E searǎ în tǎrâmul zânelor Hypnassa
dintre copaci apare dǎnţuind Aleasa
e-nveşmântatǎ în petale de zambilǎ
şi e scǎldatǎ într-o razǎ de luminǎ
ce îşi croieşte drum prin umbra nopţii
şi poposeşte tristǎ-n mijlocul cetatii.
Ajunsǎ aici,porneşte jucǎuşǎ
spre chipul ei de tânǎrǎ pǎpuşǎ
şi-i lumineazǎ ochii care priveau miraţi
la nimfele cetǎţii şi prinţii fermecaţi
ce aşteptau în curtea vestitului palat
sǎ le soseascǎ rândul la cel dintâi oftat.
Cǎci dintre toţi doar unul va deveni Alesul
iar restul vor pleca sǎ înţealagǎ sensul
unui cuvânt rostit de magi şi de poeţi
în umbra veşniciei prelinsǎ pe pereţi
când suflete pereche rǎpuse de iubire
au rǎbufnit vulcanic în caldǎ fericire.
Şi uite-aşa apare din noapte iar Aleasa
trezind la viaţǎ totul în ţara lui Hypnassa
Înveşmântat în rouǎ,plutind pe pat de frunze
o iau timid în braţe şi o sǎrut pe buze
apoi întorc privirea şi copleşit de lacrimi
mǎ pierd absent în vise,în versuri şi în patimi.