"Look. Love is a nightmare. Time's over
A miracle has come to me
From the beginning, we had started
Because I knew everything about you
I was confident, yeah
(It's cold) It's just your mood
(It's strange) I don't care about that
(Thank you) All that matters is that you came back to me
You love me, right?"
Vixx-Eternity
~Perspectiva lui Hara~
Jimin a pus un pariu ca intr-o luna va reusi sa te cucereasca, sa te aiba in pat si apoi sa iti franga inima. acele cuvinte inca imi rasunau atat de tare in urechi.
Nu pot sa cred ca a facut asta! Eu am avut incredere in el, dar nu am fost decat un pariu pentru el! Ah! Stiam eu ca nu e altceva decat un playboy! Doar s-a jucat cu mine si sentimentele mele!
Telefonul eu imi intrerupe gandurile cu acel sunet scurt si enervant care ma anunta ca am primit un mesaj. Il deschid si constat ca este de la Jimin! Nu vreau sa ii mai cred minciunile si arunc telefonul pe podea si se face praf.
Usa camerei mele se deschide iar mama intra pe ea destul de speriata.
-Hara, scumpo, s-a intamplat ceva? intreaba aceasta.
Imi era greu sa vorbesc despre asta, dar aveam mare nevoie sa ii spun cuiva.
-Jimin... e un mincinos! A pus un pariu ca ma va cuceri si apoi in va frange inima. In tot acest timp el s-a prefacut ca tine la mine si doar s-a jucat cu sentimentele mele. am spus eu plangand.
Mama ma privea cu mila, iar intr-un moment de neatentie am simtit cum doua brate subtiri ma prind intr-o stransa imbratisare. Era mama, ma tinea strans in bratele ei calde si protectoare.
-Plangi scumpo, plangi cat este nevoie! Te inteleg. Acest baiat a fost special pentru tine. Nu ai mai plans de cand fratele tau a murit... spune mama in timp ce ma mangaie bland pe cap.
-L-am crezut mama! L-am crezut cand a spus ca vrea sa doar sa raman langa el, l-am crezut cand a spus ca nu va pleca niciodata de langa mine, l-am crezut cand a spus ca ma place, am crezut fiecare cuvant pe care mi l-a spus. Am fost o proasta! Il urasc! tip eu cu lacrimi in ochi.
-Stii, spune mama, intr-o situatie ca asta o mama matura si responsabila ti-ar spune sa treci peste, dar eu nu sunt o astfel de mama si iti spun ca trebuie sa te razbuni pe el!
-Dar, razbunarea este pentru prosti.
-Si baiatul acela te-a prostit! Merita sa te razbuni pe el! Spune-mi, maine este ziua in care puteti veni imbracati in ce vreti, nu?
Dau din cap afirmativ, imi sterg lacrimile care inca curgeau si ascult cu atentie fiecare cuvintel pe care mama mi-l spune.
-Ti-am spus vreodata ca mamele fostelor prietene ale lui V si J-Hope mi-au fost prietene in liceu? spune mama zambind malefic.
-Poftim?
-Kim Soo Ri si Lee Min Ah sunt chiar in acelasi liceu cu tine! As putea rezolva ca voi trei sa va razbunati impreuna pe acei baieti!
Mama isi scoate telefonul, formeaza un numar de telefon, iar apoi iese din camera.
~Perspectiva lui Jimin~
Cred ca i-am trimis 100 de mesaje, dar nu mi-a raspuns la niciunul, nici macar nu le-a vazut!
Eram atat de nervos incat am inceput sa distrug tot ce imi cadea in mana, iar JungKook este acum in spital. Nu mi-am mai putut pastra calmul si l-am batut pana a lesinat. Baietii au incercat sa ma opreasca si i-am lovit si pe ei fara sa vreau.
-Ah! Sunt atat de prost! Am facut-o pe Hara sa sufere, mi-am bagat prietenul in spital si mi-am mai lovit si ceilalti prieteni! tip eu in fata oglinzii.
"-Jimin, cred ca nu o sa renunti la ea, nu? intreaba J-Hope zambimd strengareste.
-Ce? Eu nu renunt niciodata cand vreau ceva!
-Zau? In cazul asta punem un mic pariu? intreaba Suga.
-Sa aud!
-Pun pariu ca in decurs de o luna nu o sa reusesti sa o cuceresti si sa o ai o noapte in pat, ca mai apoi sa o parasesti si sa ii frangi inima!
-Si care e miza?
-Miza? Miza e reputatia ta de cuceritor! spune ranjind malfic.
-S-a facut!
Strang mana cu Suga in semn ca pariul a inceput! "
Totul parea ca se proiecteaza in oglinda, iar cand m-am vazut strangand mana cu Suga am racnit ca un animal ranit si am inceput sa lovesc cu pumnul oglinda, spargand-o.
-E numai vina mea! spun eu cu lovind in continuu in oglinda chiar daca cioburile imi intrasera destul de adanc in mana.
-Nu e doar vina ta, Jimin. E si vina mea! Eu ti-am propus acel pariu. a spus cineva din spatele meu.
Ma intorc si il vad pe Suga. Avea buza sparta si obrazul putin vanat. Il lovisem si pe el si nu eram mandru de asta.
-De ce esti aici?
-Am venit de la spital.
-Cum este JungKook? intreb eu trist.
-E bine, s-a trezit. Noroc ca era deja "anesteziat" cand l-ai batut. spune Suga incercand sa ma faca sa ma simt mai bine.
-Am facut-o pe fata pe care o plac sa sufere si mi-am batut cei mai buni prieteni! Sunt un nemernic! am spus eu lipindu-ma cu spatele de perete si lasandu-ma incet pe jos.
-Hai frate, nu fii asa, pana la urma e doar o fata, nu?
-Nu. Hara e mai mult decat o fata. Credeam ca sunt doar atras de ea, insa este mai mult de atat. Sunt indragostit de ea.
Suga se asaza langa mine si ma bate prieteneste pe umar.
-Gata, frate! O rezolvam noi cumva! spune el incercand sa ma consoleze.
-Doar o cunosti pe Hara, este mai usor sa gasesc o alta inima compatibila cu organismul meu, decat sa o fac pe ea sa ma ierte. spun eu prefandu-ma ca zambesc.
-Apropo de asta, cand am fost in Japonia JungKook a spus ceva care mi-a cam dat de gandit: " Jimin o place el sau inima lui o place?". Tu ce crezi, daca aveai inima ta, te-ai fi indragostit de Hara?
-Daca aveam inima mea eram deja mort! spun eu schitand un zambet in coltul gurii.
-Frate, nu la asta m-am referit... spune el incercand sa isi ceara scuze.
-Stiu. Uneori chiar m-am intrebat asta si de fiecare data am auzit o voce. Stii ce spunea?
-Nu, frate! Nu stiu ce spun vocile tale!
-Spunea ca eu si Hara suntem destinati sa fim impreuna si nu stiu de ce, dar chiar cred ca e adevarat.
In ziua urmatoare
Eram cu V si J-Hope la dulapurile noastre cand s-au auzit niste strigate isterice. Erau dasemanatoare cu cele care se aud cand eu si BTS trecem toti pe hol, dar de data asta nu noi trecem.
Ne intoarcem si vedem trei fete imbracate in haine din piele neagra, cu multe tinte, machiate strident si care purtau in picioare pantofi cu toc de 15 cm. Aceste trei fete veneau direct spre noi.
De la distanta nu mi-am dat seama cine sunt, dar atunci cand au venit mai aproape toti am ramas cu gurile cascate. Era fosta prietena a lui V, Kim Soo Ri, fosta iubita a lui J-Hope, Lee Min Ah si cea de-a treia era chiar Hara.
Cele trei s-au oprit in fata noastra.
-Ce faci, dulceata? imi spune Hara pe un ton de superioritate.
M-a privit fix in ochi, iar apoi si-a aruncat privirea spre mana mea stanga pe care inca se afla inelul. A pufnit si a zambit fals in coltul gurii.
-Vad ca inca porti inelul. Se pare ca de fapt este doar un accesoriu. Exact cum am fost si eu, nu?
Nici nu am apucat sa ii raspund ca s-a si-a fluturat parul in fata mea si a continuat sa mearga impreuna cu Soo Ri si Min Ah. Merg dupa ea, o prind de mana si o intorc cu fata la mine.
-Hara! Eu... am incercat sa ii spun ceva, insa ea m-a intrerupt.
-Tu ce? Nu trebuia sa uit niciodata cu tu esti un playboy si nu te vei schimba niciodata!
Raman blocat, cuvantul "playboy" imi rasuna atat de tare in cap si faptul ca ea a spus acest cuvant cu atat de multa ura ma facea sa ma doara atat de tare. O lacrima fierbinte mi s-a prelins pe obraz. Hara o vede si schiteaza un zambet batjocoritor, apoi isi retrage mana si pleaca.
Aproape am cazut din picioare, norocul meu a fost ca J-Hope si V m-au prins la timp.
-E numai vina mea... Numai a mea. strigat eu plangand.
Cei doi nu spuneau nimic, nici nu ar fi stiut ce sa spuna. Nu aveau cum sa ma consoleze, nu stiau ce sa faca pentru mine fiindca niciunuia dintre noi nu i se intamplase asa ceva.
Cand m-am dus in clasa am vazut ca banca mea nu era la locul ei, ci era pusa in fata, aproape de tabla.
-Cine este nemernicul caruia ii arde de glume cu mine? strig eu nervos uitandu-ma prin clasa.
Cineva spune numele lui Hara si tresar cand il aud. Ma uit la ea si o vad zambind malefic.
-Nu iti plac glumele, Jimin? Ciudat. As fi bagat mana in foc ca le adori. a spus ea pe acelasi ton batjocoritor ca mai devreme.
~Perspectiva lui Hara~
Imediat ce orele s-au terminat am mers acasa si m-am pus in pat numaidecat. A fost o zi foarte lunga si nu stiu cum am rezistat pana acum.
Imi inchid ochii si ma las dusa in lumea viselor.
Ma aflam pe trecerea de pietoni si traversam, insa cand am ajuns chiar la jumatate totul a devenit intrunecat si au aparut doua lumini orbitoare care veneau spre mine. Nici nu ma puteam misca, eram intepenita acolo.
-Hara! striga cineva, iar apoi ma impinge din fata masinii fix inainte ca eu sa fiu lovita.
Ma uit sa vad ce s-a intamplat cu salvatorul meu si il vad pe Jimin intins pe asfalt, intr-o balta de sange ca se facea din ce in ce mai mare.
-Nu! Jimin! tip eu cu lacrimi imi ochi si fug spre baiat.
Cad in genunchi langa el si il iau in brate.
-Jimin! Te rog trezeste-te! Te rog spune-mi ca glumesti cu mine! Te rog! Nu muri! Nu muri pentru mine! Nu si tu! strig eu printre sughituri si lacrimi.
Lovitura a fost prea puternica pentru el, pierduse mult sange,iar trupul sau devenea din ce in ce mai rece.
Ma trezesc brusc din somn. Respiram foarte greoi, inima imi batea foarte tare, pe fruntea mea erau mici picaturi de transpiratie, iar asternuturile erau mototolite sub mine. Visasem urat... Nu imi amintesc ce am visat, dar sunt foarte sigura ca a fost un cosmar.
In ziua urmatoare
~Perspectiva lui Jimin~
Nu am mers astazi la liceu. Trebuia sa vorbesc cu Hara intre patru ochi si sunt sigur ca nu as fi reusit asta acolo, deaceea acum astept in fata liceului ca ea sa iasa de la ore.
Imediat ce o vad iesind inima mea incepe sa bata din ce in ce mai tare, de parca ar fi fost gata sa o ia la goana. Cand a dat cu ochii de mine s-a incruntat si a incercat sa treaca pe langa mine fara sa spuna nimic, dar am prins-o de mana si am intors-o spre mine.
-Ce vrei? spune era cu ura.
Nu mi-am mai putut stapani sentimentele si am imbratisat-o.
-Te rog nu mai fii asa cu mine... Nu doar tu suferi... Te rog lasa-ma sa iti explic totul! ii spun eu trist.
Se smuceste si iese din imbratisarea mea.
-Ce este de explicat, Jimin?
-Am nevoie de tine, Hara!
-Pff! a zis ea pufnind si schitand un zambet fals. Si tu ai vrea sa te cred?
Sentimentele mele au luat-o razna din nou si m-au indemnat sa imi lipesc buzele de ale ei, intr-un sarut apasat. A inceput sa se zbatata si m-a impins de langa ea, apoi m-a plesnit.
Pe obrazul ei se prelingea incet o lacrima, iar privirea ei nu inceta sa fie plina de ura.
-Te urasc, Park Jimin! a spus ea cu inainte de a pleca.
Au durat cateva secunde pana am realizat ca ea plecase deoarece creierul meu inca procesa acele cuvinte care ma ranisera atat de tare: "Te urasc, Park Jimin!"
-Hara! Hara te rog opreste-te! am strigat eu dupa ea.
Insa fara sens, nu dorea sa mai vorbeasca cu mine, dar nu o puteam lasa sa plece. Nici acum, nici alta data!
~Perspectiva lui Hara~
Cu lacrimi in ochi treceam strada si ma gandeam la el si la cat de fraiera am ajuns din cauza lui. Inca nu puteam sa cred ca am fost doar un pariu pentru el.
In momentul in care am facut un pas pe trotuar am auzit vocea cuiva strigandu-ma. Era Jimin, era pe trecerea de pietoni, iar o masina venea in viteza direct spre el!
Pupilele mi s-au marit instantaneu, iar in mintea mea a inceput sa se deruleze rapid visul de azi-noapte. Nu se termina frumos si nu puteam sa il las pe Jimin sa moara!
Am fugit spre el si l-am impins pe trotuar, lasand ca masina sa ma loveasca pe mine si sa ma arunce cativa metri in fata.
Deci fetelor, aruncati cu rosii sau ma omorati? Sa stiti ca eu nu regret nimic! Unde ar mai fi drama si lacrimile? Oricum finalul capitolului era scris din iunie, deci daca cineva se condamna ca poate mi-a dat ideea va iau o piatra de pe inima!
Capitolul urmator il postez ori de ziua mea, ori pe 27 cand se fac 5 luni de cand am inceput cartea.
Kimmy is out!