Dragă suflet rătăcit,
Deși au trecut multe zile de când nu ne-am mai vorbit ai fost prezent în fiecare secundă scursă între noapte și zi. Am fost cu tine în toate momentele chiar și atunci când nu m-ai putut simți deoarece lanțurile acestui univers ne-au legat trupurile transformându-le în simple mecanisme care doar au rolul de a se alinia cerințelor acestei lumi efemere.
Împreună am reușit să răzbim chiar dacă zidurile au fost înalte, ne-am transformat în soldați și împreună am luat la pas cărările acestui câmp de luptă care devine din ce în ce mai flămând să ne înghită voința , dar nu uita că atâta timp cât vom lupta cot la cot nu ne vor putea transforma în ceea ce ei îsi doresc oricât de mult încearcă să ne modeleze sufletele.
Nu vom deveni niciodată ceea ce ei vor să devenim pentru că flacăra care arde în inimile noastre ne ține în viață și continuă să ardă pentru a ne lumina drumul.
Să aruncăm jugul care ne apasă umerii și să ne adunăm forțele pentru a prelua conducerea asupra voinței noastre, să rupem toate lanțurile cu ultimele puteri precum Samson .
Dreptul de a ne modela viața ne aparține doar nouă și celui care ne-a creat restul este tăcere.
Dumnezeu ne-a dăruit o flacără care arde în pieptul nostru și care ne ține sufletul în viață, poate ți se pare că ai pierdut-o deoarece uneori când ne sunt puse piedici ea pâlpâie îndurerată dar este acolo așteptând să ardă , iar atunci când o va face să fi sigur drag suflet că va pârjoli toate insecuritățile care îi stau în cale.
Să nu uiți că atunci când te simți pierdut soluția este să îți așezi genunchii pe pământul care vibrează de viață și să te conectezi cu singurul deținător al adevărului absolut, Creatorul acestui univers și a tuturor sufletelor care îl umplu.
Până vom păși peste pragul ușii care duce spre locul unde nu există lacrimi nu ne rămâne decât să luptăm , suntem datori să luptăm, altfel am irosi jertfa care ne-a răscumpărat sufletele.
P.S: Oare ți-ai aminti numele meu dacă ne-am întâlni în rai?