Taehyung răsuflase ușurat când intrase în conac simntind cum toată tensiunea de mai devreme dispărea. A crezut ca mai avea puțin și își dădea duhul la cat de mult își ținuse respirația, și nu doar pentru faptul ca l-a văzut pe vampir cum îi dăduse un pumn acelui băiat, dar și pentru faptul ca îl simțea prea aproape de el, mai ales atunci când îi bandaja mâna. Parcă o mie de fluturi au decis să îl chinuie, și sincer nu îi plăcuse, chiar dacă mințea.
Și-a lăsat în liniște adidașii nevrând să își trezească hyung-ul, oricum în tot conacul, la cat de mare era, șansele să audă erau mici, totuși inima nu-i dădea voie. Făcând pași mici pipăia cu mainele în aer, pentru a fi sigur ca nu lovea ceva însă o mâna îi prinde brațul, Taehyung tresărind speriat, însă calmându-se când și-a dat seamăn ca doar Jungkook era. S-a întors așa încât să îl poate privi, dar vedea doar umbra, era prea întuneric.
"Fii atent, acolo e o noptieră" șopti încet, blondul întorcându-și capul spre direcția unde a vrut să meargă, dar nu vedeam aproape nimic.
"De unde știi, adică cum ai văzut ca mă îndreptam spre acolo?" intreaba, respirația oprindu-se brusc când nasul sau atinse ceva moale.
Gândindu-se un pic, atingea un material.
"Chiar și dacă e întuneric, eu pot vedea câteva obiecte, și în legătură cu noptiera, locuiesc aici de ani, deci pot merge în casa mea și cu ochii închiși" auzi un chicot iar Taehyung doar schiță un zâmbet.
Pur și simplu îi dădea fluturi fără măcar să facă nimic.
"Haide sus, înainte ca cineva să se trezească"
Taehyung murmurase un bine mergând încet, ajutat fiind de Jungkook, dar când mai aveau un pic să ajungă la scări, lumina brusc se aprinse, făcându-i pe cei doi să împetreasca, și să se întoarcă la unison. Jungkook a vrut să își dea o palmă peste față zărind corpul prietenului său Seokjin cum stătea cu mainele la piept, o sprânceană ridicata uitându-se nu prea frumos.
A uitat ca încă era plin de sânge. La naiba.
"Pot să știu și eu de ce vă furișați ca niște hoți?"
"Scuze hyung , nu am vrut să vă trezim" fu Jungkook primul care răspunse ascuzandu-și încet mâna la spate ca cel mare să nu îi vadă rana bandajată dar era deja prea târziu, Seokjin observase, la fel cum observase și pata de sânge de pe pantaloni.
"Tae poți te rog să te duci în camera ta, am ceva de vorbit cu Jungkook" spuse uitându-se fix în ochii brunetului acesta știind ca o va păți rău de tot.
Taehyung l-a privit pe brunet nesigur după aceea pe vărul său care cu un semn scurt îi arătase scările într-un final blondul aprobând și a fugit sus nu înainte să îi trimite o privire îngrijorătoare brunetului care doar scuturase din cap.
Seokjin asigurându-se ca nimeni nu mai era în afara de cei doi la luat ușor de mâna cealaltă trăgându-l până în bucătărie.
"Spune-mi și mie te rog frumos, ce ai pățit la mâna" brunetul lase un râset forțat ducându-și mâna în spatele capului.
Un tic pe care îl face când e stresat.
"Ei bine... știi hyung.... păi eu~"
"Jungkook nu o lungi, știu foarte bine ca din nou ai provocat scena"
"Nu am provocat scena!" se apără brunetul rapid.
De fapt așa și a fost, la început a încercat să vorbească calm, fără nervi, fără violență, dar prostul de Kyungsoon a decis ca era mai bine daca il facea nervos. Întodeauna făcea asta, întodeauna ii testa limitele, și era chiar conștient de ce putea păți dacă nu se oprea. Însă avea mândria prea mare ca să facă un pas în spate și să fugă ca un laș. Pentru ca conform acelui tip fetele se dau bine pe lângă băieții puternici.
În orice caz, dacă nu era Lisa și dacă nu era cea mai importantă persoană pe care a început să aibă o prietenie minunată nu s-ar fi oprit deloc. Era să îi construiască în acel moment sicriul.
"Jungkook" sătenul lăsase un oftat pe buze ca după să se așeze pe scaunul de la masă.
Chiar dacă Jungkook se oprea la timp înainte să facă crimă oricum nu îi surâdea ideea ca el să se pună față în față cu un simplu om, chiar și dacă acel om singur începea lupta. El era mult prea puternic, era rapid, era isteț, nimeni probabil nu avea șansa să se pună cu el.
De aceea Seokjin îl rugase de mai mult ori să o lase baltă și să plece, dar ce asculta?
Îl înțelegea, într-un fel era greu să te abții când unul își deschidă gura fără să fie conștient de ce poate păți mai târziu. Chiar și dacă Namjoon îl supunea la cele mai grave metode de calmare oricum o dată și o dată Jungkook o să facă de capul său. Pentru ca nu era nici prima nici ultima dată când asta se întâmpla.
Jungkook stătea cu fața aplecată, părul o data dat pe spate acum ascunzându-i ochii. Ura când Seokjin, cel mai bun prieten și totodată cel mai important din familia sa, îl certa. Nu suporta. Însă ce putea să facă, era modul său în ai arăta lumini cu nu e de glumă cu el.
"Te-am rugat, nu numai o dată, dar de atâtea ori încât nici numărul nu-l mai știu, nu te pune cu alții când tu nu ești doar om dar și vampir, deci ai mai multă putere decât oameni simpli, dar tu ce faci, nu mă asculți deloc și îmi vii acasă plin de sânge, iar acum nu doar ca din nou s-a întâmplat asta dar și cu Taehyung de față"
Jungkook își mușcase buza de jos anxios când auzi numele lui Taehyung și că din cauza lui deja știe ce fel de persoană era. Aish mă simt ca dracu acum.
"I-am permis sa se duca cu Jimin pentru ca așa putea sa își ocupe mintea cu altceva decât cu starea unchiului meu, l-am lăsat să facă orice doar ca nu se mai gândească la ceva rău, să plângă și să se izoleze de toți, mi-a zis mătușa în ziua ceea când a aflat de unchiul și cum era Taehyung, oribil Jungkook, era oribil, se schimbase total, nu vorbea cu nimeni, nu a ieșit din cauza aproape o lună, iar eu nu voi suporta dacă din nou se va întâmpla asta, așa ca te rog Jungkook, promite-mi, promite-mi ca nu îl vei lăsa pe TaeTae să intre în starea asta, și mă refer să te vadă din nou cum te-a văzut azi"
Brunetul își șterse rapid ochii când a simțit cum prima lacrimă dădea să curgă după aceea repezindu-se la prietenul său și luându-l strâns în brațe.
Încerca, chiar încerca să fie mai bun și să nu se lase controlat de nervi, dar era foarte greu pentru el, a fost crescut în sălbăticie, familia lui nu-l doreau, nimeni nu-l iubea, toți vroiau să îl vadă mort după ce le făcuse părinților săi, și chiar dacă Namjoon l-a luat sub aripa sa, și a încercat să îl antreneze prin modalități ca nici un om nu era să reziste, oricum mintea îl ducea în acel sat stupid.
L-a strâns și mai tare în brațe auzind cum satenul plângea silențios, aducându-i și lui câteva lacrimi pe față. Plângea când era pus într-o situație similară. Îi era greu să își ascundă sentimentele, până la urmă era și el suflet, iar să plângi nu era ceva ce te făcea slab, era ceva ce te ajuta să treci mai departe. Normal nu va plânge în fața prietenilor săi, era prea mult.
"Îmi pare rău hyung" șopti începând să îi mângâie părul știind ca asta îl relaxa.
Uneori vroia doar să dispară și să lucreze la comportamentul său, dar asta însemna ca va fi departe de familia lui, ceea ce nu-i convenea.
Într-un sfârșit Jungkook se desprinse de saten auzind pași apăsați cum se apropia de bucătărie. Și-a fixat ochii pe ușa bucătărie în momentul când Namjoon intrase.
Argintiul se opri în loc confuz privind când la vampir când la iubitul său, sprâncenele începând să se apropie una de alta după ce îi zărise obrajii umezi și suspinurile care încă se auzeau.
"Ce se întâmplă aici?" întreabă pe un ton grav Jungkook lăsându-și din nou ochii în podea iar Namjoon cat timp a pus întrebarea s-a teleportat lângă iubitul său prizandui obrajii în palme și analizându-i ochii roșii și chipul ud. "Iubire de ce plângi, hmm?" întreabă de data asta cu vocea blândă aruncând din când în când un ochi spre vampir.
"Nu e nimic Joonie, sunt bine" zâmbise slab luându-i mâinele în ale sale și începând să se calmeze din cauza căldurii pe care Namjoon îi oferea.
"Ești sigur?" insistă argintiul cat ștergea cu degetul mare lacrimile.
Satenul încuviința din cap înainte ca să își ducă brațele după gâtul iubitului său și să îi plaseze un sărut scurt pe buze. Namjoon aprobase și el după aceea întorcându-se pe vampir ce încă își ținea capul în pământ. A simți mirosul de sânge încă de când intrase în bucătărie dar mai întâi trebuia să se asigure ca iubitul său era bine.
"Îmi spui și mie ce ai pățit la mana și de ce miros alt sânge decât al tău?" întreabă de data asta tonul fiindu-i mai rece Jungkook doar mușcându-si buza de jos și rămânând tăcut.
Dacă o făcea atunci Namjoon o sa il supună din nou la o pedeapsa urata. Nu era prima dată când făcea asta.
"Jungkook răspunde cat sunt încă calm" făcuse un pas către vampir însă acesta din nou tăcuse, îi era atât de rușine.
"Joonie sa luat din nou la bătaie cu acel nesuferit, așa ca te rog să nu-l pedepsești iar, chiar nu a vrut" satenul se ridicase rapid punându-se ca un scut în fața iubitului său acesta doar ridicând o sprânceană și privindu-l din nou pe brunet.
"Nu a vrut zici" murmurase pentru el ca după să își strecoare brațele în jurul taliei și să își lipească lent buzele de fruntea sa. Oh cat de plăcut se simțea.
Jungkook nu își ridica privirea dar se bucura atât de mult ca Seokjin îi luase apărarea, chiar nu avea puterea necesară să primească pedeapsă, nu acum.
"Du-te în camera ta Gguk, vorbim mâine" nu avea privirea pe el dar tonul cu care vorbise l-a făcut să dea rapid din cap și dispară într-o secundă pe scări, mulțumindu-i lui dumnezeu și lui Jin ca l-au apărat, pe moment, cine știe ce o să se întâmple mâine.
Mai avea puțin până să ajungă în camera sa însă un sunet de ușă deschisă la făcut să se oprească ca după aceea să își îndrepte ochii spre micul pui de om cu un plus în brațe în timp ce își freca ochișorul. Ah, inima mea.
"Jungkook?" șopti mult prea neauzibil încât vampirul trebuia să tragă aer adânc ca să își oprească sentimentele să iasă la iveală. A sunat mult prea adorabil!
"Tae, de ce te-ai trezit?" întreabă încât doar blondul să audă, făcând pași mici până la el.
"Am auzit zgomote, și am vrut să văd ce se întâmplă" spuse întorcându-și capul dintr-o parte în alta.
Jungkook pufnise din nas certându-se singur cu el, pentru ca mintea lui începea să deseneze ceva ce nu trebuia.
"Scuze, probabil e vina mea, întoarce-te la somn"
"Dar tu esti bine?" ignora ce spuse vampirul acum vocea sa sunând puțin îngrijorată.
Se temea ca Seokjin l-a certat destul de mult, și asta din cauza lui.
"Ce spui acolo, normal ca sunt bine" forță un zâmbet ca după să îi ciufulească rapid părul. "Nu îți face griji Tae, sunt un om puternică" se laudă aducând un mic chicot pe buzele băiatului, iar vampirul doar înghițise în sec.
De ce făcea fața asta când doar a chicoti, adică serios, arăta atât de minunat și sexy. Ok, să vedem acum cum să îmi acoper erecția, pentru ca a decis să își bată joc de el.
"Haide fugi înapoi la somn, ne vedem mâine" spuse rapid mângâindu-i mâna ca după blondul să încuviințeze din cap și să șoptească un noapte bună.
Cum Taehyung intrase în camera, Jungkook o zbughise numai decât în camera sa, trântind ușa și sprijinindu-se de ea, în timp ce își privirea erecția.
"Grozav, pentru un chicot am ajuns în starea asta, ce jenant" își acoperă fața intrând numai decât în baie pentru a o rezolva, chiar dacă în cap avea imaginea cu Taehyung prelindu-se senzual în jos fără să își ferească privirea și să înceapă să depună săruturi fierbinți pe erecție. Minunat, ce pot să zic!