Cele trei zile petrecute aproape în permanență în birou deja îşi puneau amprenta asupra mea. Extenuată e cuvântul care îmi descrie cel mai bine starea în acest moment. Abia am avut timp să discut cu Blair după ce venise, pe Sam nu am văzut-o de ieri dimineață, iar pe Nathan l-am văzut dimineață când m-a vizitat la birou. Şi el are un program la fel de încărcat şi detest faptul că nu mai avem deloc timp de noi. Ei bine, asta înseamnă să fii director general.
Singura persoană cu care am interacționat mai mult zilele astea a fost Dean, întrucât are biroul cu un etaj mai jos. Era relaxant să mai vorbesc uneori cu persoane cu care aveam foarte multe lucruri în comun, inclusiv un trecut. Relația pe care am avut-o nu a afectat o posibilă prietenie între noi şi asta mă bucură, deoarece Dean e o persoană pe care te poți baza oricând.
Uşa biroului se deschide, iar o roşcată şi o brunetă intră înăuntru zâmbitoare. Îmi ridic privirea spre ele şi schițez un mic zâmbet, lăsând pentru câteva clipe laptop-ul.
- Dumnezeule! exclamă Blair. Nu te supăra, dar arăți ca naiba.
Ştiam foarte bine asta. Abia mai reuşeam să dorm şi tot aveam de gând să mă ocup de problemele companiei. De când tata a plecat în acea vacanță, totul a început să se înrăuntățească. Reuşisem să aduc lucrurile în echilibru, dar cu toate astea nu eram mulțumită.
- Nu o contrazic, adaugă Sam. De când nu ai dormit?
- De noaptea trecută, spun eu.
Dormisem patru ore, dar tot era ceva. Cafeaua nu prea îşi mai făcea efectul, dar încă mă țineam destul de bine.
- Tu, începe Blair, făcând semn spre mine, o să-ți mişti fundul până acasă şi o să dormi.
- Blair, sunt ocupată, nu pot să...
- Ba sigur că poți! Unde Dumnezeu e Nathan când e nevoie de el?
- La birou, spun eu fără vlagă.
Venea să mă viziteze de două ori pe zi, dar era destul de ocupat. Dormisem trei nopți fără el şi nu-mi plăcea senzația. Tresar când Blair îmi ia laptop-ul din față şi sunt trasă de pe scaun.
- Mergi să dormi, Reyna. Ai muncit destul zilele astea. Jur că George o să aibă de-a face cu mine atunci când vine. De când trebuie să lucrezi atât când ai toată puterea aici?
Odată cu funcția de Director General, o aveam şi pe cea de Preşedinte al Consiliului de Administrație, aşadar aveam foarte multe responsabilități. Desigur, mă puteam baza pe directorul adjunct al companiei, Stefan. Este un bărbat apropiat vârstei tatălui meu şi un bun prieten al acestuia.
- Ok, accept eu, ştiind că nu aveam absolut nicio şansă în fața prietenei mele nebune. Până şi pe Sam o speria uneori, dar eram obişnuite cu ea.
Îmi iau geanta şi ne îndreptăm toate trei spre uşă. Martha îmi zâmbeşte călduros şi îi fac semn să vorbească cu Stefan. Fiecare se îndreaptă spre maşina ei, culorile corespunzând într-o oarecare măsură culorii părului. Păcat că nu am părul alb. Nu e încă momentul, iar Nathan nu mă enervează destul. Pornesc spre casă, fiind urmată îndeaproape de cele două bune prietene care voiau să se asigure că nu mă întorc la companie. Până la urmă, chiar am mare nevoie de un somn bun. Sunt mult prea obosită.
Parchez maşina în fața complexului de apartamente, ştiind că nu are rost să o duc în parcare. Şi aşa voi merge la companie mai târziu, având în vedere că e abia zece dimineața.
- Cum sunt părinții lui Jose? o întreb pe Blair atunci când intrăm în lift.
- Extrem de obositori, mai ales mama lui, dar sunt de treabă.
Nu am trecut niciodată prin experiența "întâlneşte părinții iubitului" şi nici nu prea cred că o voi face. Mă văd în viitor cu Nathan, iar pe Richard şi Lorette îi cunosc de mult timp. Îi simt lipsa lui Nathan şi nu l-am văzut de două ore. Nu ştiu ce voi face atunci când va pleca în Londra.
- Wow, exclamă amândouă odată când intrăm în apartamentul meu.
Adevărul e că apartamentul meu arată excelent pentru un simplu apartament de lux din Sydney. Austin făcuse o treabă minunată.
- Ok, mă duc la somn. Să nu-mi dați foc la apartament! spun înainte să mă îndrept spre dormitor.
Mă descalț şi îmi dezbrac rochia, apoi mă trântesc în pat. În mai puțin de câteva minute adorm...
* * *
Când deschid ochii observ că e deja întuneric şi că îmi este mult prea cald, cu toate că adormisem aproape dezbrăcată. Senzația brațelor lui Nathan în jurul meu e inconfundabilă. Îmi arcuiesc spatele şi încerc să mă ridic, dar sunt strânsă mai tare şi trasă aproape peste el.
- Nathan, şoptesc eu şi îi suflu amuzată părul de pe frunte. Nathan! spun mai tare de data asta.
Icnesc surprinsă atunci când mă plesneşte peste fund. Îmi dau ochii peste cap şi îmi cobor buzele spre gâtul său, muşcându-i lent pielea.
- Blondo, dacă nu vrei să te leg de pat, încetează, mormăie el şi se întoarce, aşezându-se deasupra mea. Îşi afundă fața în pernă, lăsându-şi greutatea pe mine.
- Eşti greu, mă plâng eu şi încerc să îl împing.
Oftez atunci când observ că nu reuşesc să-l clintesc şi încep să mă joc cu părul lui, trăgând de el din când în când. Mârâie şi se lasă mai mult pe mine, aproape lăsându-mă fără aer.
- Nathan, ridică-te! Mă sufoci, mă plâng din nou, iar el chicoteşte şi se ridică de pe mine.
Mă trage deasupra lui, deschizând într-un final ochii. Îmi zâmbeşte drăgăstos şi îmi îndepărtează şuviețele de păr de pe față. Îmi sărută scurt buzele, apoi mă trage mai aproape, adâncindu-şi limba în gura mea. Gem şi îmi încleştez degetele în părul lui brunet care stătea aproape întotdeauna dezordonat.
- Mi-a fost dor de tine, murmură peste buzele mele.
La birou nu aveam dispoziția necesară pentru astfel de lucruri, mai ales când eram aproape în permanență obosită.
- Şi mie.
Mârâie încet atunci când mă frec neintenționat de el şi rânjesc. Eram deja înfierbântată de la sărutul pe care mi-l oferise şi dornică de mai mult. Mă trânteşte pe saltea şi fără alte comentarii scapă de boxeri şi de lenjeria mea intimă şi se afundă în mine, gemând. Era uimitor să îl simt în mine, mişcându-se într-un tempo rapid, în timp ce buzele sale le devorau într-un mod animalic pe ale mele. Ador să îl aud cum geme şi iubesc plăcerea pe care mi-o oferă.
Ajung la climax cu numele lui pe buze, iar după ce termină cade pe saltea lângă mine.
- Eşti minunată, spune el şi mă sărută scurt.
Închid ochii şi îmi las capul pe umărul său. Mă simțeam perfect, dar în acelaşi timp aveam o senzație de nesiguranță.
- Nathan, spun aproape speriată. Nu am folosit prezervativ.
Cum Dumnezeu am putut uita de prezervativ? Nu ai nevoie de un copil acum, Reyna! Nathan înjură silențios şi se dă rapid jos din pat, îmbrăcându-se. Părea nervos, aşa că am ales să nu spun nimic.
Nathan Atwell
Mă înjur singur pentru faptul că am fost atât de incompetent. Până acum nici nu mă gândeam că aş putea avea o relație stabilă, darămite un copil. Prea multe responsabilități pentru o persoană ca mine. A fost nevoie de un singur moment pentru a mă face să uit de tot ce mă înconjoară şi să o văd numai pe ea şi atât. Femeia asta mă înnebuneşte.
Opresc la cea mai apropiată farmacie şi îi mulțumesc celui ce a inventat pilula de a doua zi. Încerc să ignor privirea blondei atunci când mi-a dat ce am cerut şi plătesc, apoi mă îndrept spre maşină. Traficul din Sydney e aproape la fel de aglomerat ca pe timpul zilei şi ştiu că nu am aproape nicio şansă să ajung în mai puțin de cinci minute.
Când ajung într-un final în apartamentul Reynei, mă îndrept spre camera ei, găsind-o pe pat, cu mult mai relaxată decât mine. Nu ştiu cum de îşi poate menține calmul în astfel de situații. Sau... îşi doreşte un copil? Scutur din cap la ideea asta şi îi întind cutia, apoi se ridică din pat şi se îndreaptă spre bucătărie. Oftez adânc şi mă trântesc pe pat, trecându-mi mâinile prin părul ciufulit.
- Eşti ok? întreabă când se întoarce în cameră şi se aşează lângă mine.
- Cred... Nu mi s-a mai întâmplat asta până acum.
Deşi ar trebui să fie supărată pe mine pentru asta, mă îmbrățişează strâns. Cred că mai degrabă eu sunt supărat pe mine pentru faptul că am uitat de orice altceva în preajma ei. Mă comport ca un adolescent.
- Nu a fost vina ta. I se putea întâmpla oricui.
- Ai dreptate.
Mă dezbrac, apoi ne băgăm în pat. Adorm curând cu ea în brațe, ținând-o lipită de mine.
* * *
- Ce dracu'...
Eram ud din cap până în picioare, la fel ca blondina de lângă mine. Le privesc nervos pe cele două nebune care i-au transformat iubitei mele patul în piscină şi mă ridic. Ies imediat din cameră, lăsându-ne singuri şi... uzi. De data asta la propriu.
Intru primul la duş şi în mai puțin de cinci minute sunt înapoi, împingând-o pe blondină spre baie. Mă îmbrac şi intru în living, dând de cele două care erau dornice de glume proaste.
- Unde e Reyna? întreabă sora mea.
- La duş, spun sec şi mă trântesc pe fotoliu.
Aşteptăm în linişte aproape jumătate de oră până să apară blonda în living, într-o rochie bej deschis, mulată şi încălțată cu o pereche de sandale înalte. Arăta superb ca întotdeauna.
- Noi trei vom merge la cumpărături! exclamă Samantha, ridicându-se de pe canapea.
- Eu mă duc la birou.
- Am trecut noi pe acolo şi Stefan face o treabă minunată, se bagă şi Blair în discuție.
- Dar...
- Niciun dar! Vei merge cu noi şi punct.
Deşi aş fi vrut să o salvez din asta, nu puteam să nu le dau dreptate celor două. Reyna lucrase destul zilele trecute. Cu toate astea, nu aveam de gând să o las să iasă aşa din casă. Rochia aia îi scoate în evidență toate formele şi, deşi e destul de lungă şi nu prea decoltată, nu o consider decentă. Şi nici bună pentru sănătatea mea mentală. O trag spre bucătărie şi o analizez câteva clipe, uitând imediat de rochie şi amindu-mi de efectele adverse ale pastilei.
- Te simți amețită?
Mă priveşte ciudat, dar neagă cu o mişcare a capului.
- Ți-e greață?
- Nu.
- Te doare ceva?
- Nu am nimic, Nathan! Ce-i cu atâtea întrebări?
- Doar mă asigur că eşti bine. Sigur poți conduce cu alea?
Se încruntă şi pot să jur că e la un pas de a mă plesni, aşa că zâmbesc nevinovat şi o trag mai aproape. Îi sărut scurt buzele, cu toate că probabil voi lua şi eu din nuanța lor de roşu. Zâmbeşte amuzată şi mă şterge, apoi mă sărută pe obraz şi iese în living. Rămân clipe bune în bucătărie, privind în gol, apoi îmi amintesc de rochie. Merg imedia după ea şi înjur silențios atunci când observ că deja plecaseră. Ei bine, am la ce să mă gândesc toată ziua.
Cât de mult vreau să sfâşii rochia aia de pe ea!
__________
Întrucât capitolul de ieri a fost oribil, slab, jalnic sau cum doriţi să-l numiţi, am revenit cu unul nou mult mai repede. :D
Totodată, aş vrea să clarific nişte lucruri. Intenţia mea e de a face o poveste de dragoste, nu una erotică, aşa că nu mă axez foarte mult pe scenele de sex, mai ales nu le descriu amplu. Aş vrea să ştiu dacă sunt persoane care nu sunt de acord cu asta. Ar vrea cineva astfel de scene descrise?
Al doilea lucru. Nu pot să-i las în permanenţă împreună, dragilor. Momentan nu intervine nimic, dar având în vedere că vor fi în jur de cincizeci de capitole, sper că vă daţi seama că nu va fi totul roz mereu.
Am schimbat-o iar pe Reyna. Ce părere aveţi de Doutzen Kroes? Poză mai sus.
Mulţumesc pentru locul 6 în Povestiri de dragoste! ♥ ♥ ♥ Mulţumesc pentru cele 76k lecturi. ♥ ♥ ♥
Vă aştept în grupul de Facebook!