Dragă suflet rătăcit,
Treci zilnic pe lângă atâtea suflete în iarnă întrebându-te dacă razele de soare primăvăratice vor reuși să topească gheața încrustată adânc în fiecare por al lor și ai fi în stare să topești cu bunătatea ta care arde ca o lavă răceala lor uitând că te-ai putea stinge printr-o simplă răsuflare.
Tu crezi că toate sunt pietre prețioase și alergi să descoperi strălucirea lor orbitoare rănindu-te de fiecare dată,nu o să-ți spun să te oprești, o să-ți spun să te mai uiți și în urma ta din când în când pentru a vindeca urmele lăsate de această muncă în zadar.
Se spune că înainte de a coborâ pe pământ pentru a lua formă trupească sufletele trăiesc împreună într-un rai al sufletelor , aici se formează conexiuni atât de puternice încât ecoul lor răzbat și în această lume.
Unele conexiuni supraviețuiesc,altele mor,unele își poartă pașii rătăcite și rănite prin univers.Mi-aș dori să-ți confirm că există un "spital al sufletelor"unde acestea se pot vindeca însă nu aș face decât să te amăgesc.
Vei descoperi odată cu trecerea timpului că există lupte care merită a fi purtate și lupte pe care trebuie să știi când să le abandonezi,pe acestea din urmă le vei recunoaște după câteva înfrângeri dureroase dar esențiale pentru șlefuirea strălucirii tale interioare.
Până la următoarele cuvinte pe care ți le voi așterne pe hârtie îți doresc să îți găsești puterea de a recunoște drumul spre casă,eu voi fi alături de tine să te ghidez.
Poate ne vom întâlni în altă viață.
P.S Nu uita că speranța are miros de liliac!