"In momentul in care deschise usa,Marry descoperi o lume noua.O lume magica.Acolo,ea avea sa traiasca fericita alaturi de printul sau pana la sfarsitul timpului.
Sfarsit"
Penita stiloului,care pana acum valsase lin folosind paginile caietului vechi drept ring de dans,se opri brusc.Ana lasa instrumentul de scris jos si-si freca obosita ochii bulbucati.Privind pierduta ceasul,aceasta observa ca noaptea se asternu de mult.Ana era o scriitoare care insa nu se bucura de foarte multa atentie.Incercase de mai multe ori si avu mai multe sanse de a-si arata talentele insa se pare ca lumina reflectorului a cazut mereu pe altcineva.Anei ii placea sa scrie inca de cand era mica.Dupa ce tatal sau ii darui de ziua ei un frumos jurnal cu coperta de catifea,micuta il transforma intr-o carte de povesti pe care avea sa o poarte mereu cu ea.Ii placea sa arate tuturor creatiile sale dar nu trecea niciodata pragul devenind laudaroasa.Acum,dupa ce anii au trecut iar Ana era femeie in toata firea,caietul era doar un alt spatiu ocupat din casa ei modesta.
Telefonul sau,asezat pe acelasi birou pe care tanara il folosi drept altar sacru al creatiei,incepu sa intoneze o melodie simpatica asemeni unui clopotel.Ana il ridica si citi in gand mesajul pe care tocmai il primise de la prietenul sau Chris.
"Am facut rost de locatie"
Ana era in culmea fericirii.Chris tocmai obtinuse o locatie potrivita pentru lansarea celei mai noi carti ale sale.Era bucuroasa.Defapt...era euforica.Nu stia de ce dar avea din nou acel sentiment ciudat in momentul in care se gandi la Chris si la chipul sau pe care ea l-ar fi descris drept angelic.Chris a fost mereu alaturi de ea si a ajutat-o indiferent de vremuri.Ana ii raspunse scriind repede un mesaj cu textul:
"I-ti multumesc mult!!!Trimite-mi datele!Ne vedem acolo!"
Zis si facut!Ziua marei lansari veni iar Ana si Chris se intalnira intr-o librarie uriasa.Acolo,pe o masuta mica,un teanc de carti stateau purtand falnice numele autoarei lor.Ana se asezase pe un scaun in fata mesei si privi emotionata cartile din fata ei.Era mandra de creatiile sale,ca intodeauna.
Desi era tensionata,prezenta lui Chris o calma intr-o clipita.
-Totul va fi bine!
-Crezi ca le va placea?
-Daca nu,tine minte ca e noua mea cartea preferata!
Cei doi isi zambira dupa care Chris porni sa deschida marile usi ale bibliotecii in fata careia se afla o multime intreaga de oameni.Ana ii privi emotionata.Nu s-a mai intamplat ca atata lume sa vina la o lansare a vreuneia dintre cartile sale.Nu voia sa-i dezamageasca pe acesti oameni.Dar ce putea face daca opiniile oamenilor erau negative?Din nefericire nu era capabila de a opri timpul si de a rescrie cuvant cu cuvant fiecare pasaj al cartii.Fie ce-o fi!
In curand,un sir urias se crease in fata micutei mese.Fete si baieti,mame tinere cu pruncii in brate,varstnici si scolari.Toti se inghesuiau pentru a cumpara una dintre numeroasele copii ale cartii dar si pentru a face rost de pretiosul autograf al scriitoarei.
Ana era coplesita.Privea pierduta sirul lung de oameni iar cand trebuia sa comunice cu cititorii era mai emotionata decat ar fi fost ei.La un moment dat,o tanara cu un baston in mana,purtand ochelari fumurii de nota ca era o persoana nevazatoare,se apropie de Ana si incepu sa vorbeasca pe un ton cald.
-Ana!Buna!Ma mai tii minte?Sunt Ronna de la cuesul de pictura!
Ana privi nedumerita.Era adevarat faptul ca participase la un curs de pictura in urma cu o luna insa nu-si amintea nimic despre o asa-zisa Ronna.Si in plus,nu e cam suspicios ca o persoana oarba sa incerce sa picteze?
-Sunt fiica profesoarei!Stii tu...stateam mereu pe banca...ma misc greu...oarba...!
-Ah!Desigur!Imi amintesc de tine!Am incercat sa-ti fac un portret.
-Mama mi-a spus ca a fost atat de prost incat ar trebui sa ma consider norocoasa ca sunt oarba!
-...Dureros!
-In fine!In momentul in care am aflat ca lansezi o noua carte mi-am zis ca trebuie sa vin sa stau de vorba cu tine.Unchiul meu lucreaza la un post de televiziune destul de popular si ma gandeam ca ti-ar placea sa participi la un interviu transmis in direct in care sa vorbesti despre noua ta carte!
-Oh!Ronna,asta e foarte dragut din partea ta insa nu stiu daca as putea sa o fac.
-Dar ar putea fi rampa ta de lansare spre o cariera plina de succes!
-Eu...nu stiu!
-Haide!
-Uite,Ronna!Ramai prin preajma si iti promit ca vom discuta dupa ce imi termin traba aici.Omenii devin nerabtatori.
Dupa lansare,care apropo fu un imens succes,Ana se intalni la o cafenea din apropiere pentru a vorbi cu Ronna despre propunerea facuta de aceasta.Postul la care lucra unchiul tinerei cu probleme de vedere era unul destul de cunoscut si de vizionat si dupa cum spusese si acesta mai devreme,acest interviu ar putea fi biletul Anei spre iesirea din mediocritate.
-Interviul implica trei etape simple.Intrare!Prezentare!Incheiere!
-Poti fi...putin mai explicita?
-Asculta!Tot ce vei avea tu de facut este sa intri pe platou sa povestesti cate ceva despre cartea ta si despre cat este ea de palpitanta...
-E un roman de dragoste.
-Ma rog!Apoi zambesti la camera si pleci.
-Pare cam lipsit de viata.
-Asta e partea usoara!Daca vrei ca adolescentele sa-si dea sufletul din cauza plansului si sa se inroseasca din cauza aplauzelor trebuie sa faci o dedicatie!
-O dedicatie?
-Tu ai spus ca este un roman de dragoste!Fa-i sa simta dragostea!
Ana ezita putin insa apoi se gandi ca e posibil ca aceasta oportunitate sa nu i se mai arate vreodata asa ca accepta.In acea seara,Ana avu o conversatie cu Chris.O converstie mai lunga decat una dintre romanele sale adolescentine.Fata ii povesti fiecare detaliu al discutiei sale cu Ronna.In fine!De la asta si pana la "Ce ai mai mancat astazi?" nu a fost o cale atat de lunga pe cat v-ati fi asteptat.Ana era din nou incercata de un sentiment ciudat si nelinistitor.Inima ii batea mai tare si mai incet in acelasi timp.Era indragostita.
Noaptea veni iar orasul se transforma intr-o faclie uriasa care ardea nestingherit.Intr-o cladire inalta deasupra careia se ridica falnic un turn cu o antena imensa in varf,echipa tehnica i-si pregatea echipamentul pentru transmisiunea in direct.
Intr-o camera,in capatul unui hol lung si intunecat,Ana incerca din rasputeri sa-si stapaneasca emotiile.Se afla in fata unei oglinzi mari cu beculete luminand puternic aseazate pe margini.Ana isi privea reflectia.
Acea fetita care fugea de colo colo cu un jurnal vechi era acum o femeie puternica,hotarata si mai presus de toate determinata sa obtina ceea ce isi doreste.Nimeni nu ar fi spus ca a avut vreun moment de nesiguranta sau de declin.Toti aveau sa o admire ba chiar sa-si doreasca sa fie ca ea.Iar Ana iubea acest lucru.Era insetata de atentie si de apreciere.
Un ciocanit o facu pe Ana sa tresara si sa-si piarda privirea fixata asupra fetei palide din oglinda care parca-i vorbea.Ronna intra incet in camera lovind podeaua cu bastonul sau cel alb.
-Ei!Cine e pregatita sa fie o vedeta?
Ana batu cu pumnul in masa si-si privi inca odata reflectia.
-Sunt pregatita!
Intr-e timp,totul fu aranjat iar spectacolul era pe cale sa inceapa.Ana se afla in spatele cortinei rosiatice si astepta ca vocea rasunatoare a prezantatorului sa-i strige numele,semnalandu-i faptul ca e timpul sa straluceasca.
-Doamnelor si domnilor!O stiti!O iubiti!A dat lovitura cu cea mai recenta carte a sa si poate fi usor catalogata drept o noua stea a literaturii...Ana Ink!
Inima Anei crescu doar cand auzise toate laudele pe care prezentatorul i le aduse.Prin urmare,atunci cand veni vorba de intrarea in scena,tanara novelista se pierdu si ezita o clipa inainte ca Ronna sa o impinga brutal.Intr-un final,Ana intra in scena si se aseza pe un fotoliu de piele in dreapta prezentatorului.
-Buna,Ana!
-Buna seara!Ma bucur nespus sa fiu aici!
-Si noi!Ne onorezi cu prezenta ta sclipitoare!
Ana era din nou cuprinsa de euforie.Il privea satisfacuta pe tanarul prezentator bucurandu-se din plin de cuvintele care-i fura adresate.Ana statu neclintita pentru o secunda ca si cum incerca sa stabileasca o legatura telepatica cu gazda emisiunii pe care sa o foloseasca drept vesela pentru a arata tuturor cat de incantatoare si minunata este ea.
-Sa trecem la vorbe serioase!Noua ta carte s-a bucurat de un succes enorm.Insa,in ciuda aparentelor,a avut parte si de recenzii negative!
Zambetul de pe fata tinerei pali intr-o secunda.Recenzii negative?Cine?Cand?De ce?Cartea sa era perfectiune pura iar fiecare cuvant valora mai mult decat aurul.
-Faptul ca eroina principala a fost mereu eclipsata de iubitul sau si de faptele acestuia le face pe cititoare sa creada ca ai intentionat sa o pui pe aceasta intr-o lumina proasta evidentiand faptul ca ideile si faptele acesteia sunt nesemnificative.
Ana era socata.Era ca si cum nu mai putea auzi nimic.Cuvintele prezentatorului care candva erau dovezi adevarate de apreciere erau acum doar niste bolboroseli fara sens.Nici chipul sau nu mai putea fi vazut clar din cauza ca tanara era orbita de furie.
-Ce spui in aprarea ta,Ana?
-Eu...eu...asculta!Nu am intentionat sa jignesc pe nimeni!Am pus suflet in tot ceea ce am scris si nu-mi voi cere scuze pentru munca mea.Cum acesta este modul in care vad eu lucrurile,altii le pot vedea in multe alte feluri.Ceea ce tie ti se poate parea normal mie imi poate parea jignitor sau chiar deranjant!Daca as incerca sa ma adaptez doar dupa placerile lumii nu m-as mai putea numi scriitoare.Ba mai multe,as fi o escroaca!O persoana falsa!Nu am pus pistoulul la capul nimanui obligandu-i sa imi citeasca cartea.Toti avem gusturi diferite iar eu am "gatit" ce a fost pe gustul meu.Mancarea e servita...trebuie sa stii sa o gusti.
Gazda show-ului amuti.La fel si publicul.Pana cand,un zgomot delicat si putin greu de remarcat,se auzi venind dinspre public.O tanara se ridica in picioare si incepu sa aplaude incetisor.Ana o privea cu mirare.Curand,alti spectatori o urmara pe tanara ridicandu-se si incepand sa aplaude incet.Tot asa,pana cand,intr-un final,intreaga multime izbucni in ropote de aplauze zgomotoase pentru Ana.Aceasta simtea din nou cum se poate hrani cu lauri pentru a-si spori buna parere de sine.Se simtea ca si cum ar fi plutit de-asupra lumii iar sunetul batailor palmelor multimii erau sunete ingersti care-i mangaiau urechile.
Dupa emisiune,Ana pleca acasa.Era noapte cand intra in apartamentul sau cel modest.Acolo,intr-un coltisor,langa o lampa veche si prafuita,manuscrisul cartii sale zacea neatins.Tanara il lua si il privi cu dispret.Atunci,retrai momentul in care prezentatorul emisiunii TV incepuse sa-i spuna despre parerile negative ale publicului.Cu o miscare agera,Ana rupse foile scrise cu maiestrie,cu greu ce-i drept,dupa care aruncase micile bucatele de hartie pe podeaua rece.Ochii tinerei incepura sa lacrimeze in timp ce aceasta se aseza incet printre bucatile rupte de hartie care serveau drept un covoras care o intrista pe fata de fiecare data cand aceasta il privea..Cu ochii inlacrimati umezindu-i obrajii ea privi prin fereastra mare a apartamentului sau spre cerul instelat dupa care sopti cu glasul inecat de lacrimi.
-Nimeni nu ma apreciaza!
Dintr-o data,fereastra camerei se deschise zgomotos iar o rafala de vant invada incaperea sufland aprig asupra tinerei.In schimb,aceasta nu reactiona in niciun fel.Statea ghemuita pe podea ca si cum nimic nu se intampla.Subit,cateva carti fura aruncate de pe rafturi asemenea unor pene prinse de o adiere usoara,si piacara fix in fata Anei aproape sa o loveasca.
De data aceasta,tanara reactiona.Dar nu pentru ca ar fi simtit ca un pericol imintent se apropie ci pentru ca cea mai apropiata carte care-i ateriza in fata era cartea cu coperta de catifea pe care o primise cand era mica de la tatal sau.In momentul in care isi intinse mana si ridica cartea,rafala de vant se inteti considerabil.Ana mangaie usor coperta de catifea lovita de o lacrima cazuta pe care tanara incercase in fel si in chip sa o innece.Cu o miscare delicata,Ana alese o pagina aleatorie de pe care citi cu voce tare un pasaj.
-"Soarele ardea patrunzator.Razele sale mangaiau usor blanita pufoasa a motanelului care torcea de placere..."
Ana trebui sa-si opreasca scurta lectura datorita mieunatului unei pisici care,in incercarea de a se ascunde de furia furtunii,intra in apartament prin geamul deschis.Era ciudat.Exact asa isi imagina Ana ca arata motanelul despre care scria in copilarie.Tanara ii privi un moment ochii mari dupa care sopti straniu.
-Soarele...ardea...patrunzator!
Fara ca ea sa observe,geamul se inchise trantindu-se violent.Chipul patrupedei care statea in fata ei fu dintr-o data luminat de o raza de lumina care se strecura prin geam.Linistea patrunzatoare fu insa distrusa de strigatul ascutit al felinei.Bucatelele de hartie pe care ea si Ana erau asezate incepura sa arda incet,rand pe rand,pana cand nu mai ramasese nimic din ele.Ana privi stupefiata caietul pe care il stia ca pe un vechi prieten.
-Ce s-a intamplat?
Tanara se aseza incetisor pe canapea incercand sa-si stapaneasca bataile inimii.Motanul ii sari in brate si,fara a constientiza macar,Ana incepu sa-l mangaie incet, incet, incetisor,pana cand eliberarea somnului cel dulce se abatu asupra sa.