Şi m-am plimbat
prin mijlocul Universului,
admirând pajiştea de stele
şi lacurile de lacrimi ale
Căii Lactee.
M-am plimbat pe marginea
infinitului, păstrându-mi echilibrul
când vântul sufla prea tare.
Iar la finalul zilei, adierea
de iarnă m-a spulberat
şi am ajuns dincolo
de Univers,
în locul
unde mai plutesc
şi acum,
în neştire.
p.s. cartea participă la Romanian Wattpad Awards pentru Best Poetry şi aş aprecia enorm dacă aţi vota pentru ea. link-ul către RWA este la link extern. mulţumesc m