atunci aveam o reputație similară.
-Dar chiar te-ai schimbat!! Zic eu studiindui în continuare și cel mai mic detaliu.
-Nici tu nu ai ramas în urma, daca nu ai fi varamea ai fi fost de mult intinsa pe capota vreunei masini... Zice si el ranzind, eu dandu-mi ochii peste cap.
-Bine, bine, lăsa, ai de îmi povestit ce să mai întâmplat pe aici după ce am plecat eu. Îi zic cu un zambet malefic pe față.
-Oh, dar de când ai devenit și răzbunătoare? Mă întreabă el nonsalant între timp ce mergeam spre școală.
-Vreo 4 ani. Zic dând cu cizma intr-o minge, aceasta lovindu-l pe unul imbracat foarte colorat, in cap, blondu-l injurandu-ma, mai ca imi pasa.
-Pe tine te-a afectat mai mult decât pe mine, și era maică-mea. Zice el trist, eu pufnind si dandu-mi ochii peste cap.
-Mda... Zic eu intrând pe holurile școli.
-Oh da, v-am luat eu cheile de la dulapuri și orarele, iar cheile tale sunt agățate de brelocul de la telefon, iar ale fraților tai la fel, lor le-am trimis mesaj in dimineata asta ca sa ii anunt, și pe tine te-am așteptat în parcare, deoarece se pare ca iti cam place sa iti schimbi cartelele. Îmi explică el situația.
-Merci, ești cel mai drăguț verișor!! Zice eu îmbrățișându-l si dandu-i numărul meu... Pentru a cincea oară, în două luni.
-Deci zimi ce s-a mai întâmplat. Zice eu curioasa, privind prin jur, mai nimic nu era schimbat, Conor cu grupul bikerilor, Jasmine era aceasi curva, si pe langa asta si majoreta sefa, si spun curva fiindca luauar dracu, am prins-o cu vreo 3 baieti in dulapul ingrijitorului, in aceasi zi, Taia e tot in grupul muzicienilor, Skateborderi sunt condusi tot de Robin a.k.a Hitler, iar desigur, grupul popularilor, insa lucrul ce mi-a atras atentia au fost cele doua tarfulite ce stateau agatate de un anumit brunet, va dau un indiciu, numele lui incepe cu litera A. dar lasand asta de-o parte, oare unde este tarfulita suprema?
-Pai, Andy, Rox si Jo ne-au înlocuit, cel putin pe voi trei, fiindcă cum ziceau ei, cine are nevoie de trei tocilari în grupul lor, dar tu și Luck îmi luati mereu apărarea, doar ca acum sunt două fete și un băiat, ah da, și acum la masă lor sta și Lili, ști una dinte clonele lui Jiji. Îmi zice el, nici nu ma mira.
Am vazut o adunătură destul de mare de elevi, uitand despre ce vorbeam, i-am zis lui Dany să stea acalo, și eu mi-am croit drum printre oameni, ca să văd cea ce nu vroiam să mai văd vreodată, si jigodiile astea doar stau și se uita cum biata fată mănâncă bătaie din cauza parașutei de Jiji.
-Deci tocilaro, dacă te mai apropi de Andy al meu te bat până o sa iti doresti să nu te fi născut... Zice Jiji cu vocea ei de pitigaiata ce ma zgaria pe creier.
Am mers acolo și am intors-o cu față spre mine, când m-a văzut i-a apărut un zâmbet mare pe față.
-Oh uite, Elizabeth, toci- dar nu apuca să termine ca o prind de gât, și o lovesc de dulapuri, ridicand-o la cativa centimetri de sol.
-Asculta aici! Mă răstesc enervată. Am acceptat paispe ani bătaia ta de joc, dar nu am să mai acept ca cineva să aibă soarta mea, înțeles? O întreb enervată.
-Cu-cu-rva! Zice ea sacadat din cauza strânsori de la gât, o las jos, îi dau un croșeu de dreaptă, apoi îi fac cunoștință și cu stângul. Ea cade jos, și eu continui să o lovesc, până când pumni mei sunt plini de sânge, eh, macar de data asta nu-i al meu. Mă duc la fata care stătea ghemuită jos și ii întind mâna, ea prinzand-o tremurand usor si ma priveste speriata, și observ ca șchiopătează, o iau și o duc spre baia fetelor, eu asezandu-ma pe "blat", si îi dau niște șervețele umede și un dezinfectant, ca să își curețe sângele uscat de pe față, deoarece are nasul spart, dar am observat ca încă tremura.
-Nu îți fie frică, nu am să dau în tine, nu sunt prea violență, dar am boala pe Jiji. Îi zic tipei, era drăguță, păr blond închis, ochii căprui, cativa pistrui presărați pe nas, si dacă nu ma înșel 1,69 înălțime.
-Ai dreptate, dar nu ma aștept ca tu să îmi iei apărarea de obicei o fac prieteni mei. Zice ea între timp ce își curăța o pată de sânge de sub ochii.
-Oh da, am uitat sa ma prezint, mă cheamă Diane Ivanova, am 16 ani și 8 luni, iar prieteni mei sunt Rox, Andy, Chris, Jo, Jill și Lily, sunt sigură ca i-ai adora! Zice ea, la auzul acelor nume fata mea devenind inexpresiva, pregatindu-ma sa plec.
-Nu prea cred. Zic și ies pe hol, inainte sa fac vreo criza, mă îndrept spre curtea școlii, îmi fac loc prin mulțimea de elevi, salutandu-i pe Robin si Tăia, prieteni vechi, asta se întâmplă când le faci temele. Si mă îndrept spre vechiul loc unde ne întâlneam noi înainte de accea seara, în care totul s-a schimbat. Era o bancă retrasă, sub un stejar destul de bătrân, locul era acum pustiu, "Se pare ca și-au găsit alt loc unde să își petreacă timpul dintre ore" îmi zic eu în gând, probabil ca acum stau cu grupul popularilor. Încă îmi amintesc ultima zi în care am fost aici cu impresia ca ei îmi sunt prieteni.
Eram pe bancă citind o carte, care teoretic profa de engleză ne-a bagat-o pe gat, asteptandu-i pe ceilalți. Andy era suit în copac, și sarea din creanga-n creangă, făcând pe veveriță...
-Ai grijă să nu căzi! Îi zic privindu-l zâmbind.
-Am, am! Mormaie el răzând.
-Ok... mai vedem noi dupa ce pupi pamantul. Zic chicotind și intorcandu-ma la cartea mea.
-Ce studiezi tu acolo așa interesata!? Mă întreabă el făcând încă o săritură fiindcă am auzit frunzele copacului foșnind la contactul crengi cu papucul lui...
-Chestia aia care ne-a dat-o profa de engleză. Îi zic eu continuandu-mi treaba.
-Tocilar-o! Zice el sărind în continuare.
-Mai bine tocilara decât repetentă! Îi zic eu puțin deranjată de comentariul lui.
-Mă vezi pe mine repetent? Mă întreabă rânjind.
-Nu, dar alți ca tine sunt! Îi zic eu amuzată.
-Ce să fac eu dacă am o vecină al naibi de isteață și o memorie bună? Mă întreabă el chicotind și făcând aluzie la faptul ca la fiecare test la care nu știe sunt eu acolo să îl ajut.
-Oh, mă flatezi!! Zic chicotind. Dar serios chiar ai o memorie bună. Mormai cu nasul în carte.
-Da, și un zâmbet perfect, niște ochii atrăgători și o freza de invidiat. Se laudă el.
-Mai ești si modest! Zic pufnind în râs.
-Ce? Am zis eu ca nu sunt? Zice Andy continuând să sară.
Mă ridic de pe bancă, punând un semn cărți, și apoi lasand-o pe bancă, împreună cu ochelari mei, apoi încep să mă plimb pe lângă copac aruncând câte o privire curții împânzite de elevi, cautandu-i pe prieteni noștri, dar dintr-o dată simt ceva greu pe mine, care mă pune la pământ, îmi ridic capul, și îl vad pe Andy prabușit pe mine.
-Ti-am mai zis ca ești un idiot? Îl întreb eu lasandu-mi capul înapoi pe iarba.
-De vreo o suta, aproximativ, zice el dandu-se de pe mine, ajungând și el pe iarbă.
-S-au făcut o sută unu. Zic oftând enervată.
-Dar nu ai zis nimic. Îmi zice el și pot vedea rânjetul ală idiot.
-O zic acum, idiotule. Mă imbufnez eu, punandu-mi mâinile în sân.
-Ce e cu voi acolo pe jos? Ne întreabă Rox.
-O veveriță eșuată a căzut pe mine. Îi zic ridicandu-ma de pe jos Andy făcând la fel.
-Deci vi la bal? a întreabă ea și mi sa parut ca văd o urma de regret în ochii lor.
-Nu știu! Zic plicteisita, luand iar loc pe banca.
-Haide, trebuie să vi, e balul de final de clasă a-8-a, nimeni nu lipsește! Zice ea zâmbind si dand din gene.
-Bine, am să vin! Îi zic răzând.
Nu ar fi trebuit să merg la balul ală stupid, NICIODATĂ!!! Am luat niște pietricele, și am început să le arunc în sticlele care se aflau încă pe zidul de piatra, știu ca băieți m-au pus să o rog pe Olivia, doamna de la cantină, care mă adoara, să ducă din când în când sticle de sticlă și să le așeze pe zid, a aceptat, se pare ca a continuat si după plecarea mea, să le aducă și să le așeze fiindcă acum erau destul de multe. Am început să arunc, și cu fiecare pietricică aruncată, se auzea un sunet de spart, în spatele zidului, apoi inca unul, si inca unul, pana nu a mai ramas nimic pe zidul de beton, mi-am privit ceasul de la încheietura mâinii drepte, era 7:55, trebuia să ajung la ore, curtea era aproape goală, mai era câte un elev ici colo, fumători, desigur. Am ajuns în fața ușii vechi de la clasa de matematică, am intrat fără să arunc vreo privire celorlalți, m-am așezat în bancă din spatele clasei, de lângă fereastră. Și am început să îmi privesc brățară de la mâna, avea gravată pe ea mesajul
"Prieteni nu se uita niciodată,
Eu ti-am fost prieten, Andy."
Vezi sa nu, ma simt ca o dobitoaca acum, nici nu știu de ce o mai port, doar ca atunci când a venit după mine ca să mergem la bal mi-a zis ceva ce nu am reușit nici acum să înțeleg: "Orice voi face în seara asta, îmi pare rău!" Cuvintele lui m-au bântuit zile la rând, după întâmplarea din acea seara și mutarea mea, de ce sa ii para rau, ca mi-a frant inima, doar nu l-a obligat nimeni sa ma insele, a facut-o cu buna stiinta.
Domnul Wood a intrat în clasă astfel trezindu-ma din meditarea legată de brățară, este un profesor mic de statură, cărunt și grăsuț. Părea mai enervant ca înainte, dar niciodată na am avut curajul să îi spun asta.
-Oh, se pare ca domnișoara Tomson s-a întors, vino puțin în fata clasei. Zice el cu veșnicul lui zâmbet, pe care îl detest din toată inimă.
-Da, se pare. Zic când ajung în fața clasei, și mă sprijinesc de peretele din dreapta catredei.
-Am fost plăcut impresionat când am auzit de la directorul fostei școli ca încă înveți ca acum 4 ani, dar nu am înțeles la ce se referea când a zis ca ești piază rea. Îmi zice el facandu-ma să îmi dau ochi peste cap.
-Întrebati-o pe doamnă Jhons, am auzit ca atunci când a aflat ca m-am mutat, a început să tipe de fericire, si a dat zece întregi clase, apoi i-a lăsat să plece acasă, invoindu-i de la celelalte ore. Zic chicotind. Femeia aia a scos toți draci din mine, mă înțelegeam bine cu ceilalți profesori, ba chiar îi credeam de treabă, dar băbăciunea aia mi-a făcut atâția nervi încât odată am început să înjur în mijlocul orei, fiindcă îmi ținea morală de juma' de ora ca sa nu îi mai bat nepoțică, dar târfă aia în care au intrat mai multe scule, decât mașini în parcare, si-o merită, de unde să știu eu ca aia era nepoată ei?! Bine, numele de familie era un indiciu, dar putea fi si o coincidență!
-La ce va referiți? Mă întreabă domnul Wood deranjat de limbajul meu vulgar.
-Să zicem ca eu și Margret, nu am avut o relație prea bună. Mormai muscandu-mi buza da jos ca să nu bufnesc in ras aici în față clasei.
-Cum îți permiți să îi zici unei profesoare pe numele mic, chiar dacă nu e aici!? Zice el deranjat, ce deranjat, era mai roșu decât un curcan.
-Așa bine, Colin. Zic rânjind, am putut observa cu coada ochiului cum ochii tuturor persoanelor din cameră s-au mărit.
-Mi-a ajuns! În biroul directorului acum. Zice mai roșu, dacă asta e posibil.
-A, a, a, nu v-as sugera asta, știți dumneavoastră, acum ceva timp am fost eleva cuminte și nu am zis nimic, dar acum îmi dau seamă ca sotia dumitale ar trebui să știe de... Zar nu apuc să termin ca sunt întreruptă.
-Mergi la loc. Zice invins, lasandu-se pagubas pe spatarul scaunului.
-Acum, acum. Zic și când mai arunc o privire prin clasa văd cum colegi mei, printre care și fosti mei prieteni, plus Dany mă privesc uimiți, iar frați mei sunt mândri de ceea ce am ajuns. Chiar și Luck care nu prea acepta un astfel de comportament. Bat palma cu Zack și ii fac cu ochiul lui Luck care îmi întoarce gestul. Ăștia sunt frați mei!!
Va continua...
2772 cuv