Vă rog să citiţi nota autorului de la final.
Dacă aş spune că nu mi-a fost dor de toate astea, aş minți. Mă simțeam ca în perioada universității: ore petrecute în saloane de înfrumusețare, apoi alte ore de cumpărături împreună cu cele mai bune prietene. Atunci nu eram îngropată în muncă, poate doar în învățat şi în dorința de a ajunge avocat pe cont propriu, fără sprijinul tatălui meu.
Sandalele înalte îmi tot dădeau bătăi de cap, dar niciuna din ținutele cu care mă afişam în public nu era lipsită de veşnicele tocuri. Poate şi din cauza faptului că nu sunt exagerat de înaltă şi mi-ar fi greu să ajung la cei o sută nouăzeci de centimetri ai lui Nathan fără o astfel de încălțăminte. Se pare că unii sunt privați de o astfel de înălțime şi se observă că nici însoțitoarele mele nu sunt mai înalte. Ne potrivim perfect!
- Am nevoie de o pauză, spun după ce ieşim din magazinul în care stătusem aproape o oră întreagă.
Nu ştiu cât era ceasul, dar cert e că nu am avut voie să-i răspund lui Nathan deloc la telefon pe ziua de astăzi. Motivul? Fără bărbați în jurul nostru. Doar Sam nu respecta regula aceasta şi flirta cu fiecare tip drăguț care intra în vorbă cu ea. Până la urmă, e singura de aici fără iubit. Gândul ăsta mă face să zâmbesc, amintindu-mi imediat de Nathan. Aproape că nici nu-mi vine să cred că după atâta timp am din nou o relație care pare mult mai stabilă decât celelalte. Gândul că m-am putut păcăli cu o astfel de idee mă sperie. Nu vreau ca asta să se termine prea curând. Nathan mă face într-adevăr fericită şi îmi plac până şi momentele în care apare nepoftit în gândurile mele şi nu-mi dă pace.
Câteva minute mai târziu, ne aflam într-o cafenea, la una dintre mesele mai retrase pentru a nu deranja pe nimeni.
- Sinceră să fiu, începe Blair, nu ştiu de care idee să fiu mai uimită: de faptul că fratele meu are o relație stabilă, de faptul că tu ai o relație cu un pervers ca el sau de faptul că apari pe primele pagini în nişte ipostaze incendiare şi nici nu-ți pasă? termină cu o întrebare, făcându-mă să râd.
- Ar trebui să fii bucuroasă, nu uimită, mărturisesc eu cu zâmbetul pe buze.
- De ce?
- Pentru că Nathan mă face fericită.
Zâmbetul care i se întinde pe față pare interminabil. Eram mai mult decât încântată de faptul că Blair e fericită pentru mine. În tot acest timp, Sam era prea ocupată cu telefonul pentru a da atenție discuției noastre. Probabil făcuse schimb de numere cu unul dintre tipii pe care îi întâlnise astăzi. Îmi dau ochii peste cap şi îmi scot şi eu telefonul pentru a-mi verifica apelurile pierdute. Înghit în sec atunci când observ nici mai mult, nici mai puțin de douăzeci şi cinci de apeluri de la Nathan.
- Crezi că ar trebui să îl sun? o întreb pe brunetă, iar aveasta rânjeşte drăceşte.
- Probabil e nervos şi îşi face tot felul de scenarii tâmpite. Se îngrijorează foarte repede. Eu zic să nu-l suni, spune zâmbitoare şi mai că-mi vine să râd.
Îmi bag telefonul înapoi în geantă şi continui discuția cu Blair, în timp ce îmi beau cafeaua. Nu am idee cum reacționează Nathan în astfel de situații, dar aproape că mi-e milă de asistenta lui blondă. Aproape, tot nu-mi place femeia aia.
- Cu cine vorbeşti? o întreabă Blair pe Sam, rânjind.
Seamănă atât de mult cu fratele ei! Sam îşi ridică privirea şi zâmbeşte inocent înainte de a da răspunsul care pe mine mă face să râd şi pe Blair o şochează.
- Cu Dylan.
Sam şi Dylan? Cu siguranță nu ar ieşi ceva bun din asta, dar cred că va fi hilar. Blair nu e de aceeaşi părere, întrucât se încruntă şi o priveşte nervoasă pe Sam. Încă nu pot înțelege de ce îl urăşte atât de mult pe Dylan. Mie mi se pare un tip de treabă.
- Nu te uita aşa la mine, Blair. Nici noi nu am comentat atunci când, în ultimul an de liceu, ieşeai cu idiotul de Bob.
Încep să râd, amintindu-mi de băiatul cu părul roşcat, puțin cam tocilar. Nu ştiu ce văzuse Blair la el, dar cert e că până nu s-a despărțit de el, nu a mai avut aceeaşi reputație de divă. Eu şi Sam, care era pe atunci în a zecea, am râs o perioadă lungă de timp.
- Bob nu era un curvar nenorocit. El şi Nathan mi-au băgat în patul lor toate prietenele.
Îmi întorc privirea, încercând să evit subiectul. Nu-l cunoscusem pe Nathan în acea perioadă, întrucât relația mea de prietenie cu Blair începuse abia la începutul ultimului an de liceu, iar în acea vreme Nathan era în Londra. Oare dacă l-aş fi cunoscut atunci am mai fi avut aceeaşi relație? Țin să cred că nu.
- Oh, haide. Dylan nu e atât de rău pe cât pare! E aproape la fel ca Nathan.
Nathan poate fi un pervers nenorocit, dar îmi place asta la el. Ce Dumnezeu? Ador totul la bărbatul ăsta! Mai puțin faptul că nu ştie să gătească. Probabil aş muri dacă l-aş vedea gătind în boxeri.
- Mergem? Mai avem câteva magazine.
Câteva minute mai târziu ne aflam într-un magazin de lenjerie intimă. Pusesem ochii pe un set de un roşu sângeriu perfect, dar se pare că nu aveam cui să-i cer părerea. Sam vorbea într-un colț la telefon, probabil sperând că nu o vede nimeni, iar Blair era rătăcită prin magazin, simțindu-se în lumea ei.
- Eu spun că te prinde.
Aproape că țip de surprindere şi mă întorc brusc, lovindu-mă de corpul tare al lui Nathan. Ce Dumnezeu caută aici? O văd pe Sam zâmbind inocent şi îi arunc o privire nervoasă, apoi îl privesc şi pe Nathan. Privirea mea nici nu se compara cu modul în care mă privea el.
- Ai nevoie de un nou telefon, iubito? întreabă ironic şi mai face un pas spre mine.
Era prima oară când îl vedeam pe Nathan nervos şi trebuie să recunosc, postura lui mă excită. Îmi muşc lent buza şi mă dau mai în spate, dar mă lipeşte de el, coborându-şi buzele spre urechea mea.
- Cred că meriți pedepsită, iubito. Mi-am făcut griji toată ziua.
Zâmbesc atunci când aud că s-a îngrijorat pentru mine şi brusc nu-mi mai pasă de nicio pedeapsă. Mă trage brusc după el şi îi face un semn lui Dylan care ne privea rânjind. Măcar cumpărăturile mele se aflau la Sam. Curând ajungem lângă maşina lui şi, fără să spună nimic, îmi deschide portiera şi îmi face semn să urc.
- Eşti supărat? îl întreb pe un ton domol şi mă întind spre el.
Se întoarce brusc, sfredelindu-mă cu privirea. Trage aer adânc în piept, apoi privirea îi coboară flămândă spre buzele mele. Mârâie încet şi îşi încleştează degetele în părul meu, apoi îşi zdrobeşte gura de a mea. Îmi depărtează buzele cu limba şi mă trage mai aproape, continuând să mă sărute într-un mod carnal care îmi taie respirația şi mă amețeşte. Îmi dă drumul rânjind, apoi porneşte maşina, îndreptându-se spre casa lui.
Sărutul acela mă răvăşise total. Dacă aşa sărută când e nervos, nu vreau să ştiu cum e să faci dragoste cu el în acele momente. Dorințele nu-mi sunt respectate pentru că imediat cum intrăm, mă lipeşte de perete şi mă sărută iar. Îmi prinde brațele desupra capului şi îşi continua traseul spre gât, apoi spre piept. Gâfâiam de parcă tocmai participasem la un maraton şi faptul că Nathan nu îmi vorbea deloc mă excita mai mult. Nu ştiu cum poate trezi bărbatul ăsta astfel de senzații în mine.
Îşi coboară palmele pe fesele mele şi mă ridică brusc în sus. Îi înconjor talia cu picioarele şi înainte să spun ceva, îmi sfâşie rochia şi zâmbeşte. Îl privesc mirată şi înghit în sec, nefiind capabilă să mai articulez vreun sunet. Urcă câteva trepte, apoi mă aşează pe balustradă.
- Sper că te ții bine, îmi şopteşte în ureche şi îmi sfâşie lenjeria intimă.
Îmi las capul pe spate şi închid ochii, încercând să mă calmez preț de câteva clipe. Țip şi strâng puternic balustrada atunci când intră brusc în mine. Mă priveşte în ochi şi rânjeşte, văzându-mă atât de răvăşită şi gâfâind. Intensitatea cu care simțeam toate astea era uimitoare, iar modul perfect în care mă umplea mă înălța pe culmile plăcerii.
Ajungem la climax în acelaşi timp, apoi mă las moale în brațele lui.
- Zi-mi că ai folosit prezervativ, şoptesc cu respirația întretăiată.
- Am folosit.
Răsuflu uşurată şi îl strâng mai tare, încercând să-mi calmez bătăile nebuneşti ale inimii. Fiecare experienţă de acest gen cu Nathan era uimitoare.
* * *
Câteva ore mai târziu mă ridic într-un final din pat, întrucât Nathan adormise de ceva timp. La naiba! Nu am nici cu ce să mă îmbrac şi soneria continuă să sune. Iau cămaşa albă a lui Nathan şi o îmbrac rapid, îmi trec degetele prin părul încâlcit şi cobor la parter, deschizând uşa. Sam intră zâmbitoare şi îmi aruncă o privire amănunţită, apoi rânjeşte.
- Ţi-am adus alea, spune ea. Mişcă-te mai repede, Dylan!
Mă abţin din râs atunci când văd ce efect are roşcata asupra lui. Îl priveşte dulce şi îi face semn că poate să lase toate acele plase de cumpărături pe canapeaua din living. Se autoinvită în bucătăria lui Nathan, lăsându-ne singure în holul imens. Îi fac semn spre living şi ne aşezăm fiecare pe câte un fotoliu.
- Nu l-am chemat intenţionat pe Nathan, să ştii. Doar că mi-a fost milă de el.
Ridic o sprânceană, privind-o atent în continuare.
- Dylan mi-a spus că mai are puţin şi turbează, spune amuzată. Te sunase de peste treizeci de ori şi a crezut că ţi s-a întâmplat vreo ceva.
Îmi place ideea că Nathan şi-a făcut griji pentru mine. Probabil şi eu mi-aş fi făcut griji, dar până la urmă era o zi între fete. Era. Tot s-a terminat cu câteva partide de sex şi nu cred că m-a deranjat, a fost o pedeapsă plăcută. Dylan se întoarce în living cu o doză de bere în mână şi se trânteşte pe canapea sau mai bine spus, în colţul canapelei.
- Mişto ţinută, spune şi îmi face cu ochiul, amintindu-mi că port doar cămaşa lui Nathan.
- Nu am haine aici, mă scuz eu, iar el începe să râdă.
Îl privesc confuză.
- Din câte ştiu eu, ai venit îmbrăcată aici, spune, accentuând ultimele două cuvinte.
Îmi dau seama la ce se referă şi roşesc. Nathan îmi sfâşiase la propriu rochia nude cu care fusesem îmbrăcată. Îmi ridic privirea spre scări şi îl văd pe Nathan venind spre noi, somnoros. Cred şi eu că îi e somn la cât efort a depus!
- Bună dimineaţa, spune Dylan ironic.
- Era bună dacă nu râdeai ca idiotul, spune şi iubitul meu, apoi îmi face semn să mă ridic de pe fotoliu.
Se aşează şi mă trage în poala lui, plasându-mi un sărut scurt pe gât. Spre fericirea mea se îmbrăcase.
- Facem ceva în noaptea asta? întreabă şi Sam, dornică de distracţie.
- Voi doi puteţi să faceţi ce vreţi, dar nu aici, spune Nathan şi îmi muşcă porţiunea dintre gât şi umăr. Îl privesc nervoasă şi mă depărtez.
- Mâine trebuie să merg dimineaţa la birou. Poate mâine seară, spun eu.
Jumătate de oră mai târziu am rămas din nou singuri, după ce Sam şi Dylan au plecat. Sau mai bine spus au fost daţi afară de iubitul meu dornic de... distracţie. Un alt fel de distracţie, se pare. Îl las singur în living şi mă îndrept spre bucătărie. Scot o sticlă de apă din frigider şi îmi torn într-un pahar, încă ignorându-l pe bărbatul ce mă privea amănunţit din pragul uşii. Mă aplec intenţionat pentru a aşeza înapoi sticla, apoi trec pe lângă el. Scot dintr-una din plase unul dintre tricourile lungi pe care obişnuiam să le cumpăr întotdeauna şi mă schimb de faţă cu el. Mârâie şi din doi paşi e lângă mine, privindu-mă nervos.
- Sper că nu-ţi propui să dormi, spune rânjind.
Mă prinde de şolduri şi mă lipeşte de el. Îl împing spre fotoliu, apoi mă deasupra lui, muşcându-mi senzual buza inferioară. Îl sărut pasional, în timp ce palma îmi coboară spre membrul său erect. Geme înfundat şi rupe sărutul, lăsându-şi capul pe spate.
- Noapte bună, iubitule, şoptesc şi mă ridic din poala lui, fugind mai apoi spre scări.
La naiba, m-am ars!
__________
Sper că v-a plăcut capitolul. Spre fericirea unora, momentan mă axez pe relaţia lor şi pe iubirea care va apărea în curând. Asta dacă nu e deja, nu? :D
Înţeleg că unii nu vă puteţi exprima în cuvinte, dar din cele aproximativ două mii de persoane care îmi citesc constant cartea de la un capitol la altul, doar maxim douăzeci îmi lasă păreri. Zău că nu înţeleg cum vine asta! Nu v-am cerut niciodată un număr de voturi sau comentarii ca să postez următorul capitol şi nici nu o voi face, dar am nevoie de părerile voastre. Cum am mai spus, vă ia maxim câteva minute să-mi scrieţi o părere.
Vrea să ştiu ce credeţi despre personaje şi ce aţi vrea să schimb la ele, cum vedeţi în viitor relaţie dintre cei doi... Nu vă cer imposibilul. Mulţumesc.
Mulţumesc pentru cele aproape 86k lecturi! ♥